Sfântul Cuvios Agapit doctorul fără de arginți din Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina (1 iunie)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 1.1(Sursă: http://radiovera.ru/)

Acesta se îndreptă către marea Lavră a Peșterilor cu gândul fierbinte de a deveni monah în vremea starețului Antonie care, după rânduita vreme de încercare, îl tunse în monahism. De la acesta sfântul Agapit deprinse slujirea bolnavilor și tămăduirea acestora cu rădăcini, plante și rugăciuni.

Astfel, dacă vreun frate de îmbolnăvea, sfântul Agapie lăsa chilia și liniștea sa și alerga lângă acela. Priveghea lângă dânsul, îl ajuta la orice nevoie ar fi avut și-l îngrijea până la deplina sa însănătoșire. Și chiar de boala era îndelungată, iar bolnavul își pierdea răbdarea și începea a se văita, sfântul Agapit îl mângâia cu multe cuvinte de îmbărbătare și cu îndemnuri la răbdare.

Urmând astfel cu smerenie pilda părintelui său duhovnicesc, starețul Antonie, cuviosul Agapit fu învrednicit de Dumnezeu cu darul tămăduirii, căci tămăduia de orice boală prin rugăciune și dând bolnavilor să mănânce din rădăcinile cu care și el se hrănea.

Vestea despre dânsul nu întârzie să se răspândească în tot ținutul Kievului. Pricină pentru care mare mulțime de bolnavi începură a veni la mănăstire pentru a primi tămăduire de la sfântul Agapit.

În vremea aceea trăia la Kiev un medic armean cu credința (în veacul al V-lea armenii se rupseră de Biserica Ortodoxă respingând hotărârile Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, din anul 451, și îmbrățișând erezia monofizită). Acesta era vestit pentru a vedea orice boală, a vindeca mare parte dintre boli și a spune celor bolnavi cât mai aveau de trăit, iar dacă bolnavul era în stare critică nu primea să se îngrijească de el.

Odată aduseră la mănăstire un boier grav bolnav căruia acest doctor armean îi vestise că avea să moară peste 8 zile. Cuviosul Agapit se rugă deasupra bolnavului, îi dădu să mănânce rădăcini din farfuria sa, iar bolnavul se tămădui pe dată.

Ajungând la urechile doctorului vestea tămăduirii minunate a bolnavului și umplându-i-se inima de invidie, începu a-l învinui dinaintea oamenilor de înșelătorie.

Odată, aduseră slujitorii doctorului un bolnav de care acesta era sigur că avea să moară căci îi dăduse a bea otravă în chip de medicament. Cuviosul Agapit, văzând starea gravă a bolnavului, aduse repede niște rădăcini tămăduitoare și le băgă cu greutate în gura bolnavului, apoi căzu cu fața la pământ rugându-se fierbinte către Dumnezeu pentru sărmanul om. Nu după multă vreme, cel muribund se umplu de viață și se ridică din patul bolii.

Auzind aceasta, doctorul orbit de furie, porunci slujitorilor să ticluiască o cale de a-l otrăvi pe însuși Agapit. Iar aceștia venind cu chip de închinători evlavioși îi dădură băutura otrăvitoare cuviosului părinte spunându-i că este sirop de fructe. Iar cuviosul o bău și nu păți nimic.

Nu după multă vreme se îmbolnăvi chiar domnitorul Vladimir Vsevolod Monomahul, ce se să găsea pe atunci la Cernigov.

Vladimir al II-lea Vsevolod Monomahul

Vladimir II Vsevolod Monomahul 1(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Mult se strădui doctorul armean să îl însănătoșească fără însă a izbuti ceva, căci domnitorul ajunse în pragul morții. Văzând aceasta, trimise vorbă starețului Lavrei Peșterilor de atunci Ioan să-l trimită pe cuvios la Cernigov, însă sfântul Agapit îi spuse cu smerenie starețului:

– Cinstite părinte, dacă voi merge la domnitor pentru a-l vindeca, atunci va trebui să merg și la alții care vor avea aceeași nevoie. Toți oamenii sunt egali în fața lui Dumnezeu. Cer deci binecuvântarea voastră să nu mă duc în acel loc unde mă așteaptă slava omenească, căci am făgăduit Domnului să o ocolesc până la ultima mea suflare. Dacă va fi nevoie, dați-mi binecuvântare să plec într-un loc ascuns, până ce va trece această ispită. Dacă însă doriți să mă trimiteți cu orice chip la Cernigov, atunci voi face ascultare. Fie deci nu după cum voiesc eu, ci după voia sfinției voastre.

Admirând smerenia cuviosului părinte, starețul nu stărui să se ducă. În cele din urmă, după multe stăruinți, trimișii primiră de la cuviosul Agapit câteva rădăcini tămăduitoare pe care luându-le domnitorul îndată se făcu sănătos.

Plin de bucurie și recunoștință, domnitorul trimise multe răsplăți în aur cuviosul părinte pe care acesta le lepădă ca pe nimic, cerând ca toată bogăția aceea să fie dată săracilor, spunându-i boierului trimis de domnitor:

– Fiul meu, eu niciodată nu primesc răsplată pentru tămăduirile săvârșite, căci acestea se săvârșesc nu prin puterea mea, ci prin puterea lui Hristos.

Peste câțiva ani, se îmbolnăvi și cuviosul Agapie, prilej cu care îl cercetă și doctorul armean prefăcându-se că se interesează de sănătatea lui.

– Ia spune-mi, părinte, cu ce plante se tratează boala voastră?

– Cu acelea pe care mi le va arăta Domnul, Doctorul sufletelor și al trupurilor, răspunse fără de răutate cuviosul.

Disprețuindu-l ca pe unul ce nu are nici cea mai mică idee de medicină doctorul armean îi spuse:

– Vă spun cu adevărat că nu mai aveți mai mult de 3 zile de trăit. Vă dau cuvântul meu că dacă în 3 zile nu veți muri, eu îmi voi schimba viața și mă voi face monah ca și sfinția voastră!

Auzind aceste cuvinte, cuviosul se înfurie spunându-i:

– Aceasta este arta ta? În loc să salvezi, prevezi moartea? Dacă ești capabil, fă-mă bine! De nu, de ce-mi spui că voi muri în 3 zile? Află deci că Domnul m-a înștiințat că mă va lua lângă Dânsul peste 3 luni!

Între timp aduseseră la cuvios un bolnav de la Kiev pentru a-l face bine căruia cuviosul îi dădu unele plante pentru însănătoșire. Auzind batjocurile medicului se întoarse către dânsul spunându-i:

– Mănâncă și tu din aceste plante, te rog.

– Nu pot, părinte, deoarece noi avem în aceste zile post negru și astăzi nu pot mânca nimic.

– Dar cărei credințe aparții tu?, întrebă cu îndoială cuviosul.

– Dar bine, nu ați auzit despre mine? Sunt armean.

– Armean, strigă cuviosul cu furie sfântă. Și cum ai îndrăznit să intri aici înlăuntru? Cum ai îndrăznit să-mi întinezi chilia cu prezența ta eretică și să mă atingi? Pleacă de aici nerușinatule și ereticule!

Iară medicul plecă rușinat.

Cuviosul Agapit mai trăi 3 luni, așa după cum îl înștiințase Domnul, iar la i iunie adormi în pace fiind îngropat cu cinste în peștera cuviosului Antonie, alături de ceilalți nevoitori ai obștii.

După o vreme, medicul se înfățișă starețului povestindu-i că îi apăruse cu o zi înainte sfântul Agapit spunându-i:

– Ai promis că te vei lepăda de erezia ta și că te vei face monah. Dacă acum nu vei respecta această făgăduință îți vei pierde sufletul! Dumnezeu nu se lasă înșelat!

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 8.1(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Și într-adevăr acesta trecu la credința dreptslăvitoare, rămase în mănăstire și deveni monah, dăruindu-și întreaga viață tămăduirii rănilor sufletului său și rugăciunii neîncetate către marele Doctor Iisus Hristos.

Pomenirea sfântului Agapit se săvârșește la 1 iunie (ziua fericitei sale adomiri, veacul al XI-lea) și la 28 septembrie (Soborul Sfinților din Peșterile de Aproape).

+ * + * +

Viața Sfântului Cuvios Agapit poate fi aflată în:

Patericul Lavrei Pesterilor din Kiev+ * + * +

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 8.2(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 9.1(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 14.1(Sursă: http://iconograf.com.ua/)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 15.1(Sursă: http://www.rudata.ru/)

(Sursă: http://www.google.ro/)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 16(Sursă: http://alchevskpravoslavniy.ru/)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 12(Sursă: http://agapit.at.ua/)

Anunțuri

Sfântul Ierarh Inochentie, arhiepiscopul Odessei, Ucraina (25 mai)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 1.1(Sursă: http://gorod48.ru/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 6(Sursă: http://elib.shpl.ru/)

Acesta s-a născut la 15 decembrie 1800, în privincia Orel, orașul Eltz. Tatăl său a fost preotul Alexei Borisov care a slujit la Biserica Adormirii Maicii Domnului.

În 1819 absolvi cu rezultate excepționale seminarul și intră la Academia Teologică din Kiev. Acolo se dărui studiului cu atâta râvnă, încât adesea își petrecea nopțile cufundat în cărțile sale. Urmând unei chemări lăuntrice, acordă mai multă vreme omileticii, adică alcătuirii și desăvârșirii predicilor, mai mult decât oricărei alte materii.

În 1823, la 23 de ani, Ivan Alexeevici își încheie studiile academice cu rezultate strălucite și fu chemat la Sankt Petersburg, fiind numit mai întâi inspector și profesor de istoria Bisericii la Academia Teologică, iar la mai puțin de 3 luni, rector al Școlii Duhovnicești „Sfântul Alexandru Nevski”. În acest răstimp fu tuns în monahism cu numele Inochentie, fiind apoi hirotonit ieromonah. În decembrie 1824, părintele Inochentie fu numit profesor suplinitor de teologie la Academia Teologică din Sankt Petersburg, iar câteva luni mai târziu inspector și profesor al acesteia. În martie 1826, se învrednici de rangul de arhimandrit.

Sfântul Inochentie urmărea cu mare luare-aminte starea și înaintarea științelor naturale, socotind că acestea nu numai că nu se împotrivesc teologiei, ci îi pot fi folositoare în cele mai bune chipuri cu putință.

Înzestrat cu multe daruri, arhimandritul Inochentie, din al cărui suflet se revărsa preaplinul dragostei, avea priceperea de a insufla profesorilor simțul comuniunii: oriunde mergea, aducea pace și liniște. În cei 9 ani cât fu rector, el și familia academică erau într-un cuget și trăiau ca și cum ar fi avut un singur suflet.

Pentru talentul său extraordinar de predicator, sfântul Inochentie dobândi o deosebită faimă, având să fie cunoscut mai târziu drept „Gură de Aur al rușilor”. Puse temeiile unei noi școli omiletice rusești, care prin roadele ei se arătă a fi una vie și pratică, fiind totodată lipsită de ostentație și lipsită de erudiție seacă.

Academia Imperială de Științe și felurite societăți savante au cinstit împlinirile literare ale predicatorului, primindu-l ca membru al lor. Odată cu trecerea vremii, unele din predicile sale fură traduse în greacă, germană, franceză, engleză, română și poloneză.

La 21 noiembrie 1836, de praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, arhimandritul Inochentie fu numit episcop de Cighirin. Mai apoi, în martie 1840, fu numit episcop al eparhiei Vologda, iar după ce sluji acolo vreme de 9 luni, fu mutat în eparhia Harkovului, unde păstori vreme de aproape 6 ani. Între timp, restaură mănăstirile Ahtirka și Svetogorsk și deschise mănăstirea de maici Sfântul Nicolae. De asemenea, procesiunile cu Crucea în Harkov, pentru prăznuirea mutării Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Kuriajki la Harkov, se făcură la inițiativa sfântului Inochentie.

În 1845, vlădica fu ridicat la rangul de arhiepiescop, iar 3 ani mai târziu fu numit în eparhia Chersonului și Tauridei. Arhipăstorul se hotărî ca țel de căpătâi al șederii sale în această eparhie să restaureze vechile monumente creștine din Crimeea distruse de turci și să întemeieze „Athosul rusesc”.

Dorind să protejeze ruinele vechiului și vestitului Cherson, acesta fiind locul unde fusese botezat sfântul Vladimir, marele cneaz al Rusiei, sfântul arhiepiscop îi ceru guvernatorului ținutului să-i dea în purtare de grijă aceste ruine. Acolo, în sălbăticie, lângă rămășițele fostei catedrale, înălță o bisericuță închinată pomenirii sfintei cneaghine Olga, precum și o mică locuință pentru monahi. Mai târziu, reînnoi biserica veche care fusese cioplită în țărmul stâncos de sfântul Clement. Apoi o sfinți ca biserică a sfinților mucenici Clement și Martin, cei care fuseseră trimiși acolo ca pietrari și pătimiseră pentru credința înHristos. În același masiv pietros întemeie și un mic schit.

În numeroasele sale călătorii în Crimeea, vlădica avea obiceiul să se despartă de cei împreună-călători cu dânsul, pentru a urca și a se ruga pe vârfuri de deal unde își săvârșiseră lucrarea nevoitorii duhovnicești din vechime.

În ultimii ani ai vieții sale, în vremea războiului din Crimeea, sfântul Inochentie se dovedi a fi un adevărat păstor duhovnicesc, având o înrâurire deosebit de binefăcătoare asupra trupelor rusești.

Mărimea de suflet a sfântului ierarh se adeveri și prin numeroasele sale vizite făcute soldaților răniți din spitalele de campanie, unde domnea tifosul și unde putea fi văzut noianul de necazuri și suferințe pricinuite de război. În vremea luptelor, vlădica venea în mijlocul trupelor și, străbătând rândurile armatei, îi îmbărbăta pe soldați. Și aici, curajosul părinte și păstor era asemenea unui înger, fiind un mângâietor al celor aflați în suferință.

Nenumăratele sale osteneli se făcură cunoscute tuturor, astfel încât la încoronarea țarului Alexandru al II-lea, sfântul Inochentie fu numit membru al Sfântului Sinod.

Marea mulțime a nevoințelor și a strădaniilor slăvitului arhipăstor îi covârșiră în cele din urmă sănătatea. Pe când se afla în Sevastopol, în vremea unei bătălii date de armata rusă, vlădica se îmbolnăvi și, în 25 mai 1857, la slăvitul praznic al Sfintei Treimi, la Cherson, pe drumul de întoarcere către Odessa, se mută la odihna cea de Sus.

Sfântul Inochentie fu proslăvit cu sfinții de Biserica Ortodoxă Rusă în anul 1997. Astăzi, racla cu cinstitele sale moaște se află în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Odessa (strada Preobrajenskaia, numărul 70).

+ * + * +

În limba română, scrierile sfântului Inochentie se făcură cunoscute datorită râvnei cărturărești a patriarhului Nicodim Munteanu (1864-1948).

Patriarhul României Nicodim Munteanu în anul 1946, un 2 ani înaintea mutării sale la cele veșnice

Patriarhul Nicodim Munteanu în 1946 1(Sursă: http://www.george-damian.ro/)

Prin osteneala sa fură tălmăcite din rusă mai multe volume de cuvântări bisericești. Însemnata lucrare de traducere din literatura omiletică rusă a părintelui Nicodim începu cu cele 6 cuvântări despre natură ale sfântului Inochentie, arhiepiscopul Odessei. În cuvântul înainte la cea dintâi ediție a acestei cărți, patriarhul Nicodim scria:

„Arhiepiscopul Inochentie i-a uimit pe cei din vremea sa prin munca și talentul său. Ca elev al seminarului și student al Academiei Teologice nu a lăsat să adoarmă darul dumnezeiesc pogorât asupra minții sale. Dintre multele lui lucrări, predicile sunt cele mai de seamă, care nu-și vor pierde multă vreme însemnătatea. Cuvântările lui au creat o nouă școală în lumea predicatorilor, ducând lucrul până acolo încât Sfântul Sinod rus a însărcinat o comisie pentru a-i face cercetare asupra izvorului ideilor sale, dar rezultatul a fost biruința desăvârșită a propovăduitorului asupra tuturor invidioșilor, fiind răsplătit deplin de mulțumirea și recunoștința auditorului său”.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Ierarh Inochentie, arhiepiscop al Odessei

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 14 sf moaste(Sursă: http://arhiv.orthodoxy.org.ua/)

+ * + * +

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 10 carte Intelepciunea dumnezieasca si rosturile naturii„Facă Bunul Dumnezeu ca noi cu toții să ne facem mai luători aminte către timpurile anului și să contenim de a le mai privi și socoti ca niște schimbări neînsemnate din natură, ci dimpotrivă, să începem a vedea într-însele adevărata oglindire a nevăzutelor desăvârșiri dumnezeiești, o adevărată oglindă a propriei noastre vieți și o icoană vie pentru purtarea și călăuzirea noastră în viață” (Sfântul Ierarh Inochentie, arhiepiscopul Odessei, Înțelepciunea dumnezeiască și rosturile naturii)

Citate din acestă carte:

http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/pamantul-primaverii (clic aici)

http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/voiti-voi-oare-sa-vedeti-frumusetea-hainei-iernii-toata-maretia-ei (clic aici)

+

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 11 carte Despre pacat si urmarile saleCitat din această carte:

http://vremurivechisinoi.blogspot.ro/2014/04/sfantul-inochentie-al-odessei-priveste.html (clic aici)

+ * + * +

 Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 4(Sursă: http://www.viewmap.org/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 3(Sursă: http://dic.academic.ru/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 5(Sursă: http://www.krimoved-library.ru/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 13.1(Sursă: http://tvgd.info/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 12(Sursă: http://hitrovka.livejournal.com/)

+ * + * +

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 8(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 2.1(Sursă: http://iconsv.ru/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 7.1(Sursă: http://art-aleksandra.ru/)

Sfântul Cuvios Gherontie Canonarhul de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina (1 aprilie)

Sf Cuv Gherontie Canonarhul de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta a viețuit în veacul al XIV-lea, nevoindu-se în Marea Lavră a Peșterilor din Kiev unde împlinea ascultarea de canonarh, adică se îndeletnicea cu orânduirea slujbei la strană. Întreaga sa viață și-o petrecu în înfrânare, ascultare și rugăciune.

După fericita sa adormire, fu îngropat în Peșterile de departe.

Pomenirea sa se mai săvârșește și la 28 august (Soborul Sfinților din Peșterile de departe).

+ * + * +

Icoană cu o părticică din cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Gherontie Canonarhul

Sf Cuv Gherontie Canonarhul de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 4.1(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Sf Cuv Gherontie Canonarhul de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Gherontie Canonarhul de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Published in: on 1 Aprilie, 2015 at 00:24  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Mucenic Evstatie Postitorul de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina (28 martie)

Sf Mc Evstatie de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 8.1Miniatură săvârșită în anul 1661

(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Evstatie fusese un om foarte bogat, însă, aprinzându-se de dragostea lui Hristos, își împărți avuția și intră în Mănăstirea Peșterilor unde îmbrăcă haina monahală.

În anul 1097, când poloviții porniră război asupra Kievului, jefuiră mănăstirea și uciseră mulți creștini printre care și monahi. Însă sfântul Evstatie împreună cu mai mulți credincioși fură vânduți ca robi unui evreu din cetatea Cherson, aflată în sudul Crimeei.

Evreul acesta batjocorea credința creștină și se silea să-i facă pe creștini să treacă la iudaism. Văzând că nu au de ales, ei primiră lesne să moară de foame decât să se lepede de adevărata credință.

Sfântul Evstatie îi întări în credință spre a-și împlini gândul lor. Astfel muriră cu toții de foame, unii după 3 zile, alții după 4, iar alții după 7.

Fiind deprins cu postirile și strâmtorarea trupului, Evstatie fu singurul care rămase în viață, răbdând 14 zile fără hrană.

Evreul, mâniindu-se că pierduse banii cheltuiți pe robi, se răzbună pe sfântul Evstatie, spânzurându-l pe cruce.

Sf Mc Evstatie de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

De pe cruce, sfântul Evstatie mulțumi lui Dumnezeu, iar evreului îi prooroci o moarte năpraznică și apropiată. Săbăticit de mânie, acesta îl străpunse cu o suliță. Și astfel bineplăcutul lui Dumnezeu își dădu sufletul.

Mai apoi, fiindu-i aruncat trupul în mare, acesta pluti pe deasupra apei.

Sf Mc Evstatie de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 8.2

Mari minuni săvârșiră cinstitele moaște ale acestui sfânt mucenic.

La scurtă vreme după moartea lui Evstatie, împăratul bizantin poruncii ca evreii din cetatea Cherson să fie pedepsiți pentru purtarea lor cea ticăloasă față de creștini. Și astfel, acel chinuitor al creștinilor fu spânzurat de un copac, primind răsplata lui Iuda.

+ * + * +

Viața Sfântului Mucenic Evstatie de la Lavra Peșterilor din Kiev poate fi aflată în:

Patericul Lavrei Pesterilor din Kiev

+ * + * +

Sf Mc Evstatie de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

????????????????????????????(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Mc Evstatie de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 5(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Mc Evstatie de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 6(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Mc Evstatie de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 7.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Published in: on 28 Martie, 2015 at 09:37  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Nicon Suhoi sau cel Uscat de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina (11 decembrie)

Sf Cuv Nicon Suhoi sau cel Uscat de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta se trăgea dintr-o familie bogată, boierească, din Kiev. Dorind a sluji Domnului în chip desăvârșit, merse la marea Lavră a Peșterilor unde deveni în scurtă vreme unul dintre cei mai râvnitori monahi.

Pe când pământul rus fu invadat de polofți, alături de cuviosul Evstratie, fu dus în robie și sfântul Nicon. Legat cu fiare îl conduseră către țara lor și-l închiseră dimpreună cu mulți alți creștini.

Când războiul se termină, unul dintre iubitorii din Hristos din Kiev, care era foarte bogat, veni cu mult aur dinaintea polofților pentru a-i răscumpăra pe prizonieri. Pe sfântul Nicon îl ceru printre primii, în semn de prețuire pentru faptul că era monah. Acesta însă se împotrivi spunând:

– Îți mulțumesc, frate. Domnul să te binecuvânteze pentru iubirea ta. Însă eu nu am nevoie de răscumpărarea frăției tale. Eliberează-i mai întâi cu banii tăi pe ceilalți creștini.

Sf Cuv Nicon Suhoi sau cel Uscat de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 4.1(Sursă: http://ru.kplavra.kiev.ua/)

Gândindu-se că aștepta să fie răscumpărat de rudele sale, eliberă pe ceilalți creștini și se întoarse cu aceștia în Kiev. Aici se întâlni cu rudele sfântului Nicon cărora le spuse despre sfântul părinte. Deci fără întârziere rudeniile sosiră în țara polofților cu foarte mult aur pentru a-l elibera. Însă sfântul Nicon le spuse și acestora:

– Nu vă cheltuiți degeaba averea voastră. Dacă Domnul ar fi vrut să fi fost liber, nu m-ar fi predat în mâinile barbarilor. El este cel care ne dăruiește și binefacerile, și tot El îngăduie și încercările. „Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu voi primi oare și pe cele rele?” (Iov 2, 10)

Rudele, văzând că nu izbutesc nimic, îl certară cu asprime și se întoarseră în Kiev.

Atunci polofții, văzând că din pricina refuzului monahului pierduseră o sumă mare de bani, se înfuriară cumplit și se porniră ca niște fiare spălbatice a-l tortura fără milă.

Vreme de 3 ani îl biciuiră, îl puseră să calce pe cărbuni aprinși, îl bătură cu nuiele de fier și-i tăiară carnea cu cuțite încinse. Iară când vedeau că ajungea în pragul morții, îl lăsau puțin să-și revină și iar începeau chinurile. Mâncare îi dădeau o dată la 2-3 zile, când își aduceau aminte. Atunci când nu-l chinuiau, îl țineau legat de mâini și de picioare cu lanțuri grele de fier. Vara îl lăsau să se usuce sub arșița îngrozitoare a soarelui, iară iarna îl lăsau în zăpadă până când i se învinețea tot trupul de frig.

Prin harul lui Dumnezeu săvâși nenumărate minuni. Odată prin rugăciunile sale prizonierii care se sfârșeau de foame se ridicară întremați și sătui, chiar dacă nu mâncaseră, iar peste câteva zile fură eliberați.

Altădată comandantul închisorii se însănătoși prin rugăciunile sfântului Nicon, însă acesta crezu că datorită idolilor celor necuvântători. Astfel, chemă pe cuviosul părinte la dânsul amenințându-l cu chinurile, însă sfântul Nicon îi răspunse liniștit:

– Domnul mă va scăpa fără recompensă din mâinile voastre nelegiuite. Fratele meu Evstratie, pe care l-ați vândut evreilor și pe care aceia l-au răstignit, a venit și m-a înștiințat că în curând voi fi eliberat. Pentru rugăciunile cuvioșilor părinților noștri Antonie și Teodosie, mi-a spus, peste 3 zile te vei afla în mănăstirea Peșterilor.

Polofții, neînțelegând cuvintele sfântului și crezând că va evada, îl răniră cu sabia greu pe cuvios la picioare. Un râu de sânge curgea din acestea, însă sfântul Nicon răbdă și aceste chinuri.

Deci peste 3 zile, soldații înarmați îl pierdură pe cuvios din fața ochilor, căci se făcu nevăzut. Mai auziră numai cîteva clipe psalmodia:

– Toată suflarea să laude pe Domnul!… Lăudați pe Domnul din ceruri!…

Deci fu într-o clipă purtat până în biserica Maicii Domnului a Lavrei Peșterilor, în vremea când părinții săvârșeau Sfânta Liturghie. Când îl văzură pe cuvios, întrerupseră cântarea și-l înconjurară uimiți.

Sf Cuv Nicon Suhoi sau cel Uscat de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 4.2(Sursă: http://ru.kplavra.kiev.ua/)

Înduplecat de rugămințile părinților, sfântul Nicon le povesti tot ce i se întâmplase de-a lungul anilor de robie. În ciuda împotrivirii sfântului, părinții îi dădură jos lanțurile și topindu-le făcură dintr-însele vase de fier trebuincioase pentru biserică.

După mulți ani, sosi la mănăstire comandantul închisorii care între timp primise dreapta credință și se botezase. Văzându-l pe cuvios, căzu la picioarele sale și stărui să rămână în mănăstire pentru a intra în rândul monahilor. Acesta își sfârși viața în pocăință, slujindu-l cu mare dăruire pe  fostul său prizonier, pe cuviosul Nicon.

După adormirea sfântului Nicon, cinstitul său trup rămase nestricăcios, mărturisind prin vindecări și minuni fericirea de care se împărtășește în ceruri sufletul său.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Nicon Suhoi sau cel Uscat

Sf Cuv Nicon Suhoi sau cel Uscat de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 3(Sursă: http://ru.kplavra.kiev.ua/)

+ * + * +

Viața Sfântului Cuvios Nicon Suhoi sau cel Uscat poate fi aflată în:

Patericul Lavrei Pesterilor din Kievsau

Vietile Sfintilor decembrie+ * + * +

Sf Cuv Nicon Suhoi sau cel Uscat de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Published in: on 11 Decembrie, 2014 at 08:05  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

Aflarea moaștelor Sfântului Ierarh Mihail, întâiul mitropolit al Kievului, Ucraina (30 septembrie)

Sf Ier Mihail, intaiul mitropolit al Kievului, Ucraina 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta a fost întâiul mitropolit al Kievului și a toată Rusia și era după unele izvoare de neam sirian, iar după altele bulgar sau sârb.

După ocuparea Hersonului de către sfântul Vladimir (pomenit pe 15 iulie), împăraţii Bizanţului Vasilie al II-lea Bulgaroctonul (976-1025) şi Constantin al VIII-lea (979-1028) se grăbiră să-şi îndeplinească făgăduința de a-i da de soţie pe sora lor Ana, după ce mai întâi ţarul rus şi poporul său îmbrăţişară dreapta credință.

Sfântul Vladimir, țarul și luminătorul Rusiei și întocmai cu apostolii (pomenit la 15 iulie). Miniatură din anul 1770

3. Sf Vladimir, luminatorul Rusiei, intocmai cu apostolii (1015) 21

(Sursă: http://www.icon-art.info/)

Principesa porfirogenetă Ana însoţi misiunea bizantină a episcopilor, clericilor şi demnitarilor, care avea în frunte pe sfântul mitropolit Mihail, căruia sfântul patriarh Nicolae al II-lea Hrisoverghis (983-996, pomenit pe 16 decembrie) îi încredinţase anevoioasa lucrare a creştinării ruşilor.

În anul 989, sfântul ierarh Mihail îl boteză pe sfântul Vladimir şi pe boierii ruşi, iar apoi săvârşi nunta împărătească în Herson. În continuare, însoţit de perechea princiară şi de clerul bizantin, care purta sfintele moaşte, icoane şi sfinte vase, se duse la Kiev. Călătoria ţarului şi sfântului Mihail către cetatea-capitală a pământului rusesc era ca o sfântă expediţie, care se îndrepta către dezrădăcinarea politeismului strămoşesc al ţării.

În capitala Rusiei kievene, sfântul Mihail boteză copiii sfântului Vladimir şi poporul în râul Nipru. În timpul scurtei perioade a păstoririi sale, sprijinit de sfântul Vladimir, episcopii vicari şi clericii săi, sfântul Mihail desfășură o activitate misionară foarte largă.

Propovăduia închinătorilor la idoli Evanghelia, catehiza poporul, boteza şi îi întărea pe cei proaspăt aduși la dreapta credință.

Cântările Bisericii înfățișează cum sfântul ierarh Mihail ,,a dărâmat idolii cu securea învăţăturii evanghelice, a dezrădăcinat spinii mulţimii zeilor şi a semănat seminţe roditoare în pământul Rusiei”.

În anii următori, 990 şi 991, se duse şi în alte 2 puternice cetăţi domneşti ale vremii, Novgorod şi Rostov, unde cu râvna propovăduirii sale nimici superstiţiile politeiste, boteză poporul, ridică biserici şi hirotoni preoţi.

Doborât din cauza osteneala drumurilor și asprimea vremii friguroase, se mută la odihna gătită lui de Dumnezeu la 15 iunie 992, după ce mai înainte ațezase temeliile creştinării Rusiei prin botezarea Kievului.

Adormirea sa pricinui mare tristeţe sfântului Vladimir pentru pierderea atât de grabnică a bunului păstor al poporului său, dar şi a unui înţelept sfâtuitor în treburile statului.

Fu înmormântat în Biserica Născătoarei de Dumnezeu ,,Desiatinaia” (A zecea), pe care o ridicase sfântul țar cu binecuvântarea sfântului Mihail, dar pe care cel din urmă nu o văzuse terminată.

La 30 septembrie 1103, în vremea sfântului Teoctist, pe atunci egumen al marii lavre iar mai târziu episcop al Cernigovului (pomenit la 5 august), cinstitele sale moaşte fură aflate necuprinse de stricăciune și răspândind bună mireasmă şi aduse cu cinste în Lavra Peşterilor, unde se află până astăzi. Mai târziu, la 1 octombrie 1730, moaștele fură așezate în biserica mare a marii lavre.

Sfântul Ierarh Teoctist, episcop de Cernigov (pomenit la 5 august sau, după alte surse, la 6 august)

10. Sf Ier Teoctist, episcop de Cernigov (1123) 1..1(Sursă: http://pravicon.com/)

Biserica îl cinsteşte pe sfântul ierarh Mihail ca luminător al Kievului şi îi cântă: ,,Se laudă cetatea Kievului astăzi pentru cămaşa Botezului cu care ai îmbrăcat-o, Sfinte”.

Pomenirea sfântului mitropolit Mihail al Kievului se săvârșește la 15 iunie (ziua adormirii sale, 992) și la 30 septembrie (aflarea cinstitelor sale moaște, 1103).

+ * + * +

Miniatură din veacul al XVII-lea

Sf Ier Mihail, intaiul mitropolit al Kievului, Ucraina 3(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Ier Mihail, intaiul mitropolit al Kievului, Ucraina 4.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Published in: on 29 Septembrie, 2014 at 18:25  Comments (1)  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Alipie Iconarul de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina (17 august)

3. Cuv Alipie, iconarul de la Lavra Pesterilor din Kiev (1114) 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta a viețuit în veacul al XII-lea, fiind printre cei dintâi și cei mai iscusiți iconari din Rusia, multe dintre icoanele sale fiind făcătoare de minuni, la care se adaugă tămăduirile pe care acesta le săvârșea din darul lui Dumnezeu.

Pe când era tânăr, veniră iconari greci plini de iscusiță pentru a picta biserica marii lavre. El văzu minunea pictării singură a icoanei Maicii Domnului pe când iconarii împodobeau cu aur altarul. După zugrăvire, icoana se lumină mai mult decât soarele și un porumbel zbură din gura ei și intră în gura icoanei Mântuitorului ce era sus.

3. Cuv Alipie, iconarul de la Lavra Pesterilor din Kiev (1114) 8.1Însă de pe atunci, sfântul Alipie ajutând pe iconarii greci așeza toate tainele meșteșugului pictării icoanelor în mintea sa. Pe când iconarii terminară lucrul lor, sfântul Alipie îmbrăcă haina monahală. Curând începu a deprinde viețile sfinților, căci închipuirea lor în icoane știa a o săvârși deja. El învăță acest meșteșug nu pentru a aduna bogății, ci pentru folosul duhovnicesc al starețului și fraților.

Sfântul Alipie îi ruga pe toți ca, văzând în vreo biserică icoane învechite, să-i spună lui, iar el, netrebuindu-i nicio plată, le împodobea. De i se întâmpla cândva vreo dobândă din lucrul mâinilor lui, atunci o împărţea în trei părţi: întâia parte o lăsa pentru nevoia icoanelor; a doua, pentru milostenia săracilor, iar a treia pentru, trebuinţa mănăstirii.

Astfel, nu se odihnea nici ziua, nici noaptea, pentru că noaptea se îndeletnicea cu privegheri, rugăciuni şi închinăciuni, iar ziua se nevoia la lucrul mâinilor, cu toată smerenia, necâştigarea, curăţenia, răbdarea, postul, dragostea şi dumnezeiasca gândire. El niciodată nu se vedea fără lucru.

3. Cuv Alipie, iconarul de la Lavra Pesterilor din Kiev (1114) 8.2Văzând sfântul egumen Nicon (pomenit la 23 martie) meșteșugul și râvna duhovnicească a acestuia,  îl ridică la treapta preoției.

Sfântul Cuvios Nicon, starețul Lavrei Peșterilor (23 martie)

Sf Cuv Nicon de la Lavra Pesterilor(Sursă: http://ocafs.oca.org/)

De atunci, sfântul Alipie căuta mai cu osârdie a se împodobi cu faptele bune, încât ajunse făcător de minuni.

Un bogat oarecare din cetatea Kievului, fiind plin de lepră, merse la marea lavră pentru a afla tămăduire, iar egumenul porunci să i se dea apă din fântâna cuviosului Teodosie și să-i spele capul și fața lui, însă,  pentru necredința sa, se umplu de puroi, încât toți fugeau de dânsul din pricina mirosului urât, iar el plecă acasă rușinat așteptându-și moartea.

Venindu-și odată în sine, merse iarăși la Lavra Peșterilor pentru a-și mărturisi greșelile la sfântul Alipie care la sfârșit îi spuse:

– Bine ai făcut, fiule, mărturisindu-ţi lui Dumnezeu păcatele tale înaintea nevredniciei mele, pentru că aşa şi proorocul mărturiseşte de sine, către Domnul, zicând: Voi mărturisi fărădelegea mea Domnului, şi tu ai lăsat păgânătatea inimii mele.

Apoi îl învăță pe el multe despre mântuirea sufletului și luând vopsele pentru zugrăvirea icoanelor, îi împodobi fața lui, ungându-i bubele cele cu puroi.

3. Cuv Alipie, iconarul de la Lavra Pesterilor din Kiev (1114) 8.3

Apoi ducându-l la biserică, îl împărtăși cu dumnezeieștile Taine și îi spuse să se spele cu apa aceea cu care obișnuiesc preoții a se spăla după împărtășire. Chiar acolo îi căzu bubele aflându-se pe dată cu chip sănătos.

 Pe când sfântul Alipie se apropia de plecarea sa din lumea aceasta, un dreptcredincios îl rugă să zugrăvească o icoană pentru praznicul Adormirii Maicii Domnului. După câteva zile, însă, cuviosul părinte se îmbolnăvi, iar icoana rămăsese nezugrăvită. Din această pricină tare se mâhni omul acela,  însă cuviosul Alipie îi spuse:

– Fiule, nu te supăra venind la mine, ci aruncă-ţi spre Domnul grija ta, căci El va face cum va voi, adică icoana la al său praznic va sta la locul ei.

Iar omul crezând în cuvintele sale, plecă la casa lui. Apoi venind iara la Vecernia praznicului Adormirii Maicii lui Dumnezeu și aflând icoana încă nezugrăvită îl defăimă pe sfântul Alipie spunându-i:

– De ce nu mi-ai spus de slăbiciunea ta, că aş fi dat altuia să-mi zugrăvească icoana, ca praznicul să-mi fie luminos şi cinstit, dar acum, iată că m-ai ruşinat.

Cuviosul însă răspunse cu blândețe:

– O, fiule, n-am făcut aceasta din lenevire, însă Dumnezeu poate ca icoana Maicii Sale să o zugrăvească cu un cuvânt, pentru că eu acum mă duc din lumea aceasta, precum mi-a arătat mie Domnul, iar pe tine nu te voi lăsa întristat

Însă omul plecă foarte întristat.

Îndată după plecarea aceluia, intră un tânăr luminos la cuviosul părinte și începu a zugrăvi acea icoană.

3. Cuv Alipie, iconarul de la Lavra Pesterilor din Kiev (1114) 8.4La început sfântul Alipie socotea că omul acela a trimis alt zugrav, însă graba și frumusețea lucrului îi vădeau că este înger, căci uneori punea aur pe icoană, iar alteori freca pe piatră anumite vopsele și cu acelea zugrăvea. Astfel în 3 ceasuri zugrăvi o icoană foarte frumoasă, apoi spuse cuviosului:

– Părinte, lipseşte ceva de aici sau am greşit în ceva?

Iar cuviosul îi răspunse:

– Bine ai făcut-o, Dumnezeu ţi-a ajutat să o zugrăveşti cu aşa frumoasă podoabă, şi singur El a lucrat aceasta prin tine.

Apoi, sosind seara, zugravul acela se făcu nevăzut cu icoana.

A doua zi, sculându-se omul acela și mergând la biserică, văzu icoana la locul său strălucind foarte mlt. Atunci căzu cu frică la pământ căci cunoscuse că este icoana lui. Merse apoi la egumen să îi povestească minune ce se săvârșise și împreună merseră la cuviosul Alipie care le spuse:

– Îngerul a zugrăvit-o şi iată-l şi acum stă de faţă, vrând să mă ia pe mine.

Acestea zicându-le, își dădu sufletul în mâinile Domnului, la 17 august 1114. Iar frații îl îngropară cu multă evlavie în peștera cuviosului Antonie. De atunci, multe minuni săvârșește celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Alipie Iconarul

Sf Cuv Alipie Iconarul(Sursă: http://hairlife.ru/)

+ * + * +

Viața Sfântului Cuvios Alipie poate fi aflată în:

Patericul Lavrei Kiev+ * + * +

3. Cuv Alipie, iconarul de la Lavra Pesterilor din Kiev (1114) 8(Sursă: http://pravicon.com/)

3. Cuv Alipie, iconarul de la Lavra Pesterilor din Kiev (1114) 12(Sursă: http://dic.academic.ru/)

3. Cuv Alipie, iconarul de la Lavra Pesterilor din Kiev (1114) 6(Sursă: http://pravicon.com/)

3. Cuv Alipie, iconarul de la Lavra Pesterilor din Kiev (1114) 18(Sursă: http://www.cirota.ru/)

3. Cuv Alipie, iconarul de la Lavra Pesterilor din Kiev (1114) 19(Sursă: http://iconsv.ru/)

3. Cuv Alipie, iconarul de la Lavra Pesterilor din Kiev (1114) 17.1(Sursă: http://pravicon.com/)

3. Cuv Alipie, iconarul de la Lavra Pesterilor din Kiev (1114) 5(Sursă: http://pravicon.com/)

3. Cuv Alipie, iconarul de la Lavra Pesterilor din Kiev (1114) 2(Sursă: http://pravicon.com/)

3. Cuv Alipie, iconarul de la Lavra Pesterilor din Kiev (1114) 4(Sursă: http://azbyka.ru/)

3. Cuv Alipie, iconarul de la Lavra Pesterilor din Kiev (1114) 20.2(Sursă: http://pravicon.com/)

3. Cuv Alipie, iconarul de la Lavra Pesterilor din Kiev (1114) 21.1(Sursă: http://pravicon.com/)

3. Cuv Alipie, iconarul de la Lavra Pesterilor din Kiev (1114) 11(Sursă: http://pravicon.com/)

Published in: on 17 August, 2014 at 08:26  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Tit de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina (27 februarie)

Sf Cuv Tit de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/10/10461.jpg)

Acesta a trăit în veacul al XIV-lea, fiind mai înainte soldat vestit pentru vitejia sa. Odată, fiind rănit grav în luptă, o boală pricinuită de răni îl făcu să părărească serviciul militar și intră în obștea marii Lavre a Peșterilor unde își petrecu restul vieții sale în rugăciune și pocăință.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Tit

Sf Cuv Tit de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 3 moaste

(Sursă: http://www.aksobor.ru/zhitya24.php)

+ * + * +

Sf Cuv Tit de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 2.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/12/12447.jpg)

Published in: on 27 Februarie, 2014 at 09:44  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Agaton de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina (20 februarie)

Sf Cuv Agaton de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/3/3432.jpg)

Acest cuvios părinte a fost un mare nevoitor al marii Lavre a Peșterilor. Sfântul părinte tămăduia bolnavii prin punerea mâinilor pe aceștia. Primi și darul mai înainte vederii căci își cunoscu mai înainte ziua mutării sale la cele veșnice.

Pomenirea sa este săvârșită și la 28 august (Soborul Sfinților Părinți din Peșterile de departe a Lavrei Peșterilor).

+ * + * +

Sf Cuv Agaton de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 2.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/15/15016.jpg)

Published in: on 20 Februarie, 2014 at 09:54  Comments (4)  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Cuvios Teodor cel Tăcut de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina (17 februarie)

Sf Cuv Teodor cel Tacut de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/10/10663.jpg)

Acesta mult a iubit nevoința tăcerii prin care pururea păzea aducerea aminte de Domnul. Pentru multa sa nevoință, se învrednici de darul facerii de minuni.

Pomenirea sa se săvârșește și la 28 august (când se face pomenirea Soborului Sfinților Lavrei Peșterilor din Kiev).

+ * + * +

Sf Cuv Teodor cel Tacut de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 2.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/15/15072.jpg)

Published in: on 17 Februarie, 2014 at 09:37  Comments (1)  
Tags: , , , , , , ,