Sfinții Cuvioși Nectarie și Teofan, ctitorii Mănăstirii Varlaam, Meteora, Grecia (17 mai)

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 2.1(Sursă: http://xristianos.gr/)

Sfinții ieromonahi Nectarie și Teofan erau frați buni din familia nobiliară Apsaradon din Ioanina, familie ce a jucat un rol important in viața orașului. Cei doi cuvioși au avut parte de o educație aleasă în mănăstirea Filantropinon în timpul egumenului Macarie. Însă, bogățiile, slava și buna creștere n-au putut birui dumnezeiasca dragoste dintru ei. De la o vârstă tânără au îmbrățișat viața monahală în orașul lor, îndreptățind astfel supranumele de „orașul călugarilor”. Schima monahală au luat-o în 1495, fiind tunși de către un oarecare stareț pe nume Sava.

Sfântul Cuvios Sava din Ioannina (pomenit în ziua de 3 februarie)

Sf Cuv Sava din Ioannina 1.1(Sursă: http://1.bp.blogspot.com/)

Sfinții au ucenicit lângă Bătrânul timp de 10 ani întregi, in schitul Sf.Ioan Botezătorul din insula lacului Ioaninei până la adormirea sa din anul 1505, culegând roadele vieții sihăstrești.

După moartea părintelui lor duhovnicesc, au plecat în Sfântul Munte la izvorul cel nesecat al pustniciei, ca să pună temelie bună pentru viața lor călugărescă pe mai departe. În Grădina Maicii Domnului au fost primiţi de fostul patriarh al Constantinopolului sfântul Nifon al 2-lea (pomenit la 11 august), ce se nevoia în mănăstirea Dionisiu la anul 1502.

În răstimpul şederii lor aici au cerut şi primit de la luminatul lor părinte duhovnicesc, sfântul Nifon, rânduială şi canon de vieţuire duhovnicească. După ce prin învăţăturile sale i-a întrarmat cu cele de ajutor în războiul duhovnicesc, el i-a îndemnat să se întoarcă la chilia lor de mai înainte şi să-şi continue acolo luptele lor duhovniceşti. Ascultând sfaturile sfântului Nifon, care a fost al doilea lor părinte duhvnicesc, şi făgăduind să nu se abată de la cele spuse lor, s’au întors la chilia lor. Dar, întrucât, au aflat-o ocupată de către unii boieri care şi-au însuşit drepturi de ctitori asupra ei, au fost nevoiţi să o părăsescă pentru a doua oară.

S’au dus în locurile cele mai retrase din insulă unde au aflat după dorirea inimii un loc potrivit pentru asceză şi liniştire, lângă o sihăstrie pustie, pe jumătate ruinată, cu hramul sfântului Pantelimon. Ea era zidită într’o peşteră deasupra lacului, ale cărui ape pătrunsesră în adâncitura peşterii formând o groapă foarte mare. Cu mulţi ani în urmă, în acel loc se nevoise un pustnic vestit pentru viaţa sa sfântă, Antonie. Vreme de 18 ani a rămas zăvorât în chilia sa şi fusese dăriut de Dumnezeu, pentru multa sa curăţie, cu harisma străvederii. Îndată, sfinţii Nectarie şi Teofan au luat de la arhiereul Ioaninei binecuvântare pentru refacerea sfântului locaş, şi obţinând aprobările trebuinciose au purces la reconstrucţia bisericii şi a chiliilor. Acest lucru s’a dovedit în faptă o luptă istovitoare şi trudnică. Toată ziua cuvioşii lucrau la tăierea de bucăţi de stâncă ca astfel să umple cu pietre şi pământ acea groapă şi apoi să înceapă zidirea. În cele din urmă pe la 1506-1507 au ridicat cu ale lor cheltuieli, biserica sfântului Ioan Botezătorul şi odată cu ea s-au finalizat într-un timp scurt şi zidirea chiliilor şi a celorlalte clădiri necesare.

Ieromonahii Nectarie şi Teofan au mai fost ctitori şi ai unei alte mănăstiri. După refacerea mănăstirii sfântului Ioan Botezătorul în insulă, au ridicat pentru surorile şi părinţii lor, sihăstria sfântului Nicolae în Lepenό. Aceasta a funcţionat ca metoc al mănăstirii Varlaam de la Meteore. Încercările n’au încetat să apară şi aici. Ultima ispită a fost şi cea mai dureroasă. N’a venit din partea necredincioşilor turci, ci de la înşişi stăpânitorii bisericeşti şi boierii din partea locului pentru care pricină, după cum ei înşişi fac referire în autobiografia lor, n’au vrut să se [mai] împărtăşească. Văzând tot acest război şi răutate că se înteţeşte, şi-au adus aminte de sfatul sfântului Nifon, care proroceşte le spusese: „când ispitele vă vor împresura de pretutindeni, nu vă împotriviţi lor, ci retrăgeţi-vă în mănăstire şi vă liniştiţi”.

După 4 ani de şedere în părţile Ioanninei, au plecat definitiv din noua lor mănăstire în jurul anului 1510 şi s’au strămutat pe stâncile Meteorelor căutând acolo un nou loc pentru desăvârşire şi asceză. Li s’a dat de către părinţii mănăstirii Marea Meteoră, schitul sfântului Ioan Botezătorul unde au rămas timp de 7 ani. Însă îngustimea stâncii pe care era situată sihăstria lor, cât şi clima nesănătoasă de acolo din pricina vânturilor puternice, nu le-a dat putinţa să stea mai mult acolo. Din această pricină, au purces la căutarea unui loc mai potrivit. Din mulţimea de stânci de la Meteore, au ales una mai cu lărgime şi cu vânturi mai prielnice, fiind potrivită pentru viaţa isihastă şi care se numea Varlaam. Această denumire provenea de la primul eremit ce vieţuise în acel vârf necălcat de picior de om.

Deci, pe stânca Varlaamului, care era cu desăvîrşire pustie şi nelocuită de mulţi ani, cei doi cuvioşi au început să vieţuiască cu binecuvântarea mitropolitului Larisei, Visarion şi a egumenului de atunci al Marii Meteore, în anul 1518. Îndată după urcarea lor pe stâncă, au început lucrările de zidire, întrucât nu se mai păstra nimic din vechea sihăstrie. După ce au ridicat câteva chilii provizorii pentru locuit, prima lor grijă a fost să refacă vechea bisericuţă ce era cu totul ruinată. Din aceasta – care fusese sfinţită cu hramul sfinţilor Trei Ierarhi de către pustnicul Varlaam – mai erau în picioare doar câteva bucăţi de zid din sfântul altar ce stăteau să cadă şi unde făceau slujbele până la ridicarea noii biserici.

Din această pricină, şi-au început lucrul la zidirea bisericii cu multă trudă şi osteneli trupeşti uriaşe având şi sprijinul ucenicilor lor, Benedict şi Pahomie monahii, ce au fost de la început cu ei şi, cu harul lui Dumnezeu, au înaintat destul lucrările.

Pentru mai bine de 30 de ani, au ţinut neştirbit rânduiala slujbelor, rugăciunilor şi a privegherilor de toată noaptea din ajunul Duminicilor, precum şi a praznicelor Împărăteşti şi la pomenirea sfinţilor mari; în timp ce în celelalte zile de peste săptămână jumătate din noapte o afieroseau slavoslovirii lui Dumnezeu. Hrana lor zilnică era sărăcăcioasă şi cu desăvârşire pustnicească. În anul 1542 au pus temelia bisericii tuturor sfinţilor, iar pe 17 mai 1544 aceasta a fost terminată.

Între timp, cuviosul Teofan era deja bolnav la pat de 10 luni şi, slăbit de îndelungata-i boală, se afla la porţile morţii. Şi, în timp ce toţi părinţii şi fraţii se tânguiau şi plângeau în jurul său cântând înlăcrimaţi Paraclisul, s’a petrecut o minune. Dintr’odată o stea străvezie şi strălucitoare a stătut deasupra chiliei cuviosului învăluind-o într-o lumină cerească! Odată cu apusul soarelui, sufletului cuviosului Teofan s’a mutat la veşnicele sălaşuri. În aceiaşi clipă steaua suprafirească s’a stins; semn al slavei nemăsurate ce-i fusese gătită în ceruri.

După 10 ani, Luni în Săptămâna Luminată pe 7 aprilie 1550 s’a odihnit întru Domnul şi cuviosul Nectarie. Mormântul lor şi moaştele lor (mâna dreaptă a cuviosului Nectarie şi mâna stângă a cuviosului Teofan, nestricate, cu tot cu piele) constituie până astăzi izvor de puteri şi minuni pentru vieţuitorii mănăstirii şi evlavioşii închinători. Amin! (Tâlcuire din greacă săvârșită de Mănăstirea Nera)

+ * + * +

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 1.2(Sursă: http://www.roussanou.gr/)

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 4.1(Sursă: http://poimin.gr/)

+ * + * +

Mănăstirea Varlaam, Meteora, Grecia

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 3(Sursă: http://metamorfosi-vrilission.gr/)

Published in: on 18 mai, 2015 at 12:28  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , ,

Sfinţii Cuvioşi Varlaam şi Ioasaf, India (19 noiembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0359/s0359002.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1002/s1002002.jpg)

Aceştia au fost mari asceţi în ţara Indiei, care a fost luminată de sfântul apostol Toma. Sfântul Ioasaf a fost fiul şi moştenitorul împăratului Avenir al Indiei.

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, sfântul Ioasaf fu cercetat de bătrânul Varlaam, care îl învăţă dreapta credinţă şi îl boteză. Apoi, sfântul bătrân se retrase într-un munte pustiu pentru viaţă sihăstrească, iar sfântul Ioasaf rămase să lupte cu ispitele lumii pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le birui.

Sfântul Ioasaf reuşi în cele din urmă să îl aducă la Hristos şi pe tatăl lui, împăratul Avenir. După botezul său, împăratul mai trăi patru ani în pocăinţă şi aspră nevoinţă, căci viaţa lui de mai înainte şi-o dusese în păcate foarte grele, fiind un prigonitor sângeros şi ucigaş al creştinilor. Murind împăratul şi trecând la o viaţă mai bună, tânărul prinţ moştenitor Ioasaf încredinţă ocârmuirea ţării prietenului său, Varahie, şi se retrase în pustie spre a-şi închina cu totul viaţa lui Hristos, întru sihăstreştile nevoinţe. Singura lui dorinţă pe pământ mai rămase să îl mai vadă măcar o dată pe sfântul şi iubitul său bătrân, cuviosul Varlaam.

Dumnezeu întru a Sa milostivire îi împlini această dorire şi într-o zi sfântul Ioasaf stătu dinaintea peşterii învăţătorului său şi strigă:

– Binecuvântează-mă pre mine, părinte!

Bătrânul părinte, auzindu-i glasul, ieşi din peşteră şi cu lacrimi de bucurie spuse:

– Bine ai venit, iubite fiule, fiule al lui Dumnezeu şi moştenitor al împărăţiei cerului. Domnul să-ţi dea cele veşnice în locul celor vremelnice şi pe cele nestricăcioase în locul celor stricăcioase. Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, că bine ai voit ca sămânţa cuvânului Tău cea semănată de mine în sufletul robului Tău Ioasaf, să odrăslească şi să aducă rod însutit.

Deci fiind către seară, îi puse dinaintea hrană pustnicească, iar mai apoi săvârşind rugăciunea de noapte, iarăşi grăiră vorbe duhovniceşti până la vremea slujbei de dimineaţă.

Astfel petrecură sfinţii Ioasaf şi Varlaam împreună mulţi ani precum îngerii cei din ceruri.

Pe când avea 100 de ani, simţindu-şi plecarea din lumea aceasta aproape, sfântul Varlaam îi zise sfântului Ioasaf:

– Eu, fiule, de mult doream să te văd pe tine mai înainte de sfârşitul meu şi când mă rugam pentru tine mi s-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos şi mi-a făgăduit că te va aduce la mine. Acum iată că a împlinit Domnul dorinţa mea, căci te văd lepădat de lume şi de toate cele ce sunt în lume şi unit cu Hristos. Iar acum de vreme ce a sosit vremea plecării mele, tu dar, fiule, acoperă trupul meu cu pământ şi dă ţărânii ce este al ţărânii; iar tu să petreci în locul acesta, ţinându-te de viaţa aceasta duhovnicească şi aducându-ţi aminte de smerenia mea.

Tânguindu-se îndelung îngropă trupul ostenit şi uscat de anii îndelungaţi de nevoinţe al bătrânului său părinte, şi petrecând şi el anii rânduiţi de Domnul, la vârsta de 60 de ani se mută cu pace la odihna cea veşnică, iar un pustnic sfânt care vieţuia în apropiere, înştiinţându-se cu duhul de mutarea acestuia la cele veşnice, cântându-i obişnuitele cântări îi îngropă cinstitul său trup alături de moaştele cuviosului Varlaam, pentru ca cei doi nedespărţiţi cu duhul să se odihnească nedespărţiţi şi cu trupurile.

După îngropare, făcându-i-se pustnicului aceluia o oarecare descoperire dumnezeiască, merse la împăratul Indiei Varahie şi îl vesti de mutarea la Domnul a prietenelui său Ioasaf. Deci venind împăratul cu alai în inima pustiei află peştera cuvioşilor şi descoperind mormântul lor află moaştele celor doi răspândind bună mireasmă. Deci luându-le cu cinste le duse în biserica ridicată de sfântul Ioasaf pe când acesta se afla în lume de unde cuvioşii Varlaam şi Ioasaf se făcură izvor de tămăduire, izbăvire şi mângâiere tuturor.

+ * + * +

Viaţa Sfinţilor Varlaam şi Ioasaf, scrisă de Sfântul Ioan Damaschin (pomenit la 4 decembrie, al cărui chip poate fi aflat aici), poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/11-19-cv_varlaam_si_ioasaf.html (clic aici)

+ * + * +

Cântarea Sfântului Ioasaf, împăratul Indiei, când a lăsat împărăţia şi umbla prin munţii Sinaretului căutând pe stareţul său Varlaam, cânta această cântare

O, preafrumoasă pustie (clic aici)

(cântată de părinţii Mănăstirii Putna, clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0359/s0359003.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1002/s1002003.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1002/s1002001.jpg)

Sfântul Cuvios Xenofont Robeiski, Rusia (26 ianuarie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1238/s1238001.jpg)

Cuviosul Xenofont Robeiski a fost ucenic al Sfântului Varlaam de Hutin (pomenit la 6 noiembrie şi cinstit ca mare făcător de minuni). Pentru petrecerea sa aleasă, în anul 1243 fu ales stareţ al mănăstirii Hutin a cărei ocârmuire o săvârşi cu multă înţelepciune. Cuviosul părinte, fiind iubitor de linişte, ridică mănăstirea Sfintei Treimi de pe malul râului Robeika (aproape de Novgorod), unde după dorirea inimii sale trecu la cele veşnice la 28 iunie 1262.  

Mănăstirea Hutin, gravură din veacul al XVII-lea

(Sursă: http://www.booksite.ru/enciklopedia/album/28.jpg)

(Sursă: http://www.archmuseum.ru/wp-content/uploads/2010/01/Новгород-17.10.09-016.jpg)

(Sursă: http://www.archmuseum.ru/wp-content/uploads/2010/01/Новгород-17.10.09-007-1.jpg)

(Sursă: http://www.archmuseum.ru/wp-content/uploads/2010/01/Новгород-17.10.09-020-1.jpg)

(Sursă: http://www.archmuseum.ru/wp-content/uploads/2010/01/Новгород-17.10.09-042-1.jpg)

(Sursă: http://www.archmuseum.ru/wp-content/uploads/2010/01/Новгород-17.10.09-027.jpg)

(Sursă: http://www.archmuseum.ru/wp-content/uploads/2010/01/Новгород-17.10.09-038-1.jpg)

(Sursă: http://www.archmuseum.ru/wp-content/uploads/2010/01/Новгород-17.10.09-023-1.jpg)

(Sursă: http://www.archmuseum.ru/wp-content/uploads/2010/01/Новгород-17.10.09-030-1.jpg)

Mănăstirea Hutin

+ * + * +

Sfântul Cuvios Varlaam de Hutin

(Sursă: http://www.bg-gallery.ru/images/260/SvVarlaamHytynskiy.jpg)

Fântâna Sfântului Varlaam

(Sursă: http://www.archmuseum.ru/wp-content/uploads/2010/01/Новгород-17.10.09-054-1.jpg)

Mormântul Sfântului Varlaam

(Sursă: http://www.archmuseum.ru/wp-content/uploads/2010/01/Новгород-17.10.09-004-1.jpg)

Acesta este pomenit în ziua de 6 noiembrie (ziua fericitei sale adormiri din anul 1192).

Published in: on 24 ianuarie, 2011 at 04:39  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,