(Sursă: http://proskynitis.blogspot.ro)
Acesta era de obârșie din satul Valta care se afla în ținutul Kassandra, Grecia. Copil fiind încă, se duse la Tesalonic unde ajunse ucenic la un croitor care lucra cu lână. Fiind în Tesalonic, sfântul Hristodul făcea adesea călătorii împreună cu ceilalți croitori. Într-una din călătorii în insula Chios, aduse o cruce mare pe care o dărui bisericii Sfântului Atanasie din Tesalonic, fiindcă era prieten cu paraclisierul bisericii.
După o vreme, sfântul Hristodul auzi de un ortodox bulgar care se pregătea să se convertească la islam. Foarte întristat de pierderea unui suflet de om, hotărî să mărturisească dreapta credință. Deci se duse la părintele duhovnic căruia îi mărturisi păcatele, apoi merse la biserică unde aprinse toate lumânările și stătu la Utrenie și Dumnezeiasca Liturghie la sfârșitul căreia îi ceru paraclisierului să îi aducă acea cruce pe care o dăruise bisericii. Ținându-o în mână, se întoarse la prăvălie și lucră până ce auzi bătaia tobelor ce vesteau începutul slujbei de convertire. Sfântul se ridică din locul unde lucra, luă crucea și porni către cafeneaua unde avea loc convertirea.
Cu îndrăzneală, sfântul Hristodul trecu prin mulțimea de musulmani adunați la cafenea, între care erau și ieniceri. Se apropie de tânărul ce urma să se convertească, îi arătă crucea și îi spuse:
– Frate, ce s-a întâmplat cu tine? Aceasta este credința noastră, Acesta este Hristos Care S-a răstignit pentru dragostea noastră. De ce-L părăsești pe Hristos, Mântuitorul tău, și te faci musulman?
Neprimind răspuns, sfântul Hristodul spuse:
– Frate, sărută crucea Domnului.
Însă lepădatul de Hristos refuză.
Văzând întâmplarea, ienicerii se năpustiră asupra sfântului Hristodul și îl aruncară afară din cafenea. La aceasta, sfântul răspunse:
– Nu am nimic cu voi, ci numai cu acest frate al meu care vrea să se lepede de credința lui.
Deci sfântul Hristodul se întoarse în cafenea, însă de data asta ienicerii îl legară, îl bătură crunt, îl răniră cu cuțitele pe trup și cap și îl duse mai întâi la aga ienicerilor, iar mai apoi la cadiu.
Cadiul îl întrebă pe sfântul Hristodul:
– Cine te-a trimis să faci asta?
Hristodul răspunse:
– Nu m-a trimis niciun om, ci Hristos,
Cadiul răspunse:
– Uită asta și convertește-te la islam.
Însă Hristodul răspunse:
– Tu ar trebuie să te lepezi de islam și să te faci creștin ortodox.
Ca răspuns, cadiul puse să-l bată, însă nu îl osândi la moarte. Dar ienicerii stăteau în preajma lui amenintând că îl taie în bucăți în camera de judecată a cadiului dacă aceasta nu-l osândește la moarte și nu-l dă pe mâna lor ca să-l omoare.
Speriat, cadiul dădu prizonierul în mâna lor, urmând a fi dus la muselimi, un dregător de rang înalt.
Sfântul Hristodul fu dus la muselimi ca un miel, tras cu frânghia de gât. Muselimi îl luă la întrebări și primi aceleași răspunsuri ca și cadiul. Văzându-i-se statornicia în credință, fu aruncat la pământ și lovit la tălpi de 200 de ori. Apoi fu dus la spânzurătoare.
Pe drumul către locul osândei, sfântul Hristodul zicea către frații săi creștini:
– Iertați-mă, fraților, și Dumnezeu să vă ierte!
În cele din urmă fu spânzurat lângă biserica Sfântului Mina. Apoi fu dezbrăcat de haine și i se legă crucea la spate. Rămase gol și spânzurând vreme de două zile. Mai apoi, frații creștini îi cumpărară trupul cu 600 de groși și-l îngropară cu cinste.
Astfel, sfântul Hristodul, croitorul din Valta, Kassandra, își dădu viața din dragostea pentru Domnul Iisus Hristos în cetatea Tesalonic în anul 1777, pururea mijlocind pentru cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.
+ * + * +
Viața Sfântului Nou Mucenic Hristodul poate fi aflată în cartea
Sfinti si icoane 