Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia (12 martie)

Frescă din anul 1547 aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5244.jpg)

Sfântul Grigorie Dialogul, numit astfel pentru vorbele sale frumoase, s-a născut în Roma cea veche din părinți de neam bun, senatori cinstiți și bogați. Din neamul său ales se numărau fericitul Felix, episcop al Romei, care îi era moș,  și sfânta Tarsila care se învrednici a vedea la sfârșitul său pe Domnul venind la dânsa și care îi fusese moașă. Însă și Silvia, mama sa, era cinstită cu sfinții de la Roma.

Pe un neam sfânt ca acesta îl împodobi sfântul Grigorie și mai mult cu sfințenia sa. Din pruncie încă se îndeletnici cu învățătura cărții, iar mai târziu pentru înțelepciunea sa fu ales în dregătoria divanului. Însă nu la cele lumești, ci la cele dumnezeiești avea gândul întotdeauna râvnind să ajungă monah, însă amânând câtă vreme părinții săi erau încă în viață.

Mutându-se la cele veșnice tatăl său, sfântul Grigorie începu a împărți averea cea multă în milostenii și zidirea de locașuri sfinte. În Sicilia ridică 6 mănăstiri, dându-le toate cele de trebuință, iar a 7-a o ridică la Roma, în cinstea sfântului apostol Andrei.

Prefăcându-și în mănăstire casa lui, care are aproape de biserica sfinților apostoli Petru și Pavel și într-acea mănăstire lepădându-și hainele mirenești, îmbrăcă haina monahală povățuindu-se cu iscusiții stareți Maximian și Ilarion. Iar după puțină vreme, se făcu egumen al locașului aceluia. Iar Silvia, mama lui, locuia aproape de poarta sfântului apostol Pavel, slujind Domnului cu post și rugăciuni, ziua și noaptea fiind în casa Domnului. Hrana ei erau verdețuri crude de grădină, din care îi trimitea în toate zilele și fiului său, sfântul Grigorie. Era foarte milostivă spre cei săraci și părăsiți, împărțind până la sfârșit toată averea ei. Asemenea și fiul ei, Grigorie, era atât de milostiv, încât nu cruța lucrul cel din urmă, dându-l îndată celor ce cereau.

Odată, șezând în chilia sa, scriind cărți după obicei, veni la dânsul un sărac, însă acela era îngerul Domnului, și îi zise:

– Miluiește-mă, robule al lui Dumnezeu din cer, deoarece fiind cârmaci de corabie, am pierdut nu numai averile mele câte le-am avut, dar și pe cele străine.

Sfântul Grigorie, cu inima îndurerată pentru dânsul, chemă pe fratele care-i slujea și-i porunci să-i dea aceluia 6 galbeni. Săracul luând ceea ce îi dăduse, plecă, apoi întorcându-se după puțină vreme în ziua aceea îi zise iarăși:

– Miluiește-mă, robul lui Dumnezeu, că multe am pierdut, iar tu puțin mi-ai dat.

Sfântul, chemând iară pe slujitor îi zise:

– Frate, du-te și-i dă alți 6 galbeni.

După puțină vreme, veni iară a treia oară:

– Fie-ți milă de mine, părinte, și-mi mai dă încă din îndurările tale, că am pierdut în mare foarte multă bogăție străină.

Iar sfântul Grigorie zise slujitorului:

– Mergi, frate, și mai dă aceluia ce cere încă 6 galbeni.

Fratele însă răspunse:

– Să mă crezi, cinstite părinte, că n-a mai rămas în cămară niciun galben.

Fericitul îi zise:

– De nu ai altceva, dă-i haine, ori vreun vas.

Fratele răspunse:

– Nu avem alt vas decât un taler de argint, în care marea doamnă, mama ta, ți-a trimis linte după obicei.

– Du-te, frate, și dă săracului și acest taler, ca să nu se ducă mâhnit de la noi, căci caută mângâiere în primejdia sa.

Deci luând săracul acela talerul de argint, se duse veselindu-se. După aceea, nu mai veni să ceară milostenie, ci era nevăzut lângă dânsul, păzindu-l și ajutându-l în toate. Pentru că îngerul Domnului era lângă dânsul, sfântul cu puterea darului cea minunată săvârșea multe minuni în locașul lui.

După ce muri Pelaghie, episcopul Romei, toți într-un glas îl aleseră pe sfântul Grigorie pe scaunul acela. Însă el, plecă din cetate și se ascunse în locuri pustii. Căutându-l poporul și negăsindul începu a se ruga lui Dumnezeu să îl arate pe robul său. Atunci se făcu din cer un stâlp de foc ce se pogorî la locul unde se afla sfântul Grigorie, ascuns într-un munte pustiu. Astfel fu așezarea sa în scaunul de episcop al Romei.

Era negrăită milostivirea lui spre săraci, văduve și străini. El zidi multe case de străini și de săraci, nu numai la Roma ci și în alte locuri. La Ierusalim trimise pe ava Prov cu aur din destul pentru a zidi acolo o casă de oaspeți. La muntele Sinai trimitea multă milostenie spre hrana monahilor, iar pe cei de la Roma săraci și bolnavi îi avea scris într-o carte pe nume și în toate zilele îi hrănea pe dânșii. De multe ori la masa lui aducea străini și săraci și singur le slujea.

Pentru smerenia cea mare a sfântului Grigorie, în „Limonariu” se găsește scris astfel:

„Într-un timp oarecare a mers ava Ioan Persanul și ne-a spus aceasta despre marele și fericitul Grigorie, episcopul Romei, zicând: Am dorit odată să mă închin la mormintele sfinților mari apostoli Petru și Pavel și m-am dus la Roma. Stând eu în mijlocul cetătții, se făcu veste în popor că episcopul avea să treacă atunci pe acolo și așteptam să-l văd și pe el. După ce a venit în dreptul meu, am voit să mă închin lui. Și vă spun, fraților, Dumnezeu fiindu-mi martor, că el apuncând înaintea mea, căzu la pământ și mi se închină și de la pământ nu se mai sculă mai înainte până nu mă văzu pe mine mai întâi sculat. Apoi sărutându-mă cu multă osârdie, îmi dădu cu mâna sa 3 galbeni, poruncind să mi se dea toate cele de hrană; iar eu am preamărit pe Dumnezeu, Cel ce i-a dat lui atâta smerenie, dragoste și milă către toți.”

Acest mare luminător al lumii, preasfințitul Grigorie, împodobi Biserica lui Hristos nu numai prin viața sa asemenea îngerilor și cu minunile, ci și cu multe scrieri foarte trebuincioase dreptei credințe.

Sculptură în os

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Iar când scria, atunci Duhul Sfânt se arăta în chip de porumbel, zburând deasupra lui. Acest lucru adeseori se învrednicea a-l vedea arhidiaconul său, Petru, bărbat îmbunătățit. Scrierile sfântului Grigorie se află în patru cărți, pline de mare folos, care au într-însele povestiri pe scurt despre viețile sfinților care s-au nevoit în pământul Italiei și multe învățături de folos sufletesc.

Păstorind sfântul Grigorie Biserica lui Dumnezeu vreme de 13 ani, 6 luni și 10 zile, se mută la Domnul în vremea împărăției lui Foca Tiranul (602-610).

Sfântul Ioan Damaschin scrise despre dânsul astfel:

„Grigorie Dialogul, episcopul Romei celei vechi, precum știu toți era vestit în sfințenie și înțelegere și, când slujea, avea părtaș un înger din cer slujind împreună cu dânsul. Acesta, călătorind oarecând pe podul cel de piatră și stând într-adins, făcu rugăciune către Domnul cel iubitor de suflete pentru iertarea păcatelor lui Traian împăratul. Atunci, auzi îndată glas de la Dumnezeu, zicând:

– Rugăciunea ta am auzit-o și dau iertare lui Traian; iar tu să nu mai faci rugăciuni pentru păgâni.”

+ * + * +

+ * + * +

Miniatură din veacul al XV-lea, Rusia

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5243.jpg)

Miniatură din veacul al XI-lea, Italia

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5239.jpg)

Frescă aflată în Mănăstirea Decani, Serbia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Frescă din anul 1546 aflată în Mănăstirea Stavronikita, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5238.jpg)

Frescă din veacul al XV-lea aflată în Biserica Sfântul Nicolae din Tesalonic, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5242.jpg)

Frescă din veacul al XVI-lea aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5247.jpg)

Sfântul Ierarh Sofronie, patriarhul Ierusalimului, Israel (11 martie)

Frescă din veacul al XVI-lea aflată la Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/10/10247.jpg)

Acesta se născu în Damasc din părinți slăviți. Dobândind înțelepciunea lumii, nu se mulțumi cu aceasta, ci porni să afle și să dobândească înțelepciunea cea duhovnicească. În mănăstirea sfântului Teodosie petrecu împreună cu un monah, pe numele său Ioan Moshu, pe care și-l alese dascăl.

Sfântul Ioan Moshu (pomenit tot în ziua de 11 martie)

(Sursă: http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-ioan-moshu-138927.html)

Împreună cu dânsul, sfântul Sofronie cercetă mănăstirile și pustnicii Egiptului. El pururi avea în minte cugetul acesta: „Sporește în toate zilele întru înțelepciunea cea duhovnicească”.Toate câte au învățat împreună le așternură în scris, iar mai pe urmă le adunară în carte numită „Limonariu” pe care sfântul Ioan o dedică prietenului său Sofronie.

Apoi merseră la Roma, unde sfântul Ioan Moshu se mută la odihna cea gătită de Domnul plăcutul Său. Pe patul morții, el îi ceru sfântului Sofronie să-i ducă trupul fie în muntele Sinai, fie în mănăstirea sfântului Teodosie.

Sfântul Sofronie rămase în cetatea Ierusalimului care tocmai fusese izbăvită de asuprirea persană. El fu de față la aducerea din Persia a cinstitei Cruci pe care împăratul Heraclie o purtă pe umerii săi până în sfânta cetate. Bătrânul patriarh Zaharia, întors și el din robie, nu mai trăi mult strămutându-se în sălașul său de Sus. În locul său fu ales patriarh Modest care se mută și el la cele veșnice în anul 634.

După dânsul veni ca patriarh sfântul Sofronie. Acesta păstori Biserica vreme de 10 ani cu negrăită înțelepciunea și râvnă. Se ridică în apărarea Ortodoxiei împotriva ereziei monoteliste pe care o osândi în Sinodul de la Ierusalim, mai înainte de osândirea lui al Sinodul al 7-lea Ecumenic.

El scrise „Viața Sfintei Maria Egipteanca”, alcătui „Rânduiala sfințirii Apei celei Mari” și adăugă alte câteva tropare și cântări în felurite slujbe ale Bisericii.

Când califul Omar al arabilor luă în robie Ierusalimul, sfântul Sofronie îl rugă să cruțe viețile creștinilor, ceea ce acela făgădui în chip mincinos. Când Omar începu pe dată să-i jefuiască și să-i pună la cazne pe creștinii din Ierusalim, sfântul Sofronie se rugă lui Dumnezeu cu lacrimi să-l ia de pe pământ dintre cei vii ca să nu vadă pângărirea locurilor sfinte. Iar Dumnezeu îi ascultă rugăciunea și îl luă la Sine pe robul Său preaiubit așezându-l în cereștile locașuri, în anul 644, de pururea mijlocește pentru cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

 Ca finicul ai înflorit încasa Domnului, cu buna rodire a cuvântului și cu viața ta cea curată ai îndulcit inimile celor ce cu credință te cinstesc pe tine, ierarhe Sofronie.

Petrecând pe pământ viața îngerilor, părinte, te-ai învrednicit în ceruri de fericirea îngerilor. Și acolo roagă pe Hristos să mântuiască pe toți cei ce te laudă pe tine. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/20/20812.jpg)

(Sursă: http://images.oca.org/)

(Sursă: https://mospat.ru/calendar/)

Sfântul Mucenic Codrat din Corint și cei cu dânsul, Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton şi Crescent, Grecia (10 martie)

Sfântul Mucenic Codrat

Miniatură dintr-un Minei pe tot anul din prima jumătate a veacului al XVI-lea aflată la Muzeul Recklinghausen, Germania

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/7/7503.jpg)

În vremea unei persecuţii împotriva creştinilor, în veacul al III-lea, o creştină evlavioasă cu numele Rufina fugi din Corint să se ascundă în munţi, ca să scape de urmăritori. Acolo născu un fiu, Codrat, după care ea își dădu sufletul în mâinile Domnului. Prin putarea de grijă a Domnului, copilul fu ţinut în viaţă, fiind hrănit în mod miraculos: un nor apărea deasupra lui şi îi picura rouă dulce în guriţă.

Sfântul Codrat îşi trăi copilăria şi tinereţea în sălbăticie. În adolescenţă el cunoscu nişte creştini de la care învăţă despre adevărata credinţă. Codrat studie gramatica şi arta medicinii, având mare succes. Dar, cel mai mult timp şi-l petrecea în singurătate, prin munţi, în rugăciune şi gândul la Dumnezeu. Anii treceau şi mulţi prieteni şi ucenici îl căutau pentru un cuvânt de învăţătură. Printre aceştia erau Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel, Crescent şi mulţi alţii.

Din porunca păgânului împărat Decius (249-251), prefectul militar Iason sosi la Corint ca să tortureze şi să ucidă pe creştini. Fiind cel mai în vârstă dintre ei, sfântul Codrat vorbi în numele tuturor, apărând cu demnitate credinţa în Hristos Mântuitorul, după care fu supus torturii. În ciuda suferinţelor inumane, el îi încuraja pe alţii, spunându-le să nu le fie frică şi să-şi apere cu tărie credinţa.

Iason, văzând că nu-i poate convinge pe nici unul să se lepede de Hristos, îi aruncă pe toţi la fiarele sălbatice să fie sfâşiaţi de vii. Însă fiarele nu se atinseră de ei. Atunci, Iason porunci să-i lege de picioare la trăsuri şi să-i tragă prin tot oraşul şi mulţi oameni din mulţime aruncau în martiri cu pietre. În cele din urmă aceştia fură condamnaţi la decapitare cu sabia. La locul execuţiei, aceştia cerură puţin răgaz pentru rugăciune şi unul câte unul îşi plecară capetele sub sabie.

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4177.jpg)

Ucenicii sfântului Codrat care mai rămaseră în viață, suferiră şi ei pentru Hristos: un alt Dionisie fu înjunghiat noaptea; Victorin, Victor şi Nichifor fură zdrobiţi într-o presă mare de piatră; lui Claudiu i se tăiară mâinile şi picioarele; Diodor fu aruncat în foc; Serapion fu decapitat, iar Papiu şi Leonid fură înecaţi în mare. Urmând pilda lor, multe femei creştine aleseră să sufere de bună voie pentru Hristos.

+ * + * +

Sfeșnicul cel cu șase lumini al mucenicilor Tăi, Doamne, cu untdelemn tainic fiind adăpat a împuținat noaptea închinării la idoli și a luminat pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.

Fără învăluire ați trecut norul chinurilor, mucenicilor, și ați dobândit liniștea cea de sus, făcându-vă limanuri și solitori preafierbinți pentru credincioși.

Racla moaștelor tale, Codrat, ca un vas duohnicesc purtător de mir, izvorăște miruri de tămăduiri, care îndepărtează mirosul urât al patimilor și ard, cu dumnezeiasca pronie, taberele demonilor.

Ca niște ziduri întărite a dobândit Corintul moaștele voastre cele cinstite și ca o casă de sănătate fără de plată biserica voastră, în care oricine vine cu credință scapă de dureri și de patimi. 

Rănile voastre cele mucenicești împrăștie mireasmă plină de har și sângele vostru varsă izvoare prin dumnezeieascul Duh și vindecă patimile sufletelor; pe care, cu vrednicie, să le lăudăm.

Toți prăznuim pătimirea voastră ca pe o zi de sărbătoare, purtătorilor de chinuri; căci, întru aceasta cununa nestricăciunii primind vă faceți fii ai luminii și ai zilei, dănțuind în jurul scaunului Împăratului tuturor. (Din Canonul Sfinților ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Sfântul Mucenic Codrat. Miniatură dintr-un Minei rusesc pe martie de la începutul veacului al XVII-lea

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/7/7504.jpg)

Sfântul Cuvios Pavel cel Simplu, Egipt (7 martie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/20/20067.jpg)

Acest sfânt părinte Pavel, numit cel simplu, era plugar, un om cu totul de rând, dar lipsit de răutate şi de prefăcătorie, ca nimeni altul. Avea însă o soţie înrăutăţită şi desfrânată, fără ca el să ştie lucrul acesta multă vreme.

Într-una din zile, venind el de la ţarină pe neaşteptate, în afară de vremea obişnuită, aşa cum se întâmplă câteodată, găsi pe soţia lui necinstindu-i casa cu un bărbat străin. Atunci zâmbind plin de blândeţe le zise:

– Bine, bine, nu-mi pasă de ce faceţi, martor iau pe Iisus Hristos; de acum înainte nu vreau să o mai văd înaintea ochilor; a ta să fie şi ea şi copiii ei, iar eu mă voi duce şi mă voi face monah.

Şi îndată lăsând toate şi bine rânduindu-le, plecă la sfântul Antonie cel Mare.

Sfântul Cuvios Antonie cel Mare (17 ianuarie)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Și bătând la uşa acestuia, sfântul Antonie ieşi şi îi zise:

– Cine eşti, frate, şi ce cauţi aici?

Iar dânsul răspunse:

– Sunt un străin şi am venit la tine să mă fac monah.

Iar sfântul îi zise:

– Bătrân fiind de şaizeci de ani, nu poţi să te faci monah şi nici să înduri necazurile şi strâmtorarea pustiului. Mai degrabă du-te la chinovie; acolo ai să găseşti din belşug cele necesare trupului şi vei putea să petreci fără prea multă oboseală cu cei de acolo. Căci fraţii vor ajuta neputinţa ta, fiindcă eu stau singur şi mănânc doar la cinci zile o dată şi atunci chiar rămânând mai mult flămând.

Însă sfântul Pavel nu suferea să audă acestea de la bătrân, ci se sârguia să rămână împreună cu el. Şi neputând să-l alunge, închizând uşa colibei, sfântul Antonie îl lăsă afară timp de 3 zile, neieşind ca să-l vadă. Iar Pavel rămase flămând şi nu se depărtă. În ziua a patra însă sfântul având trebuinţă neapărată să iasă afară, deschizând uşa şi găsindu-l pe Pavel lângă uşa colibei, îi zise:

– Du-te, bătrâne, de aici, nu mă sili, căci nu poţi să rămâi împreună cu mine.

Dar Pavel îi răspunse:

– Îmi este cu neputinţă să mă duc într-altă parte.

Atunci sfântul văzându-l că nu are nici traistă, nici pâine, nici apă, nici vreun lucru oarecare, îi zise:

– Dacă vei da dovadă de ascultare şi vei împlini fără lenevire şi fără murmur cele ce vei auzi de la mine, vei putea şi aici să te mântuieşti; dar dacă nu vei face acestea, pentru ce atunci te mai oboseşti şi nu te întorci acolo de unde ai venit?

Iar Pavel răspunzând zise:

– Toate câte îmi vei spune, cu râvnă le voi face.

Şi sfântul îi zise:

– Ridică-te deci şi roagă-te, până mă voi duce înăuntru, ca să-ţi aduc de lucru.

Fericitul Antonie intrând în peşteră, îl supraveghea printr-o mică ferestruică; şi Pavel stătu nemişcat la rugăciune o săptămână întreagă, fiind ars de arşiţa soarelui. După aceasta, sfântul Antonie ieşind afară şi luând ramuri de finic, îi zise:

– Ia şi împleteşte din ramurile acestea, aşa cum mă vezi că împletesc eu.

Şi bătrânul împleti până la al nouălea ceas un şirag de cincisprezece stânjeni, cu multă osteneală. Însă sfântul îi zise:

– Rău ai împletit! Desfă ce-ai împletit şi împleteşte din nou.

Şi Pavel stătu nemâncat timp de 7 zile. Sfântul Antonie făcea acestea pentru ca Pavel să se nemulţumească şi să plece de acolo. Însă, Pavel, despletind şiragul cu îndelungă-răbdare şi cu osârdie şi împletindu-l din nou cu multă luare aminte, fără să cârtească şi fără să se tulbure, uimi pe sfânt. Pentru aceasta, către apusul soarelui, atins adânc fiind de purtarea lui Pavel, îi zise:

– Bătrânelule, vrei să mâncăm o bucată de pâine?

Iar Pavel răspunse:

– Cum crezi, părinte!

Şi lucrul acesta îl înmuie iarăşi pe sfântul şi punând masa, aşeză pe ea patru bucăţi de pâine, de câte şase uncii fiecare (aproape 200 grame) şi înmuie pentru dânsul una, iar pentru bătrân trei. Şi sfântul Antonie începând un psalm, ca şi întru acesta să-l încerce pe Pavel, îl cântă, repetându-l de două ori. Iar Pavel cu mai multă osârdie se ruga împreună cu sfântul. Apoi, sfântul îi zise lui Pavel:

– Stai la masă şi ia aminte să nu te atingi de cele puse înainte.

Şi îndeplinind şi această poruncă, sfântul îi zise:

– Acum ridică-te, fă-ţi rugăciunea şi culcă-te.

Iar acela neatingându-se câtuşi de puţin de hrană, făcu ceea ce i se poruncise. Către miezul nopţii, sfântul Antonie ridicându-se pentru rugăciune, sculă şi pe Pavel şi prelungi rugăciunea până la ceasul al nouălea din zi. Când se făcut seară, sfântul Antonie luându-şi înainte o bucată de pâine, de alta nu se mai atinse. Iar Pavel, mâncând încet mai avea încă din pâinea din care mânca. După ce mâncă toată bucata de pâine, Antonie îi zise:

– Bătrânule, mai mănâncă şi altă bucată de pâine.

Însă Pavel îi răspunse:

– Dacă vei mânca şi tu, atunci şi eu voi mânca.

Sfântul Antonie zise:

– Mie îmi este de ajuns pentru că sunt monah.

Dar Pavel zise:

– Pentru că şi eu vreau să ajung monah, îmi este de ajuns şi mie.

Iar după ce adormiră puţin, sculându-se începură din nou să cânte. Când se făcu ziuă, îl trimise să umble în pustiu şi să se întoarcă abia după trei zile. După ce făcu şi aceasta, venind nişte fraţi la sfântul Pavel căuta să vadă ce trebuie să facă. Şi sfântul îi zise:

– Slujeşte pe fraţi în tăcere şi să nu guşti nimic, până ce vor pleca.

Şi trecură zile fără ca Pavel să guste ceva. Iar fraţii îl întrebau:

– Pentru ce nu vorbeşti?

Şi, pentru că el nu răspundea, sfântul îi zise:

– Vorbeşte fraţilor.

Iar el începu să vorbească.

Într-una din zile aducând cineva sfântului un urcior cu miere, sfântul Antonie vărsă mierea pe pământ. După ce făcu aceasta, sfântul zise lui Pavel:

– Adună mierea strop cu strop şi vezi ca nu cumva ceva din ea să rămână fără să poată fi folosită.

Şi făcând aceasta nu se tulbură şi nu se schimbă câtuşi de puţin.

O altă dată îi porunci sã scoată apă şi toată ziua să o verse fără de folos.

Şi altădată, iarăşi, desfăcându-i îmbrăcămintea, îi porunci să şi-o coasă cu îngrijire la loc. Când sfântul îl văzu că săvârşeşte fără şovăială, fără murmur şi fără să fie împiedicat de ceva tot ceea ce-i porunceşte, îi zise:

– Uite, frate, dacă poţi să faci în fiecare zi aşa, atunci să rămâi cu mine; iar dacă nu, du-te de unde ai venit!

Şi Pavel îi zise lui:

– Dacă mai ai şi altele să-mi arăţi, nu ştiu dacă le voi putea face, dar toate cele pe care le-am văzut până acum, pe toate cu uşurinţă le fac.

O astfel şi atât de mare ascultare şi umilinţă dobândi fericitul Pavel, încât primit har împotriva demonilor ca să-i alunge pe dânşii. Iar marele Antonie, încredinţându-se despre el, îl ţinu cu sine o vreme oarecare. Apoi, făcându-i o chilie îl aşeză în ea, ca să cunoască toate vicleşugurile demonilor şi să se lupte acolo cu ei. Deci, petrecând un an întreg în singurătatea lui şi dovedindu-se a fi făcător de minuni şi slujind cu vrednicie lui Dumnezeu, se mută după aceea către cereştile locaşuri.

+ * + * +

Despre Sfântul Cuvios Pavel cel Simplu aflăm în

sau

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/9/9134.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/16/16251.jpg)

Sfântul Mucenic Conon grădinarul, Asia Mică (5 martie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/20/20283.jpg)

Acesta se născu în Nazaret. Era blând, curat și întru toate plăcut lui Dumnezeu. Mergând în cetatea Pamfiliei, își făcu o grădină pe care o îngrijea, scoţându-şi hrana de care avea nevoie.

Era atât de cinstit şi de curat cu inima, încât atunci când veniră cei ce căutară să-l prindă, găsindu-l pe câmp şi îndreptându-şi cuvântul către el, sfântul Conon li se închină lor din tot sufletul.

Când aceştia îi arătară pricina pentru care veniseră la el, cum că ighemonul Publius îl cheamă, el le răspunse:

– Dar ce nevoie are el de mine, că eu sunt şi creştin? Să cheme la el pe cei ce sunt de un cuget şi de o credinţă cu el.

Fiind legat, adus înaintea ighemonului şi neîmplinind porunca acestuia de a aduce jertfă idolilor, i se bătu cuie de fier în picioare şi fu silit să meargă aşa înaintea unui car. Atunci el, ieşind, căzând în genunchi şi rugându-se, îşi dădu sufletul în mâinile Domnului dinaintea Căruia pururea mijlocește pentru cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/18/18378.jpg)

Miniatură dintr-un Minei rusesc pe martie de la sfârșitul veacului al XVII-lea

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/7/7510.jpg)

Icoană rusească de la sfârșitul veacului al XVIII-lea

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/13/13621.jpg)

Icoană din veacul al XIX-lea

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/14/14502.jpg)

Sfinții Mucenici Pavel şi Iuliana, sora lui, din Ptolemaida, Israel (4 martie)

Frescă din anul 1547 afltă în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/9/9136.jpg)

Sfinții Pavel și Iuliana erau frați de sânge în cetatea Ptolemaida sau Ptolemais, aflată în nordul Israelului de astăzi.

Aceștia fură munciți cu cruzime de către împăratul Aurelius, fiind strujiți, apoi aruncați într-o căldare cu smoală clocotită, așezați pe paturi de fier încinse. Văzând că nimic nu pătimesc, împăratul porunci să-i arunce în temniţă, punându-le lemne grele pe grumazul lor și obezi la picioare. Apoi cu lanţuri legându-le mâinile, încă şi piroane ascuțite făcute în chipul scaiului celui ascuțit cu ghimpi, care crește pe câmp, porunci să le aştearnă pe sub ei în temniță, și să-i pună pe acelea ca să nu aibă cât de mică ușurare în dureri, ci mai mult să se muncească pe piroanele care împungeau coastele lor. Porunci să-i păzească cu dinadinsul, ca să nu vină vreun creștin la dânșii să le dea mâncare sau băutură. Însă la miezul nopții veni un înger al Domnului acer atingându-se de legăturile lor pe dată se sfărâmară  iar rănile lor se tămăduiră. Și pe dată se făcură văzute două paturi așternute și o masă încărcată cu toate bunătățile. Îngerul zise către dânșii:

– Odihniți-vă pe paturi și primiți hrana pe care v-a trimis-o vouă Iisus Hristos.

Iar sfinții mucenici Pavel şi Iuliana, şezând pe paturi și luând pâine în mîâni, își ridicară ochii în sus și mulțumiră lui Dumnezeu; apoi mâncară și băură cele primite de la Dumnezeu și se întăriră. Cei ce se aflau întemnițați cu sfinții mucenici mult de minunară de cele văzute și se făcură și ei părtași la masa îmbelșugată.

În ziua următoare, fiind iară înfățișați dinaintea împăratului și arătându-se neclintiți, fură legați goi pe lemne și strujiți cu unghii de fier. Iară sfinții se rugau:

– Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al Dumnezeului Celui viu, Cela ce ești lumină nestricată creștinilor, arată-ne fața Ta și ajută-ne; nu ne lăsa pentru numele Tău cel sfânt!

 Mîntuitorul le ușură chiar acolo durerile lor, fiind înaintea lor nevăzut, și sfinții nu simțeau muncile.

Atunci unul din chinuitori pe nume Stratonic, nemaiputând răbda priveliștea îi strigă împăratului:

– Aureliane, pentru ce ai ridicat o muncire nedreaptă ca aceasta asupra creştinilor? Ce rău ţi-au făcut oamenii care slujesc adevăratului Dumnezeu, ca să pătimească chinuri cumplite ca acestea? Au doar pentru aceea că cinstesc pe Hristos, Stăpânul tuturor?

Apoi ridicându-şi ochii la cer, Stratonic văzu feţele sfinţilor mucenici celor spânzuraţi la mucenicie, ca nişte feţe de îngeri ai lui Dumnezeu. Apoi îndată făcându-și emnul Crucii, se repezi spre necuratul altar idolesc ce era făcut acolo, pe care îl răsturnă şi-l călcă în picioare strigând:

– Iată şi eu sunt creștin! Fă cu mine ce voieşti, tiranule!

Iar Aurelian, mâniindu-se, porunci să i se taie capul.

Toată ziua aceea sfinții Pavel și Iuliana fură munciți și nu slăbiră în chinuri. Apoi, către seară, porunci să fie aruncați în temniță de unde în aceeași seară scoțându-i porunci să-i închidă în baie și, chemând descântători și fermecători și pe cei ce știu a fermeca vietățile, le porunciră să le aducă pe toate câte le-ar avea mai cumplite: vipere, aspide și șerpi cu coarne și să le închidă pe acelea în baie, împreună cu mucenicii. Și petrecură sfinții închiși împreună cu jivinele în baie 3 zile și 3 nopți, iar în a 4-a noapte trimise Aurelian ca să se înștiințeze, dacă Pavel și Iuliana sunt mâncaţi de jivine. Când se apropiară de ușă, auziră pe sfinți cântând psalmi și preamărind pe Dumnezeu. Apoi suindu-se pe zidul băii și, printr-o ferestruică pe deasupra uitându-se, văzură înăuntru lumină strălucind și pe sfântul Pavel împreună șezând cu sora sa, sfânta Iuliana, iar pe îngerul lui Dumnezeu stând lângă dânșii și nelăsând jivinele să se apropie de sfinți. 

Întrebându-i împăratul cu ce putere săvârșirseră cele ce le văzuse și primind răspunsul sfântului Pavel care mărturisi credința cea dreaptă, acesta porunci să fie bătut peste obraz cu vergi de plumb.

Apoi porunci să aprindă foc și să aducă 14 beţe de fier și în foc să le pună. Apoi să-i lege dinainte mîinile şi picioarele şi un par de fier să pună printre mîini şi printre picioare şi să-l înfigă în pămînt; şi cu beţele cele înfocate să-l bată câte doi ostaşi, schimbându-se. Ostaşii care se schimbau îşi schimbau şi toiegele, luând pe cele arse din foc. Iar pe sfânta Iuliana porunci s-o ducă la desfrânare şi s-o batjocorească. Însă îngerul Domnului i se arătă sfintei Iuliana zicându-i:

– Nu te teme, Iuliana, că Domnul tău Iisus Hristos, Căruia îi slujeşti, m-a trimis să te apăr, ca să se preamărească numele cel Sfânt al Lui, în toţi cei ce se tem de Dânsul.

Şi lovea îngerul cu orbire pe acei desfrânaţi care voiau să îndrăznească spre sfânta, scuturându-i ca pe nişte praf de la picioarele miresei lui Hristos, încât nu se puteau apropia de dânsa, iar ei pipăind pereţii nu ştiau unde merg.

Văzînd poporul acel lucru strigă:

– Mare este Dumnezeul lui Pavel şi al Iulianei, Care pretutindeni mântuieşte şi acoperă pe cei ce se tem de El.

Cei orbinți, cerânduși iertare sfintei, aceasta luă apă și ridicând ochii spre cer chemă milostivirea Domnului și stropidu-i aceia toţi pe dată văzură şi mulţumind lui Dumnezeu alergară la biserică, pentru a-și mărturisi greșelile și a primi Sfântul Botez.

Împăratul văzându-și ostenelile zădărnicite, orbit de mânie porunci să fie săpată o groapă în care sa fie aprinse lemne și să se arunce sfinții în flăcările acestora. Și iară se pogorî îngerul Domnului care izgoni puterea focului din groapă, aruncând cărbunii afară, iar pe mucenici îi păzi întregi şi nevătămaţi

Poruncind împăratul să astupe cu pietre pe sfinţii care erau în groapă, îndată se făcut tunet înfricoşat şi fulgere, arătându-se un nor de foc vărsându-se pe pământ şi se auzi glas din cer, zicând:

– Aureliane, te vei duce în focul gheenei, care ţi s-a gătit ţie şi tatălui tău, diavolul.

Atunci se înfricoşă Aurelian cu tot poporul și porunci să scoată pe sfinţi din groapă şi să-i închidă în temniţă. Iar ei slăveau pe Dumnezeu de toate minunile pe care le făcuse pentru dânşii.

În cea de-a șaptea zi fiind iară chemați și întrebați de se închină idolilor și fiind aflați neclintiți, fură scoși din cetate și li se tăiară capetele, primind astfel cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei. Iar trupurile lor fiind păzite de ostași pentru a nu fi luat de creștini ci a fi mâncate de aminale, aceștia văzură cu uimire cum veniră lupi să le străjuiască, iar păsări zburau deasupra fără a le atinge ca și cum le-ar fi păzit. Și astfel stătură 7 zile și 7 nopți.

Văzând aceasta, din porunca împăratului, ostașii le lăsară trupurile nepăzite, iar creștinii luară mult chinuitele trupuri ale sfinţilor mucenici Pavel şi Iuliana şi le îngropară la ei cu cinste de unde multe minuni izvorâră până astăzi.

Pentru minunile săvârșite vremea pătimirii sfinților mucenici, mulți dintre păgâni veniră la credința cea adevărată. Încă mulți dintre ei se săvârșiră prin tăierea capului, primind cununile muceniciei în anul 273.

+ * + * +

Frescă din jurul anul 1350 afltă în Mănăstirea Gracanica din Kosovo, Serbia

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/9/9138.jpg)

+ * + * +

Sfântul Mucenic Pavel din Ptolemaida

(Sursă: http://www.ikonu.ru/images/big/cat815.jpg)

+ * + * +

Sfânta Muceniță Iuliana din Ptolemaida

(Sursă: http://www.icon-art.ru/)

(Sursă: http://4spisok.ru/)

(Sursă: http://4spisok.ru/)

Icoana Maicii Domnului din Volokolamsk (3 martie)

(Sursă: http://www.iosif-vm.ru/)

Această icoană a Maicii Domnului este o copie a icoanei Maicii Domnului din Vladimir aflată în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova.

Icoana Maicii Domnului din Vladimir (prăznuită la 21 mai, 23 iunie și 26 august)

Icoana Maicii Domnului din Volokolamsk a fost adusă din Zvenigorod în mănăstirea Adormirii Maicii Domnului a sfântului Iosif de Volokolamsk în ziua de 2 martie 1572, în cea de-a doua săptămână a Sfântului și Marelui Post, și întâmpinată cu evlavie de egumenul Leonid (1563-1566, 1568-1573) și întreaga obște.

Icoana are zugrăviți pe margine pe sfântul Ciprian (dreapta) și sfântul Gherontie (stânga), mitropoliții Moscovei.

Numele sfântului mitropolit Ciprian este asociat primei veniri a vechii icoane a Maicii Domnului din Vladimir de la Constantinopol la Moscova în anul 1395, iar numele sfântului ierarh Gherontie este legat de așezarea definitivă a icoanei în Moscova.

În anul 1588 icoana din Volokolamsk fu așezată în biserica de deasupra porții de sud a mănăstirii sfântului Iosif de Volokolamsk în cinstea sărbătorii Întâmpinării icoanei Preacuratei Maici a Domnului din Vladimir.

Întâmpinarea icoanei Maicii Domnului din Vladimir (26 august)

(Sursă: http://images.oca.org/)

La sfârșitul veacului al XVII-lea, când o biserică având același hram fu ridicată în Moscova la Staraia Basmana, iar biserica de deasupra porții din mănăstirea din Volokolamsk fu resfințită cu hramul sfinților apostoli Petru și Paul, icoana din Volokolamsk fu mutată la loc de cinste pe iconostasul bisericii mari a mănăstirii.

Pentru mulțimea mare a minunilor săvârșite prin harul acestei icoane, în anul 1578 fu recunoscută ca fiind făcătoare de minuni.

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/19/19050.jpg)

(Sursă: http://standrew-books.com/)

Icoană a Maicii Domnului din Volokolamsk zugrăvită la sfârșitul veacului al XVII-lea, înfățișând pe Sfântul Mihail din Tver și Sfântul Prooroc Ilie

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/13/13654.jpg)

+ * + * +

Se spune despre această copie a icoanei că a fost comandată de un oarecare Grigorie Grozni. Durerea de pe chipul Maicii Domnului este considerată o expresie a stării sufletești de plângere amară a păcatelor avută de cel ce o comandase. Nu știm cu siguranță dacă acest lucru este adevărat, însă știm că tristețea chipului Maicii Domnului din icoana aceasta a atras o atenție sporită.

(Sursă: http://osobicon.ru/item108)

+ * + * +

Mănăstirea Sfântului Cuvios Iosif de Volokolamsk

(Sursă: http://static.panoramio.com/photos/large/60800341.jpg)

Sfântul Sfințit Mucenic Teodot, episcopul Cirenei, Cipru (2 martie)

Icoană rusească de la mijlocul veacului al XVIII-lea

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/22/22869.jpg)

Pentru înțelepciunea și viața sa îmbunătățită, sfântul Teodot fu ales episcop și păstori Biserica lui Dumnezeu cu dragoste și râvnă.

Pornindu-se aprigă prigoană împotriva creștinilor în vremea împăratului Licinius, acest dumnezeiesc bărbat fu dus la judecată și supus la multe cazne. Când chinuitorul Savin îl îndemnă să se lepede de Hristos și să se închine idolilor, sfântul păstor răspunse:

– De ai cunoaște bunătatea Dumnezeului meu, de la Care nădăjduiesc a mă învrednici de viața cea veșnică pentru chinurile acestea vremelnice, și tu ai dori să pătimești asemenea mie.

Atunci chinuitorii începură a struji trupul său cu colți de fier încît i se vedeau oasele goale, însă el se ruga lui Dumnezeu cu mulțumire. Apoi porunci ighemonul ca, luându-l de pe lemnul cel de muncă, să-l ducă în temniță unde petrecu 5 zile. La porunca acestuia, sfântul Teodot fu pus pe un pat de fier sub care se aprinse foc din vreascuri și paie. Văzând răbdarea sfântului, mult de minună Savin și născoci o chinuire mai cumplită căci porunci să i se bată piroane în picioarele lui şi să fie prigonit de ostaşi.

Atunci sfântul Teodot rosti creștinilor adunați împrejurul său:

– A mea nevoință, fraților, acum se sfârșește și cununa îmi este aproape. Iată plata dreptății mele pe care mi-o va dărui mie Iisus Hristos. El S-a răstignit pentru mine, iar eu trupul mi l-am dat la răni pentru Dânsul! El a murit pentru mine, ca să mă izbăvească din stricăciune, iar eu mor pentru Dânsul, ca să mă învrednicesc Împărăției Lui! O, cât este de mare darul lui Hristos! Că pentru pătimirea cea de puțin timp pentru El, veșnice și negrăite bunătăți răsplătește, mai mult decât măsura cea vrednică. Nu sunt vrednice pătimirile vremii de acum, pe lângă slava ce are să se arate întru noi!

Și așa, cu piroanele în picioare, alerga sfântul părinte, fiind izgonit de ostași pe drum.

Mulți din cei de față, văzând o răbdare ca a lui și cuvintele cele ca mierea curgătoare ascultându-le, crezură în Hristos și batjocoreau necurații idoli, pe tiran îl ocărau, iar numele lui Hristos îl preamăreau. Aflând de aceasta ighemonul Savin, porunci ca iarăși să-l arunce pe sfântul Teodot în temniță, căci zicea el:

– Să nu se înșele poporul cu fermecătoarele lui învățături.

Deci, se sfătui cu sfetnicii săi cu ce moarte să piardă pe sfântul mucenic. Trecând multe zile, începură a i se înmulți rănile și toți binecredincioșii creștini venind cu mahrame curate, i le ștergeau.

După aceasta marele împărat Constantin, biruind pe Maxențiu cu puterea Crucii (în anul 312) și dăruind libertate tuturor creștinilor (313), veni poruncă de la dânsul să înceteze prigonirea și cei ținuți în legături pentru Hristos să fie eliberați.

Auzind de aceasta sfântul Teodot se mâhni foarte tare căci mult dorea a-și da viața pentru Hristos. Deci, fiind eliberat, se duse la cetatea sa, Cirene, și petrecând după a sa pătimire 2 ani pe scaunul său, adormi întru Domnul, luând îndoită cunună, a arhieriei și a muceniciei, din mâna Domnului nostru Iisus Hristos, Care încununează pe nevoitorii Săi cu slavă veșnică.

+ * + * +

Racla cea dumnezeiască a moaștelor preasfințitului păstor izvorăște tot felul de tămăduiri și potolește patimile și dezleagă durerile cele din toată vremea, cu darul cel dumnezeiesc al Mântuitorului.

Ca un sfințit mucenic având puterea de a lega și de a dezlega, dezleagă lanțurile răutății mele și răcorește sufletul meu, cel ce arde cu focul păcatului, rugând pe Cel milostiv pentru mine.

Astăzi Biserica prăznuiește cu credință pomenirea ta cea preasfințită și mutarea ta către Iubitorul de oameni; și bucurându-se, îți împletește ție cuvinte dumnezeiești de laude.

Câștigându-te pe tine ca pe o stea plină de lumină strălucitoare, cu razele luminoase ale dumnezeieștilor doriri și cu luminile cele curate ale minunilor tale ne luminăm, de Dumnezeu-grăitorule Teodot. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

(Sursă: http://www.doxologia.ro/)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/10/10815.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/18/18372.jpg)

Sfântul Sfințit Mucenic Teodot al Cirenei într-o icoană rusească a Sfântului Ierarh Nicolae din veacul al XVII-lea

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Frescă din veacul al XIV-lea aflată în Mănăstirea Gracanica, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sfânta Muceniță Antonina din Niceea, Turcia (1 martie)

Frescă din veacul al XIV-lea din Mănăstirea Gracanica, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Aceasta a trăit și a pătimit în Niceea, în vremea împăratului Maximian. După ce fu supusă la chinuri cumplite, fu aruncată în închisoare, însă împăratul nu o putu îndupleca să se închine la idoli. În vremea pătimirilor, îngerii Domnului o apărau și îi înfricoșau pe călăi. Fiind întinsă pe un pat înroșit de foc, sfânta Antonina rămase nevătămată prin puterea Domnului.

În cele din urmă o cusură într-un sac și o înecară într-un lac în anul 302. De atunci s-a arătat izvor îmbelșugat de minuni și mângâiere tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Schiță din anul 1970, săvârșită de maica Iuliania Socolova (clic aici), autoare a cărții „Truda iconarului” (clic aici)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/4/4170.jpg)

(Sursă: http://www.mos-ikona.ru/database/819714817.jpg)