Chipul Sfântului Cuvios Aristoclie Athonitul, făcătorul de minuni din Moscova, Rusia (24 august)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0253/s0253001.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0253/s0253003.jpg)

(Sursă: http://www.patriarchia.ru/data/807/444/1234/90758.jpg)

Multe despre dânsul nu ştim, căci în toată viaţa sa a iubit simplitatea şi a căutat să-şi tăinuiască viaţa duhovnicească de ochii oamenilor, înfăţisând-o numai Unuia Dumnezeu. Iar Dumnezeu l-a luat precum o floare aleasă şi l-a răsădit în Sfântul Munte Athos de unde adăpându-se o vreme şi sporind duhovniceşte, îl luă mai apoi ducându-l în mijlocul cetăţii, la Moscova, unde a strâns ajutoare pentru sprijinul Mănăstirii Sfântul Pantelimon din Muntele Athos, însă mai presus de toate prin rugăciunile şi purtarea de grijă părintească a ridicat şi ajutat multe suflete.  Plecând la cele veşnice în anul 1918, fu proslăvit cu sfinţii în vremurile din urmă.

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0253/s0253001.jpg)

+ * + * +

Viaţa pe scurt şi mărturii despre Sfântul Aristoclie pot fi aflate în

Viaţa, slujba şi acatistul Sfântului Cuvios Aristoclie, editată de Mănăstirea Sf. Pantelimon

(Sursă: http://pravkniga.ru/searchbooks.html?izd=894)

Viaţa Sfântului Cuvios Aristoclie, editată de Mănăstirea Sf. Pantelimon

(Sursă: http://pravkniga.ru/searchbooks.html?izd=894)

+ * + * +

Procesiune în cinstea Sfântului Cuvios Aristoclie

(Sursă: http://www.kadashi.ru/kad_saints/aristokliy.html)

Chipul Sfântului Nou Mucenic Nicolae Varjanski, Rusia (23 august)

(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/719/full_1254078830.jpg)

(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/719/full_1254078492.jpg)

Sfântul Nicolae şi lângă dânsul soţia sa, Zinaida

(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/719/full_1254078422.jpg)

Împreună cu soţia sa, Zinaida

(Sursă: http://www.pravoslavie.ru/sas/image/varzhanski-supr.jpg)

(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/719/full_1254078463.jpg)

Pentru râvna propovăduirii sale din care s-au păstrat cuvântări adunate în mai multe volume, Dumnezeu îl învrednici de cununa cea nestricăcioasă a muceniciei pe care o primi în anul 1918, fiind proslăvit cu sfinţii în vremurile din urmă.

Cuvântări ale Sfântului Nou Mucenic Nicolae Varjanski

(Sursă: http://orthodisc.ru/knigafoto/031105.jpg)

Sfântul Mucenic Lup, România (23 august)

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=102378)

Acesta a vieţuit la cumpăna veacurilor al III-lea şi al IV-lea şi a fost slujitorul sfântului marelui mucenic Dimitrie, mai-marele oştirii din cetatea Tesalonicului (pomenit la 28 octombrie).

După ce împăratul Maximian i-a tăiat capul sfântului Dimitrie, sfântul Lup a înmuiat marginea veşmântului său şi un inel în sângele marelui mucenic, cu ele săvârşind multe minuni în cetate,  tămăduindu-i pe oameni de toată boala şi neputinţa.

Împăratul Maximian, care încă se afla în Tesalonic, a prins de veste şi a poruncit ca Lup să fie dat la cazne şi apoi ucis. Ostaşii, care îndreptaseră armele împotriva sfântului, le-au abătut unii asupra altora, vătămându-se rău.

Pentru că încă nu era botezat, sfântul Lup s-a rugat lui Dumnezeu să-l învrednicească a primi botezul mai înainte de moarte. Atunci îndată a pornit o ploaie şi astfel, sfântul mucenic a primti botezul dintru Înălţime.

După grele pătimiri, sfântul Lup s-a săvârşit de sabie şi s-a sălăşluit întru cele de Sus spre desfătare veşnică, de unde pururea săvârşeşte minuni pentru cei ce înalţă rugăciuni către dânsul.

+ * + * +

Astăzi, pomenirea ta, pe care peste an o prăznuim, ne-a strălucit nouă mai luminat decât soarele, luminând tot pământul, gonind norii sufletelor şi ridicând întunericul patimilor.

Sicriul tău s-a făcut doctorie izgonitoare de tot felul de boli şi casă de tămăduire necheltuită a sufletelor; căci de la Dumnezeu, te-ai îmbogăţit cu darul tămăduirilor, Prealăudate Lup. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Din roadele ostenelii şi evlaviei vrednice de laudă pentru sfinţii neamului nostru românesc

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/112/sfinti_august.html

+ * + * +

(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/_jPc5hebaTs8/SQQRS8XinoI/AAAAAAAADaA/z4DaNO4YQ5M/s1600-h/1021hilarion-bp-moglensk0001.jpg)

Sfântul Mucenic Lavrentie, arhidiaconul de la Roma, Italia (10 august)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1249/s1249008.jpg)

Acesta era diaconul papei Sixt al II-lea (în veacul al III-lea) şi-l ajuta pe acesta în toată vremea, slujea la biserică, împărţea hrană săracilor şi îi întărea pe credincioşi în dreapta credinţă.

În vremea aceea, papii Romei erau omorâţi unul după altul, ca nişte oi de junghiere. Astfel, sosi şi vremea ca robii Domnului aceştia să se aducă pe sine în chip de jertfă bineprimită întru cele de Sus, căci sosi poruncă împărătească să fie daţi la moarte toţi episcopii, preoţii şi diaconii creştini, începând cu papa Sixt. Acesta fu degrab dus la judecată dimpreună cu doi diaconi ai săi: Felicissimus şi Agapius. Pe când erau îmbrănciţi în temniţă, arhidiaconul Lavrentie spuse către papa Sixt:

– Unde mergi, părinte, fără fiul tău? Unde grăbeşti, Preasfinţite, fără arhidiacon?

Sfântul Sixt îl mângâie duhovniceşte, proorocindu-i chinuri şi mai mari decât ale sale şi îndemnându-l să-şi poarte slujirea cu credincioşie până în ultima clipă.

După ce îşi rândui toate, sfântul Lavrentie fu prins şi îndemnat a se închina idolilor, însă acesta cu tărie spuse că nu se va lepăda de adevăratul Dumnezeu. Împăratul Valerian, cuprins de furie îl osândi la moarte.

Aruncat în temniţă, îl vindecă de orbire pe Lucillus, care zăcea în temniţă de mulţi ani, iar apoi îl boteză. Fiind martor al minunii şi botezului, temnnicerul Ipolit dori şi el botezul.

Venind vremea pătimirii, sfântul Lavrentie fu lovit peste cinstita sa faţă cu pietre, iar trupul îi fu biciuit de lanţuri care aveau zale cu ghimpi. Văzând pătimirile robului lui Dumnezeu şi pacea şi răbdarea cu care le primea, soldatul Romanus se arătă şi el creştin şi fu omorât pe loc.

Chinuitorii înfuriaţi îl întinseră pe un grătar mare sub care puseră foc. Cuprins de flăcări, sfântul Lavrentie mulţumea Domnului pentru toate şi râdea de idolii celor care-l torturau.

După ce îşi dădu sufletul în mâinile lui Dumnezeu, trupul său fu luat de Ipolit şi ascuns în casa văduvului Cyriacus, iar apoi într-o peşteră mică, unde îl îngropară cu cinste şi evlavie. Mai apoi, sfântul Ipolit fu prins şi osândit la moarte.

Sfântul Lavrentie dimpreună cu sfinţii pomeniţi au primit cununa nestricăcioasă a muceniciei în anul 258.

+ * + * +

Adunându-ne astăzi credincioşii, cu laude de cântări să cinstim pe cel ce a strălucit în lume ca un luminător nerătăcit, pe Lavrentie purtătorul de chinuri şi tăinuitorul celor negrăite, ca să ne izbăvim cu rugăciunile lui de greşalele cele rele. Şi, curăţindu-ne de toată întinăciunea minţii, să vedem pe Hristos, Cel ce a preamărit pe acesta care tare a pătimit şi a zis: Nimeni nu ma va despărţi pe mine de dragostea lui Hristos. (Icos ce se citeşte la Utrenie)

Cu privirea cea neîncetată către Dumnezeu îndumnezeindu-te, şi prin unirea cea mai bună cu cuvântul şi cu privirea cea dumnezeiască, te-ai amestecat cu Lumina cea desăvârşită. Pentru aceea, pe tine toţi te fericim. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=102258)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1249/s1249005.jpg)

+ * + * +

Mormântul Sfântului arhidiacon Lavrentie

(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/_cQ2xhpZfenk/TGKR1w3IigI/AAAAAAAAPIs/dv1zTqITRS4/s1600/tomb+of+st.+lawrence.JPG)

Întrucât mormântul Sfântului Lavrentie se află în biserica catolică San Lorenzo fuori le mura din Roma, aşezăm aici o fotografie numai spre apropierea duhovnicească de Sfântul nostru Mucenic.

Sfântul Lavrentie cel nebun pentru Hristos din Kaluga, Rusia (10 august)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1245/s1245001.jpg)

Acesta a trăit în veacul al XVI-lea de o jumătate de verstă de vechea cetate a Kalugăi, în apropiere de biserica de lemn a Naşterii Domnului aşezată pe un deal înalt.

Sfântul Lavrentie avea un tunel lung pe sub pământ de la coliba sa până la biserică unde mergea la slujbe sau pentru a se ruga în linişte. A mai petrecut si în casa din Kaluga a prinţului Simeon Ianovici. Se spune ca sfântul provenea dintr-o familie nobilă, însă alese greutatea crucii nebuniei pentru Hristos. Mergea descuţ fie iarnă sau vară, purtând o singură cămaşă şi o blană de oaie pe dânsul. Pentru adânca sa smerenie şi multa nevoinţă, se învrednici a face multe minuni încă din timpul vieţii sale.

Când tătarii se năpustiră asupra Kalugăi, în mai 1512, sfântul Lavrentie care se afla pe atunci în casa prinţului Simeon, strigă dintr-o dată:

– Daţi-mi toporul meu cel ascuţit, căci trebuie să îl apăr pe prinţul Simeon de năpasta care s-a abătut asupra lui!

Zicând aceasta înşfăcă toporul şi plecă. Dintr-o dată apăru pe nava pe care se afla prinţul, chiar alături de dânsul, începând a încuraja soldaţii. În acel ceas, tătarii fură înfrânţi.

Pentru aceasta sfântul Lavrentie este zugrăvit în icoane cu un topor cu mâner lung în mâna sa dreaptă.

Prinţul Simeon (+ 1518), în semn de mulţumire pentru salvarea de la moarte, ridică o mănăstire pe locul nevoinţelor sfântului Lavrentie, în preajma bisericii de lemn a Naşterii Domnului.

Sfântul trecu la cele veşnice la 10 august 1515, în ziua sa de nume.

Proslăvirea sa cu sfinţii se săvârşi în a doua jumătate a veacului al XVI-lea. Astfel, ţarul Ivan cel Groaznic  într-un act de donaţie către mănăstirea sfântului (1565) scrise: „Mănăstirea Naşterii Domnului, unde se află aşezat Lavrentie cel nebun pentru Hristos”. În viaţa sa stă scris că cea dintâi minune săvârşită după fericita sa adormire se petrecu în anul 1621: boierul Kologrivov, fiind paralizat, se rugă sfântului Lavrentie şi primi tămăduire.

(Sursă: http://www.mospat.ru/calendar/icons-MDA/%7B10Q9I40-MUF14O4JK6HK3-DF5P850%7D/Header_m.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1245/s1245003.jpg)

(Sursă: http://pravuzor.ru/image.php?type=P&id=24955)

+ * + * +

Mănăstirea Sfântului Lavrentie cel nebun pentru Hristos din Kaluga

(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/get/4304/anmoka.26/0_423c1_63aeede_L)

Mic paraclis ridicat la mormântul Sfântului Lavrentie

(Sursă: http://svyato.info/2008/09/02/rodnik-svjatojj-istochnik-lavrentija-kaluzhskogo.html)

(Sursă: http://eparhia-kaluga.ru/images/morfeoshow/____________-6312/big/05813_20050830_0758181.jpg)

De-a lungul vremii evlavia credicioşilor dăinui, sfântul Lavrentie săvârşind multe minuni cu cei care i-au cerut ajutorul. După curmarea tăvălugului regimului ateu, şi acest loc, asemeni multora de pe pământul rusesc, reînvie, reînfiinţându-se mănăstirea de călugări.

Icoana Maicii Domnului Tolgska sau de pe Tolga (8 august)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icon/0318/0318001.jpg)

În anul 1314, episcopul Rostovului şi Iaroslavului Prohor, merse să îşi cerceteze păstoria sa cu luntrea pe apă de-a lungul râului Volga. Făcându-se seară, se opri pe un deal de pe malul Volgăi, la întâlnirea acestuia cu râul Tolga, iar însoţitorii săi întinseră cortul.

Deşteptându-se la miezul nopţii, văzu cortul său inundat de lumină. Ieşind, văzu că toţi cei care erau cu dânsul dormeau, iar pe partea cealaltă a râului zări un stâlp de foc prealuminos, strălucind negrăit şi un pod peste Volga. Minunat peste măsură de vedenia aceea, nedeşteptând pe nimeni, merse peste acel pod şi ajungând la stâlpul de foc văzu o icoana a Maicii Domnului stând nu pe lemn şi în văzduh la mai bine de cinci coţi deasupra pământului încât nu putea om să ajungă la ea. Episcopul se închină la chipul acela vărsând lacrimi de bucurie, şi după ce se rugă îndestul se întoarse uitându-şi toiagul în locul acela.

Făcându-se ziuă şi toţi sculându-se, cântară Utrenia după obicei, iar apoi vrând să pornească mai departe văzură că toiagul episcopului lipsea. Atunci arhiereul aducându-şi aminte unde îl uitase se îndreptă împreună cu însoţitorii săi la locul unde îngenunchiase în noaptea aceea. Toţi se minunară când aflară toiagul şi alături de el icoana Maicii Domnului. Toţi se închinară vărsând lacrimi de bucurie. La porunca episcopului, începură dimpreună cu dânsul a curăţi cu mâinile lor locul acela ridicând în aceeaşi zi o biserică mică pe care o sfinţi spre seară. Arhiereul porunci ca lângă această biserică să fie mănăstire, numind egumen în aceeaşi zi. Aflarea sa se petrecu în ziua a opta a lunii august când i se face pomenirea.

Vestea  aflării minunate se răspândi degrabă şi mulţime mare de popor şi preoţi sosiră să se închine chipului Preacuratei Maici a Domnului. De atunci au început a se săvârşi multe minuni dintre care vom aşterne şi aici.

Minuni ale Icoanei Maicii Domnului Tolgska

La 16 septembrie 1392, în vremea egumenului Gherman, la Utrenie, când preotul spuse: „Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, întru cântări cinstindu-o să o mărim” din icoana Maicii Domnului a curs mir din mâna sa dreaptă umplând biserica de bună mireasmă. Toţi privind minunea cu mirare şi cu spaimă, după Utrenie cântară cu însufleţire Paraclisul Maicii Domnului la sfârşitul căruia, în timp ce cântau „Stăpână, primeşte rugăciunea robilor…” din picioruşul stâng la Mântuitorului Hristos curse mir. Egumenul şi fraţii se veseliră cu duhul văzând acea preaslăvită minunie. Mirul izvorât din icoană se arătă dătător de tămăduiri, căci câţi se ungeau cu el, fiind cuprinşi de orice neputinţă, dobândeau sănătate.

Odată, un dregător cu numele Nichita, din Moscova, călătorea cu femeia sa, copilul de 4 ani şi oamenii săi, în luntre pe Volga. Pruncul îmbolnăvindu-se pe cale, muri. Deznădăjduit, Nichita aduse trupul neînsufleţit al pruncului dinaintea icoanei Maicii Domnului rugându-se împreună cu femeia sa şi tânguindu-se nemângâiaţi. Pregătindu-i pruncului cele de îngropare, pe când se săvârşea obişnuita rânduială deasupra gropii, copilul se trezi şi vorbi. Toţi se umplură de uimire şi bucurie şi mulţumiră Preacuratei Maici a Domnului care nu trece cu vederea rugăciunea celor mâhniţi.

Altădată, se întâmplă un foc mare în mănăstire, iar văpaia cuprinse şi biserica, încât fraţii nu putură să-i deschidă uşile pentru a scoate dintr-însa mult cinstita icoană şi alte lucruri. Toţi se întristară pentru aceasta foarte. Însă după acel foc, aflară icoana afară din biserică, în dumbravă, stând întreagă pe un copac, fiind scoasă nu de mâini omeneşti, ci de mâini îngereşti. Deci luând-o iarăşi cu bucurie ridicară o biserică mai frumoasă decât cea dintâi.

Din darul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, icoana nu încetează nici acum a face minuni, ci ca un preaminunat izvor revarsă tămăduiri neputinţelor, mângâiere şi izbăvire mâhnirilor şi izgoneşte duhurile cele viclene din oameni.

+ * + * +

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului Tolgska

http://media.tv-soyuz.ru/index.php?Itemid=67&id=2889&option=com_content&task=view (video, clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/icon/0318/0318002.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icon/0318/0318003.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icon/0318/0318012.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icon/0318/0318021.jpg)

Sfântul Cuvios Grigorie Iconarul de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina (8 august)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0574/s0574001.jpg)

Sfântul Grigorie a trăit în veacul al XII-lea şi a fost zugrav de icoane alături de sfântul Alipie Iconarul (pomenit la 17 august). Pentru smerenia şi curăţia petrecerii sale, Dumnezeu l-a invrednicit să picteze mai multe icoane făcătoare de minuni răspândite pe întreg pământul rusesc.

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0574/s0574002.jpg)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Grigorie Iconarul

(Sursă: http://lh6.ggpht.com/_DsC70bvsA5k/S2i2ZOiZm0I/AAAAAAAAGos/QdHZ1y4oZyc/grigory_.jpg)

Sfântul Vasile cel nebun pentru Hristos din Moscova, Rusia (2 august)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0392/s0392005.jpg)

Sfântul Vasile făcătorul de minuni din Moscova s-a născut în decembrie 1468 într-o familie de oameni obişnuiţi. La vârsta cuvenită fu trimis de părinţi să deprindă meşteşugul cizmăriei.

În vremea uceniciei sale, cizmarul fu martor unei întâmplări din care îşi dădu seama că ucenicul său nu este om de rând. Un negustor merse cu grâne la Moscova, iar apoi trecu pe la cizmărie pentru a-şi repara încălţările astfel încât să fie bune la anul când va merge iară la Moscova. Tânărul Vasile îi spuse:

– Mai bine aţi aluna comanda, de vreme ce nu le veţi mai purta.

Când cizmarul curprins de uimire îl întrebă pe ucenic de ce îi vorbise astfel, acesta răspunse că negustorul va muri curând. După câteva zile cuvintele sale se împliniră.

Pe când avea 16 ani, sfântul ajunse în Moscova şi luă pe urmeri greutatea crucii nebuniei pentru Hristos. În arşiţa verii şi în gerul iernii, mergea cu picioarele goale pe străzile Moscovei. Purtarea sa era neobişnuită, iar oamenii îl ocărau, până când văzură că toate faptele sale aveau un tâlc şi astfel începură a-l privi ca pe un om al lui Dumnezeu care din spatele nebuniei sale îi mustra spre îndreptare.

Îndemnându-i pe toţi la mila de cei sărmani, el însuşi se ostenea pentru a-i ajuta pe toţi cei aflaţi în nevoi. Odată, a dăruit un cadou scump unui negustor străin care sărăcise şi nu mâncase de trei zile, fiindu-i ruşine să cerşească.

Sfântul Vasile era aspru cu cei care făceau milosteni din motive egoiste şi nu din milă pentru cei aflaţi în nevoi, dorind a primi pe o cale uşoară binecuvântarea lui Dumnezeu peste afacerile lor. Odată, sfântul căzu un diavol cu chip de cerşetor şezând la porţile Bisericii Maicii Domnului şi dând grabnic ajutor în afaceri celor care îi dădeau milostenie. Sfântul îi dezvălui viclenia şi îl izgoni.

Pentru mântuirea aproapelui, sfântul Vasile cerceta uneori şi tavernele unde încerca să obţină măcar puţină bunăvoinţă, chiar şi de la oamenii aceia aproape ruinaţi, pentru a-i întări şi a-i încuraja să fie binevoitori.

Mulţi văzură că în casele unde oamenii benchetuiau, sfântul plângea şi cuprindea colţurile casei aceleia. Fiind întrebat de ce face asta, dânsul răspunse:

– Îngerii stau la casa aceea întristaţi pentru păcatele oamenilor, însă eu îi rog fierbinte cu lacrimi să se roage lui Dumnezeu pentru pocăinţa păcătoşilor.

Pentru marile înalta sa petrecere, sfântul Vasile primi de la Dumnezeu darul înainte-vederii. În anul 1547 avertiză despre un incendiu care va izbucni în Moscova, iar prin rugăciunie depărtă focul spre Novgorod. Odată îl mustră pe ţarul Ivan cel Groaznic pentru că în timpul slujbei se gândea la zidirea unui palat pe dealul Vorobiev.

Sfântul Vasile plecă la cele veşnice la 2 august 1557. Sfântul Macarie, mitropolitul Moscovei, dimpreună cu multi preoţi slujiră la înmormântarea sa. Trupul său fu înmormântat în cimitirul Bisericii Sfânta Treime.

Patriarhul Iov îl proslăvi cu sfinţii la 2 august 1588.

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0392/s0392011.jpg)

+ * + * +

Catedrala Sfântul Vasile din Moscova, Rusia

unde se află mormântul Sfântului Vasile cel nebun pentru Hristos

(Sursă: http://parratts.files.wordpress.com/2008/07/st-basils.jpg)

Mormântul Sfântului Vasile cel nebun pentru Hristos

Lângă de mormântul Sfântului Vasile

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/18/Lower_church_of_Saint_Basil%27s_Cathedral_07.jpg)