(Sursă: http://www.ikonu.ru/)
Acesta se născu şi crescu în Constantinopol, în vremea preabinecredinciosului împărat Constantin Pogonatul.
Pentru evlavia sa cea mare ajunse preot al bisericii celei mari, apoi sincel şi schevofilax.
La moartea patriarhului Constantinopolului, silit de tot senatul şi de însuşi împăratul, dar mai bine spus de Sfântul Sinod, i se încredinţă păstorirea Bisericii. Ocârmuind bine Biserica vreme de 2 ani şi 3 luni, se mută la Domnul, în anul 686.
Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol
(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)
Sfântul Polieuct fu supus la felurite chinuri, iar mai apoi fu aruncat în foc în Cezareea şi aşa îşi primi sfârşitul.
Din păcate, nu am aflat de care ținut al Cezareei este vorba, cel al Palestinei (Israelul de astăzi) sau al Capadociei (Turcia).
Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol
(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)
Fiind prins de prigonitori, sfântul Timotei mărturisi că este creştin. Iar după ce a fost chinuit mult, fu aruncat în foc și astfel își dădu sufletul în mâinile Domnului.
Sinaxarele păstrează locul pătimirii sale ca fiind Mauritania, aflată în nord-vestul Africii.
(Sursă: http://pravicon.com/)
Acesta se trăgea dintr-o familie bogată, boierească, din Kiev. Dorind a sluji Domnului în chip desăvârșit, merse la marea Lavră a Peșterilor unde deveni în scurtă vreme unul dintre cei mai râvnitori monahi.
Pe când pământul rus fu invadat de polofți, alături de cuviosul Evstratie, fu dus în robie și sfântul Nicon. Legat cu fiare îl conduseră către țara lor și-l închiseră dimpreună cu mulți alți creștini.
Când războiul se termină, unul dintre iubitorii din Hristos din Kiev, care era foarte bogat, veni cu mult aur dinaintea polofților pentru a-i răscumpăra pe prizonieri. Pe sfântul Nicon îl ceru printre primii, în semn de prețuire pentru faptul că era monah. Acesta însă se împotrivi spunând:
– Îți mulțumesc, frate. Domnul să te binecuvânteze pentru iubirea ta. Însă eu nu am nevoie de răscumpărarea frăției tale. Eliberează-i mai întâi cu banii tăi pe ceilalți creștini.
(Sursă: http://ru.kplavra.kiev.ua/)
Gândindu-se că aștepta să fie răscumpărat de rudele sale, eliberă pe ceilalți creștini și se întoarse cu aceștia în Kiev. Aici se întâlni cu rudele sfântului Nicon cărora le spuse despre sfântul părinte. Deci fără întârziere rudeniile sosiră în țara polofților cu foarte mult aur pentru a-l elibera. Însă sfântul Nicon le spuse și acestora:
– Nu vă cheltuiți degeaba averea voastră. Dacă Domnul ar fi vrut să fi fost liber, nu m-ar fi predat în mâinile barbarilor. El este cel care ne dăruiește și binefacerile, și tot El îngăduie și încercările. „Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu voi primi oare și pe cele rele?” (Iov 2, 10)
Rudele, văzând că nu izbutesc nimic, îl certară cu asprime și se întoarseră în Kiev.
Atunci polofții, văzând că din pricina refuzului monahului pierduseră o sumă mare de bani, se înfuriară cumplit și se porniră ca niște fiare spălbatice a-l tortura fără milă.
Vreme de 3 ani îl biciuiră, îl puseră să calce pe cărbuni aprinși, îl bătură cu nuiele de fier și-i tăiară carnea cu cuțite încinse. Iară când vedeau că ajungea în pragul morții, îl lăsau puțin să-și revină și iar începeau chinurile. Mâncare îi dădeau o dată la 2-3 zile, când își aduceau aminte. Atunci când nu-l chinuiau, îl țineau legat de mâini și de picioare cu lanțuri grele de fier. Vara îl lăsau să se usuce sub arșița îngrozitoare a soarelui, iară iarna îl lăsau în zăpadă până când i se învinețea tot trupul de frig.
Prin harul lui Dumnezeu săvâși nenumărate minuni. Odată prin rugăciunile sale prizonierii care se sfârșeau de foame se ridicară întremați și sătui, chiar dacă nu mâncaseră, iar peste câteva zile fură eliberați.
Altădată comandantul închisorii se însănătoși prin rugăciunile sfântului Nicon, însă acesta crezu că datorită idolilor celor necuvântători. Astfel, chemă pe cuviosul părinte la dânsul amenințându-l cu chinurile, însă sfântul Nicon îi răspunse liniștit:
– Domnul mă va scăpa fără recompensă din mâinile voastre nelegiuite. Fratele meu Evstratie, pe care l-ați vândut evreilor și pe care aceia l-au răstignit, a venit și m-a înștiințat că în curând voi fi eliberat. Pentru rugăciunile cuvioșilor părinților noștri Antonie și Teodosie, mi-a spus, peste 3 zile te vei afla în mănăstirea Peșterilor.
Polofții, neînțelegând cuvintele sfântului și crezând că va evada, îl răniră cu sabia greu pe cuvios la picioare. Un râu de sânge curgea din acestea, însă sfântul Nicon răbdă și aceste chinuri.
Deci peste 3 zile, soldații înarmați îl pierdură pe cuvios din fața ochilor, căci se făcu nevăzut. Mai auziră numai cîteva clipe psalmodia:
– Toată suflarea să laude pe Domnul!… Lăudați pe Domnul din ceruri!…
Deci fu într-o clipă purtat până în biserica Maicii Domnului a Lavrei Peșterilor, în vremea când părinții săvârșeau Sfânta Liturghie. Când îl văzură pe cuvios, întrerupseră cântarea și-l înconjurară uimiți.
(Sursă: http://ru.kplavra.kiev.ua/)
Înduplecat de rugămințile părinților, sfântul Nicon le povesti tot ce i se întâmplase de-a lungul anilor de robie. În ciuda împotrivirii sfântului, părinții îi dădură jos lanțurile și topindu-le făcură dintr-însele vase de fier trebuincioase pentru biserică.
După mulți ani, sosi la mănăstire comandantul închisorii care între timp primise dreapta credință și se botezase. Văzându-l pe cuvios, căzu la picioarele sale și stărui să rămână în mănăstire pentru a intra în rândul monahilor. Acesta își sfârși viața în pocăință, slujindu-l cu mare dăruire pe fostul său prizonier, pe cuviosul Nicon.
După adormirea sfântului Nicon, cinstitul său trup rămase nestricăcios, mărturisind prin vindecări și minuni fericirea de care se împărtășește în ceruri sufletul său.
+ * + * +
Cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Nicon Suhoi sau cel Uscat
(Sursă: http://ru.kplavra.kiev.ua/)
+ * + * +
Viața Sfântului Cuvios Nicon Suhoi sau cel Uscat poate fi aflată în:
sau
+ * + * +
(Sursă: http://pravicon.com/)
Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol și păstrată în Biblioteca Vaticanului, Roma, Italia
(Sursă: http://pravicon.com/)
Acesta a trăit pe vremea împăratului Iulian Apostatul. Trecând odată împăratul prin cetatea Ancira (Ankara de astăzi, Turcia), sfântul Ghemel stătu dinaintea sa şi mărturisi cu îndrăznire pe Hristos.
Pentru aceea fu încins cu cingătoare de fier înroşită în foc şi pus să meargă în urma împăratului pe cale. Când ajunse la mica cetate a Edesei, sfântul Ghemel fu întins în patru părţi şi chinuit în chip cumplit; iar la sfârşit i se dădu drumul aşa jupuit. Şi era o privelişte înfricoşătoare şi nemaiîntâlnită să-l vezi mergând aşa şi vorbind. Însă prin rânduială dumnezeiască, se întâlnit mucenicul lui Hristos cu un preot care îl boteză, căci sfântul nu era încă botezat. Iar când ieşi din apa botezului, fu cu totul sănătos. Atunci auzi glas dumnezeiesc din cer, care îi zise:
– Fericit eşti, Ghemel, pentru că mult te-ai ostenit!
Apoi fu dus iară înaintea împăratului care porunci să fie răstignit pe cruce. Şi aşa, rugându-se, îşi dădu duhul în mâinile Domnului.
Mai apoi nişte bărbaţi credincioşi îi coborâră pe ascuns cinstitul său trup de pe cruce şi îl îngropară cu evlavie.
(Sursă: http://pravicon.com/)
Aceasta era din cetatea Armatem, din muntele Efraim. Era căsătorită cu un bărbat din seminţia lui Levi, numit Elcana. Pentru că era stearpă şi nu făcea copii, bărbatul ei își mai luă o femeie, pe Fenana, cu care făcu copii şi se bucură.
Sfânta Ana, ca şi cum nu i-ar fi fost îndeajuns durerea pricinuită de sterpiciunea ei, mai era şi defăimată de bărbat şi de Fenata, de rude şi prieteni. Şi se ruga mult lui Dumnezeu să-i dea copii, însă nu izbuti nimic, deşi împlinea fără trândăvie poruncile Legii. Căci uneori chiar sfinţilor cu anevoie şi cu încetul şi târziu li se împlinesc cererile.
Suindu-se dar sfânta Ana cu bărbatul ei în Silom, în casa Atotputernicului Dumnezeu, ca să aducă Jertfe prin mâna lui Eli preotul, ea, după săvârşirea jertfelor, primi numai o parte din jertfe, pentru că nu avea fiu sau fiică, pe când celelalte femei cu copii primiră câte două părţi. Aceasta o întristă mult, însă nu deznădăjdui, nici nu îi întunecă faţa.
Lăsă însă pe bărbatul ei să plece acasă, iar ea rămase singură în casa Domnului. Se aruncă cu faţa la pământ şi se rugă aşa:
(Sursă: http://pravicon.com/)
– Doamne Dumnezeul părinţilor mei, caută spre roaba Ta şi spre smerenia mea. Dă-mi rod pântecelui meu şi Ţi-l voi da Ţie să-Ţi slujească toate zilele vieţii lui.
Dumnezeu văzând că Ana nu se dezlipeşte de casa Lui, că se roagă şi că stăruie în rugăciunea ei, nu îi făgădui numai că îi va da rod pântecelui el, ci îi spuse mai dinainte şi ce nume va purta fiul ce i se va naşte.
După ce luă aceasta încredinţare, sfânta Ana plecă de acolo săltând de bucurie, iar mai apoi născu pe sfântul prooroc Samuel.
Sfântul Prooroc Samuel (clic aici, pomenit la 20 august)
(Sursă: http://pravicon.com/)
După ce îl înţărcă, se sui cu el în Silom, căzu înaintea Domnului Dumnezeu şi Îi mulţumi.
Preotul Eli o binecuvântă, zicând:
– Să-ţi dea ţie Dumnezeu un alt rod pântecelui în locul lui Samuel, fiul tău.
Sânta Ana îşi luă pruncul şi se coborî acasă, pentru că acesta era încă mic de tot. Când ajunse mai măricel, îl luă de mână, îl sui în casa Domnului Dumnezeului cel atotputernic, ca să împlinească făgăduinţa ce-o făcuse Domnului şi îl dădu în mâna lui Eli preotul. Şi îi făcu maica sa haine preoţeşti mici, pe măsura lui, iară copilul slujea cu ele Domnului Dumnezeu înaintea lui Eli preotul. Sfânta Ana se uita la el şi se bucura. Şi mai născu Ana 3 feciori şi 3 fete, apoi se sui în casa Domnului, căzu cu faţa la pământ şi-L lăudă pe Domnul.
Sfânta Ana cea stearpă născu 7 prunci, iară Fenata cea cu mulţi fii slăbi. Căci ea sălta de bucurie pentru cei 7 copii ai ei, iară Fenana, după ce a născu 5 copii, ajunse stearpă şi nu mai născu.
După ce trăi vreme îndelungată, lăudând pe Domnul şi proorocind, mai pe urmă se mută în locaşurile cele veşnice de unde fără oprire mijlocește pentru cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.
+ * + * +
Despre rugăciunea Sfintei Ana, mama proorocului Samuel:
http://www.pemptousia.ro/2014/12/rugaciunea-prorocitei-ana-mama-prorocului-samuil-1/ (clic aici)
http://www.pemptousia.ro/2014/12/rugaciunea-prorocitei-ana-mama-prorocului-samuil-2/ (clic aici)
+ * + * +
(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)
(Sursă: http://pravicon.com/)
(Sursă: http://pravicon.com/)
Sfânta Proorociță Ana și Sfântul Alexandru Nevski (clic aici, pomenit la 23 noiembrie, 30 august și 30 mai)
(Sursă: http://pravicon.com/)
Sfinti si icoane 