Sfântul Sfințit Mucenic Proterie, patriarhul Alexandriei, Egipt (28 februarie)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4093.jpg)

Acesta era presbiter în Alexandria pe vremea când patriarh al Alexandriei era ereticul Dioscor care propovăduia erezia monofizită, învățând că în Hristos este o singură fire, iar nu două firi.

În vremea aceea, pe scaunul împărăției se aflau sfinții împărați Marcian și Pulheria (pomeniți în ziua de 17 februarie).

Bărbatul acesta sfânt și credincios, Proterie, stătu împotriva lui Dioscor și pentru aceasta răbdă multe necazuri.

Tot atunci se ținu și cel de-al patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon, din anul 451, unde fu osândită erezia monofizită.

Al patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon (451)

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ru/)

Dioscor fu scos din scaunul episcopal și trimis în surghiun, iar sfântul Proterie fu ales în locul său.

Ca un adevărat următor al lui Hristos, el cârmui cu râvnă și dragoste Biserica. Însă ucenicii lui Dioscor nu încetau a face tulburare în Alexandria.

În timpul unei tulburări sângeroase, sfântul Proterie părăsi cetatea cu gândul se a sta o vreme departe de ea. Pe cale i se arătă în vedenie sfântul Isaia proorocul.

Sfântul Prooroc Isaia ( pomenit în ziua de 9 mai)

Frescă din veacul al XVI-lea din Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Acesta îi spuse sfântului Proterie:

– Întoarce-te în cetate, căci te aștept să te iau.

Sfântul Proterie se întoarse la Alexandria și intră în biserică. Aflând aceasta, ereticii plini de furie năvăliră în biserică, puseră mâna pe patriarh și îl uciseră cu nemilostivire cu ciomegele de trestie pe care le purtau în mâini și care aveau în capete fier ascuțit. Apoi uciseră și pe alți șase oameni care erau cu dânsul. Deci vărsară sânge nevinovat în ziua Sâmbetei celei mari. Apoi, legând trupul cel mort al sfântului Proterie de picioare, îl traseră în mijlocul cetății, bătăndu-i și zdrobindu-i în bucăţi mădularele lui. Iar unii, mai fără de omenie, rupeau trupul lui cu dinţii, ca fiarele şi câinii; apoi, aprinzând un foc mare, îl arseră și îl făcură cenuşă şi praful în vânt îl aruncară. După aceea, arseră și scaunul patriarhal pe care şezuse sfântul Proterie ca și cum era întinat de el, chiar dacă singuri necuraţi erau ei.

Astfel, minunatul păstor al turmei lui Hristos, primi cununa mucenicească cea cu bună mireasmă în anul 457.

Sfântul Cuvios Procopie Decapolitul, Asia (27 februarie)

Frescă din anul 1721 aflată în Mănăstirea Vetoped, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/9/9546.jpg)

Acesta se trăgea din părțile Decapolei, de pe lângă Marea Galileii, pentru care pricină era numit Decapolitul.

În tinerețe, el se dărui vieții de nevoință și împlini toate ostenelile rânduite spre curățirea inimii și ridicarea sufletului către Dumnezeu.

Când rău credinciosul împărat Leon Isaurul porni prigoana împotriva icoanelor și a închinătorilor ei, sfântul Procopie de ridică spre apărarea lor. El arătă că cinstirea icoanelor nu este închinare la idoli, de vreme ce creștinii știu că, închinându-se înaintea icoanelor, nu se închină materiei lipsite de viață, ci sfinților vii ce sunt pictați pe icoane.

Pentru aceasta sfântul Procopie fu prins, chinuit cumplit, biciuit și strujit cu dinți de fier.

Când împăratul Leon fu ucis, icoanele fură aduse iar în biserici, iar sfântul Procopie se întoarse la mănăstirea sa, unde își petrecu restul zilelor în pace.

Ajuns la bătrânețe, el se mută în Împărăția lui Dumnezeu unde se veselește de vederea îngerilor și sfinților celor vii, ale căror chipuri și icoane le-a cinstit pe pământ. Cuviosul părinte adormi cu pace în veacul al IX-lea.

+ * + * +

Luceafăr dobândindu-te astăzi Bisierica, risipește toată negura relei credințe, învrednicindu-te pe tine de cele cerești, învățătorule Procopie mărite. (Condacul Sfântului, glasul 4)

Înaintea Judecătorului celui drept stând vesel ca un biruitor, care a primit cununi neveștejite, roagă-te neîncetat, slăvite Procopie, pentru cei ce săvârșesc prea cinstită pomenirea ta și dumnezeiasca prăznuire a mutării tale. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

Dezlegat fiind de cinstitul tău trup, fericite Procopie, stai acum înaintea Treimii celei neapropiate; Căreia adu-I aminte de noi, care săvârșim pomenirea ta, mărite, și cu dragoste te cinstim, părintele nostru, de Dumnezeu purtătorule. (Luminânda Sfântului)

+ * + * +

Miniatură dintr-un Minei rusesc pe luna februarie, de la începutul veacului al XVII-lea

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/9/9548.jpg)

(Sursă: http://images.oca.org/icons/)

Sfântul Cuvios Procopie Decapolitul într-o miniatură cu sinaxarul zilei de 27 februarie, din veacul al XIV-lea

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sfântul Cuvios Tit de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina (27 februarie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/10/10461.jpg)

Acesta a trăit în veacul al XIV-lea, fiind mai înainte soldat vestit pentru vitejia sa. Odată, fiind rănit grav în luptă, o boală pricinuită de răni îl făcu să părărească serviciul militar și intră în obștea marii Lavre a Peșterilor unde își petrecu restul vieții sale în rugăciune și pocăință.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Tit

(Sursă: http://www.aksobor.ru/zhitya24.php)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/12/12447.jpg)

Sfântul Cuvios Agaton de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina (20 februarie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/3/3432.jpg)

Acest cuvios părinte a fost un mare nevoitor al marii Lavre a Peșterilor. Sfântul părinte tămăduia bolnavii prin punerea mâinilor pe aceștia. Primi și darul mai înainte vederii căci își cunoscu mai înainte ziua mutării sale la cele veșnice.

Pomenirea sa este săvârșită și la 28 august (Soborul Sfinților Părinți din Peșterile de departe a Lavrei Peșterilor).

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/15/15016.jpg)

Sfântul Sfințit Mucenic Ermoghen, patriarhul Moscovei, Rusia (17 februarie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/6/6081.jpg)

Acesta se născu în Kazan în preajma anului 1530. După cum el însuși mărturisește, sluji ca preot într-o biserică a Sfântului Nicolae din apropierea târgului din Kazan. Mai apoi îmbrăcă haina monahală, iar din 1582 deveni arhimandrit al mănăstirii Schimbării la Față din Kazan, iar 13 mai 1589 fu uns episcop și cel dintâi mitropolit al Kazanului.

În vreme slujirii sale ca preot în biserica Sfântului Nicolae, fu aflată icoana Maicii Domnului din Kazan.

Una din marea mulțime de copii ale Icoanei Maicii Domnului din Kazan (8 iulie)

(Sursă: http://osobicon.ru/musey/)

Cu binecuvântarea arhiepiscopului Ieremia al Kazanului, sfântul Ermoghen purtă pe brațe icoana de la locul aflării sale până la biserica Sfântului Nicolae unde slujea acesta. Având darul scrisului, sfântul Ermoghen scrise în anul 1594 despre minunata aflare a icoanei și minunile săvârșite prin harul ei.

În anul 1591, sfântul adună tătarii botezați de curând în biserică și vreme de mai multe zile îi învăță dreapta credință.

Un an mai târziu, în 1592, cinstitele moaște ale sfântului Gherman, arhiepiscopul Kazanului care trecuse la cele veșnice în Moscova la 6 noiembrie 1567, în vremea molimei, fură mutate în biserica Sfântului Nicolae unde slujea sfântul Ermoghen.

Sfântul Gherman, arhiepiscopul Kazanului (pomenit la 25 septembrie, 6 noiembrie și 23 iunie)

(Sursă: http://www.bogomazs.ru/images/german.JPG)

Mai târziu, cu binecuvântarea patriarhului Iov, sfântul Ermoghen mută moaștele sfântului Gherman în mănăstirea Adormirii Maicii Domnului Sviajsk.

La 9 ianuarie 1592, sfântul Ermoghen trimise o scrisoare patriarhului Iov prin care îi cerea binecuvânta pomenirea în Kazan a ostașilor care își dăduseră viața pentru apărarea dreptei credinței și a patriei în lupta împotriva tătarilor. Pomeni și numele a 3 mucenici care pătimiseră în Kazan pentru credința în Hristos. Cel dintâi era Ioan care se trăgea din Nijni Novgorod (pomenit la 24 ianuarie) și fusese prins de tătari. Ceilalți doi erau Ștefan și Petru, tătarii drept credincioși (pomeniți la 24 martie). Sfântul Ermoghen își mărturisi mâhnirea că numele acestor sfinți nu sunt pomeniți în Duminica Ortodoxiei și nu li se cânta „veșnica pomenire”.

Drept răspuns la scrisoarea sa, patriarhul hotărî la 25 februarie ca în ținutul Kazan să se săvârșească o panihidă pentru toți ostașii căzuți pe câmpurile de luptă din Kazan și din preajma acestuia în prima duminică după sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului (1 octombrie) și binecuvântă pomenirea martirilor, lăsând pe sfântul Ermoghen să stabilească ziua când se va săvârși aceasta. Sfântul Ermoghen trimise hotărârea patriarhului Iov în întreg ținutul Kazanului, cerând a se săvârși în ziua de 24 ianuarie Liturghii, Panihide și Litii în toare bisericile și mănăstirile din Kazan.

În anul 1595, prin râvna și evlavia sfântului ierarh Emorghen, fură descoperite cinstitele moaște ale sfântului Gurie, arhiepiscopul Kazanului și ale sfântului Varsanufie, episcopul Tverului. Nespusă îi fu bucuria când află trupurile lor și hainele ce îi acopereau necuprinse de stricăciune și pline de bună mireasmă.

Sf Ierarh Gurie, arhiepiscopul Kazanului (4 octombrie, 5 decembrie și 20 iunie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/14/14919.jpg)

(Sursă: http://orthodoxwiki.org/File:Gury-relics-kazan.jpg)

Sfântul Varsanufie, episcopul Tverului (4 octombrie și 11 aprilie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/18/18652.jpg)

Cneazul Teodor Ioannovici (1584-1598) porunci a se ridica în mănăstirea Schimbării la Față o biserică din piatră în care să fie așezate cu cinste și evlavie moaștele celor doi sfinți ierarh făcători de minuni. Sfântul Ermoghen însuși scrise vieție sfinților ierarhi Gurie și Varsanufie.

Fiind aflat vrednic, mitropolitul Ermoghen fu ales patriarg al Moscovei la 3 iulie 1606 în Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Iubitor al smereniei, sfântul Ermoghen sosi la catedrală așezat pe un măgar.

Slujirea sa în scaunul de patriarh fu săvârșită în vremuri tulburi. Sfântul păstor se osteni mult în lupta cu Uniația și încercarea catolicilor apuseni de a sfâșia poporul drept credincios.

Tulburările crescând tot mai mult, polonezii și trădătorii ruși dădură foc orașului, îl forțară pe sfântul patriarh să părăsească tronul patriarhal și îl închiseră în mănăstirea Ciudov.

În Lunea Săptămânii luminate din anul 1611, miliția rusească se apropie de Moscova și începu asediul Kremlinului care ținu câteva luni. Asediați în Kremlin, polonezii trimiseră mesageri sfântului Ermoghen cu cererea de a porunci miliției să părăsească orașul, amenințându-l cu moartea dacă se va împotrivi.

Sfântul păstor răspunse neînfricat:

– Ce sunt amenințările voastre către mine? Eu mă tem numai de Dumnezeu. Dacă dușmanii noștri vor părăsi Moscova, voi binecuvânta ca miliția rusească să se retrag din Moscova, iar dacă rămân, binecuvântez ca aceasta să rămână neclintită și să își dea viața pentru credința cea adevărată.

În vremea șederii sale în închisoare, sfântul Ermoghen trimise o ultimă scrisoare poporului rus în care binecuvânta biruința armatei asupra invadatorilor.

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/21/21359.jpg)

Comandanții ruși nu reușiră să ajungă la o înțelegere în preluarea Kremlinului și eliberarea sfântului Ermoghen. Din această pricină, sfântul păstor pătimi vreme de 9 luni în detenție îngrozitoare pentru ca la 17 februarie 1612, din pricina foamei, să își dea sufletul său cel râvnitor în mâinile Domnului.

În cele din urmă, ținutul rusesc fu eliberat, după cum binecuvântase sfântul Ermoghen. Trupul său fu înmormântat cu mare cinste în mănăstirea Ciudov, iar în anul 1654 fu mutat în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova unde săvârși mulțime mare de minuni.

Biserica îl proslăvi cu sfinții la 12 mai 1913. Pomenirea sa se săvârșește la 17 februarie (1612, mutarea sa la odihna cea veșnică), 12 mai (1913, proslăvirea sa cu sfinții) și 5 octombrie (Soborul Sfinților Ierarhi ai Moscovei).

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Sfințit Mucenic Ermoghen, patriarhul Moscovei

(Sursă: http://acvila30.ro/)

Slujba săvârșită în cinstea Sfântului Sfințit Mucenic Ermoghen, patriarhul Moscovei:

http://www.youtube.com/watch?v=qQgUo9Ysn9g (clic aici)

+ * + * +

 (Sursă: http://pravicon.com/images/icons/23/23066.jpg)

(Sursă: http://www.cirota.ru/)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/6/6083.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/6/6082.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/12/12939.jpg)

 

(Sursă: http://vgostyahukudesnitsi.blogspot.ro/)

(Sursă: http://tovarischevo.ucoz.ru/)

+ * + * +

(Sursă: http://www.patriarchia.ru/db/text/2048743.html)

Sfântul Cuvios Teodor cel Tăcut de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina (17 februarie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/10/10663.jpg)

Acesta mult a iubit nevoința tăcerii prin care pururea păzea aducerea aminte de Domnul. Pentru multa sa nevoință, se învrednici de darul facerii de minuni.

Pomenirea sa se săvârșește și la 28 august (când se face pomenirea Soborului Sfinților Lavrei Peșterilor din Kiev).

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/15/15072.jpg)