Sfântul Filaret cel Milostiv, Turcia (1 decembrie)

(Sursă: http://www.hramvsr.by/images/Filaret1big.jpg)

Sfântul Filaret se născu pe la anul 780 în Paflagonia (Turcia de astăzi) din părinţi de neam bun. La plinirea vârstei îşi luă după lege femeie şi se îndeletnicea cu lucrarea pământului, din care-şi agonisea cele de trebuinţă familiei sale şi făcea milostenie săracilor. Drept aceea alergau la dânsul cu sârguinţă toţi săracii, având trebuinţă de ceva de la dânsul: de haine, hrană, bou, cal ori asin, sau orice fel de lucru, şi toţi primeau îndestulându-se în trebuinţa lor.

Însă din pizma diavolului, ajunse pururea pomenitul Filaret la o atât de mare sărăcie, ca odinioară Iov, încât era lipsit chiar de hrana cea de toate zilele. În toată această vreme însă sfântul Filaret nu încetă milostenia, mai degrabă lipsindu-şi familia sa de cele sărace care le mai rămăseseră.

Dumnezeu, Purtătorul de grijă a toate, nu îl lăsă să se zbată până în sfârşit în lipsă şi rândui ca fiul împărătesei Irina, Constantin, să se căsătorească cu cu nepoata sfântului Filaret, Maria. Mai apoi, Dumnezeu rândui ca şi sfântul Filaret să fie cinstit cu dregătoria de consul şi să ajungă stăpân peste multe bogăţii, din care le împărţi după obicei cu îmbelşugare săracilor.

Milostivul Filaret spunea:

– Dumnezeu ştie nevoia fiecărui om care cere, El precum voieşte, aşa să rânduiască mâna celui ce dă milostenie.

Când fericitul Filaret cunoscu apropierea sfârşitul său, chemă toate rudele sale şi le prezise cele aveau să se întâmple fiecăruia. Mai adăugă şi aceste cuvinte vrednice de pomenire:

– Sa nu uitaţi, fiilor şi rudeniilor, iubirea de săraci! Să cercetaţi pe bolnavi şi pe cei din închisori! Să apăraţi pe văduve şi pe orfani! Să nu poftiţi lucrurile altora! Să nu lipsiţi de la slujbele şi de la liturghiile Bisericii! Şi ca să spun pe scurt, să nu încetaţi a face ceea ce m-aţi văzut pe mine făcând.

Spunând acestea, se rugă pentru ei, apoi adormi în pace dânsu-şi cinstitul său suflet în mâinile Domnului.

+ * + * +

Viaţa Sfântului Filaret cel Milostiv pe larg poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/decembrie/12-01-sf_filaret.html (clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2143/s2143001.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2143/s2143003.jpg)

(Sursă: http://img1.liveinternet.ru/images/foto/b/2/404/1644404/f_10632625.jpg)

(Sursă: http://www.ikona-kiot.ru/wp-content/uploads/filaret-milostivy-1.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2143/s2143005.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2143/s2143004.jpg)

Sfântul Apostol Andrei (30 noiembrie)

(Sursă: http://2.bp.blogspot.com/_Ir0BxevvGe4/TQUztnxMUFI/AAAAAAAAA-E/1sk95RMCiNg/s1000/Ap-Andreas-IMAA.png)

Datori suntem a le muţumi sfinţilor apostoli, a-i cinsti şi a-i lăuda neîncetat, căci aceştia s-au osârduit în toată viaţa lor a urma Mântuitorului Hristos aducând la lumina cunoştinţei celei adevărate popoarele de pretutindeni şi astfel făcându-se începători ai dreptei slăviri a lui Dumnezeu până în cele mai îndepărtate pământuri ale lumii. Având temelie osteneala şi râvna sfinţilor apostoli, din veacul I popoarele de pretutindeni începură a-L cunoaşte şi a-L slăvi pe Dumnezeu aducând la rândul lor roadă cu bună mireasmă, pe sfinţii pământului lor.

Acesta se născu în mica cetate Betsaida, aflată lângă Marea Galileii, locuită de pescari. Dimpreună cu fratele său după trup, sfântul apostol Petru, crescură într-o familie săracă ce trăia din agoniseala tatălui lor care era pescar. Cu trecerea vremii, sfântul apostol Petru îşi luă femeie, petrecând în cinste şi îndeletnicindu-se cu meşteşugul deprins de la tatăl său, iar sfântul apostol Andrei, lepădând toată tulburarea cea lumească, alese să petreacă în feciorie, nevoind să se însoare.

Deci auzind dânsul să sfântul Ioan Înaintemergătorul Domnului propovăduieşte pocăinţa pe lângă Iordan, merse şi dânsul şi i se făcu ucenic. Sfântul Ioan Botezătorul luându-şi doi dintre ucenicii săi, dintre care unul era sfântul apostol Andrei, şi mergândla locul unde se afla Mântuitorul Hristos, le spuse:

– Iată mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii!

Auzind aceasta, cei doi ucenici, Îl urmară pe Hristos. Însă sfântul Andrei, nevoind să fie singurul care află pe Mesia din neamul său, chemă şi pe fratele său Petru zicându-i:

– Am aflat pe Mesia, Care se tâlcuieşte Hristos.

Sfântul Andrei era ucenic nedespărţit al lui Hristos. Avea încă şi osârdie multă şi râvnă înfocată, încât dorea să şi moară pentru numele Lui.

Fiind martor al minunilor, Pătimirilor, Răstignirii, Învierii şi Înălţării Domnului, iar mai apoi Pogorârii Sfântului Duh, la alegerea neamurilor spre propovăduire de către apostoli, îi căzu sorţul să propovăduiască în toată Bitinia, până la Nicomidia şi Niceea, în jurul Mării Negre, pornind din sudul ei, Turcia de astăzi, mergând apoi în părţile de răsărit ale mării, Georgia de astăzi, unde însoţitorul său sfântul apostol Simon Zilotul sau Cananeul (pomenit la 10 mai, al cărui chip poate fi aflat aici, clic) primi cununa morţii muceniceşti. Apoi ajungând în nordul Mării Negre, în Pont (Dobrogea) şi în Chersoneos (Crimeea), unde sfântul Andrei rămase timp îndelungat. Apoi urcă pe râul Nipru ajungând până la actualul Kiev, pe colina căruia înfipse o cruce şi prooroci că în acel loc harul lui Dumnezeu va străluci cu putere, că acolo se vor înălţa multe biserici şi de acolo se va lumina în tot pământul rusesc prin sfântul botez. după spusele sfântului Nestor Cronicarul (pomenit la, al cărui chip poate fi aflat aici, clic), sfântul Andrei merse spre nord, spre Novgorod, de unde plutind pe râul Volhov ajunse la Lacul Ladoga pe insula Valaam (aproape de Cercul Polar de Nord), aducând la creştinism pe vrăjitorii care locuiau în acele ţinuturi.

Mai apoi, pe calea mării, sfântul Andrei se îndreptă spre Grecia, în Patras unde fu prins, întins la pământ şi bătut cu sălbăticie, schimbându-se de 7 ori câte 3 cei ce-l băteau, iar apoi fu răstignit pe cruce, legându-i mâinile şi picioarele, căci nu voiau să îl pironească în piroane pentru a nu muri degrabă. Văzând de departe crucea gătită pentru dânsul, strigă cu glas mare:

– Bucură-te cruce sfinţită cu trupul lui Hristos şi împodobită cu mădularele Lui ca şi cu nişte mărgăritare, căci mai înainte de a Se răstigni Domnul pe tine, erai înfricoşată oamenilor, iar acum eşti iubită şi cu dorire primită. Căci cunosc credincioşii câtă bucurie ai în tine şi ce fel de răsplătire li se pregăteşte pentru tine. Eu cu îndrăzneală şi cu bucurie vin către tine; deci tu cu veselie primeşte-mă pe mine, că sunt ucenic al Aceluia Care a fost spânzurat pe tine. Primeşte-mă pe mine, că eu totdeauna te-am dorit şi am poftit a te îmbrăţişa. O, preabună Cruce, care ţi-ai câştigat frumuseţea şi bunacuviinţă din mădularele Domnului meu. Ceea ce eşti de mult dorită şi cu osârdie iubită, pe care neîncetat te-am căutat şi abia acum te-am aflat gătită după dorirea inimii mele. Deci iată-mă pe mine dinte oameni, şi mă dă Învăţătorului meu, ca prin tine să mă primească Cel ce prin tine m-a răscumpărat pe mine.

Făcând-se tulburare în popor, căci acesta striga că nu se cuvine a răstigni un om sfânt, iar dregătorul dimpreună cu slugile sale temându-se de popor, încercară a-l dezlega, însă nu puteau, căci mâinile lor păreau ca moarte. Văzând acestea sfântul apostol Andrei se rugă fierbinte să nu fie dat jos de pe cruce şi iată că străluci o lumină mare din cer care îl lumină de jur împrejur în vederea poporului ca la jumătate de ceas, iar când lumina se duse, atunci sfântul apostol îşi dădu sufletul său cel sfânt în mâinile Domnului.

Şi astfel se încununară ostenelile îndelungate ale propovăduirii sale cu slăvita cunună a muceniciei sfântului bătrân cel plin de zile, căci a trăit ca la 80 de ani.

Fiindu-i îngropat cu cinste trupul său în Patras, iar mai apoi fiind aflat răspândind bună mireasmă, rămase în episcopia Patrei, unde săvârşi multe minuni şi tămăduind pe mulţi împăraţi. De-a lungul vremii moaştele sale se răspândiră pretutindeni şi ajunseră şi în ţara noastră, de unde săvârşesc până astăzi mulţime de minuni cu neputinţă de cuprins, căci purtarea de grijă şi mijlocirea sfântului apostol pentru poporul nostru românesc s-au păstrat neîmpuţinate până astăzi.

+ * + * +

Alergat-ai cu sete, nu chemat fiind, Andrei, ci de bunăvoie la Izvorul vieţii ca un cerb, şi pe Acesta aflându-L, tuturor L-ai propovăduit. Şi bând, ai adăpat cu apele nestricăciunii marginile cele topite de sete. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Ca un văl plin de duh blând fiind mişcat, fericite, ai uscat mările cele viclene ale mulţimii zeilor cu dumnezeieştile curgeri; şi râurile cunoştinţei de Dumnezeu tuturor le-ai izvorât. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Pe cei ce săvârşesc cu dragoste pomenirea ta întru cântări, din harul ce prisosit al Învăţătorului tău Hristos, Andrei preafericite, cu apele duhovniceştii veselii umple-i neîncetat, cu rugăciunile tale.  (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Dumnezeiască pomenire a ta, cea de lumină purtătoare şi de veselie făcătoare, Andrei Apostole al lui Hristos, raze de tămăduiri ne străluceşte nouă, celor ce strigăm: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

Acatistul Sfântului Apostol Andrei (text, clic aici)

Paraclisul Sfântului Apostol Andrei (text, clic aici)

Acatistul Sfântului Apostol Andrei (audio, clic aici)

Troparul Sfântului Apostol Andrei (audio, clic aici)

Slavă la Sfântul Apostol Andrei (audio, clici aici)

Din roada evlaviei şi ostenelii vrednice de laudă pentru sfinţii sălăşluitori pe pământul nostru românesc:

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/137/sfinti_noiembrie.html (clic aici)

http://www.sfantulandrei.info/ (clic aici)

+ * + * +

Viaţa Sfântului Apostol Andrei poate fi aflată pe larg în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/11-30-sf_apostol_andrei.html (clic aici)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Apostol Andrei aflate în Patras, Grecia

(Sursă: http://www.business-forum.ro/images/idoblog/upload/4264/18cap_0a905441bf.jpg)

(Sursă: http://www.totpal.ro/wp-content/uploads/2011/10/284.jpg)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Apostol Andrei de la Mănăstirea Sfântului Andrei, Dobrogea

(Sursă: http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/275/files/pages/11.30%20Sf.%20Ap.%20Andrei-Sfinte%20Moaste0.jpg)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Apostol Andrei de la Biserica Rusă, Bucureşti

(Sursă: http://amfostacolo.ro/FOTO/GENUINE/d005/5894/6186_15607_15.jpg)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Apostol Andrei de la Biserica Mihai Vodă, Bucureşti

(Sursă: http://bdi2.files.wordpress.com/2010/11/racla-mihai-voda.jpg)

+ * + * +

Mormântul Sfântului Apostol Andrei aflat în Patra, Grecia

(Sursă: http://1.bp.blogspot.com/_CXPJSPfwKQA/SxLgzYdjHgI/AAAAAAAAJ1Q/7nOUIar2Edk/s1600/30+nov.+MORMANTUL+SF.AP.ANDREI.jpg)

+ * + * +

Crucea pe care a fost răstignit sfântul apostol Andrei aflată în Patras, Grecia

+ * + * +

Peştera Sfântului Apostol Andrei din Dobrogea

(Sursă: http://v17.nonxt4.c.bigcache.googleapis.com/static.panoramio.com/photos/original/44351605.jpg?redirect_counter=1)

(Sursă: http://locuri-unice.ro/wp-content/uploads/2011/02/pestera_sf_andrei_0003.jpg)

(Sursă: http://locuri-unice.ro/wp-content/uploads/2011/02/pestera_sf_andrei_0003.jpg)

+ * + * +

(Sursă: http://www.eikonografos.com/album/displayimage.php?album=19&pos=15)

(Sursă: http://www.apostolandrey.ru/images/05.png)

(Sursă: http://www.cirota.ru/forum/images/109/109353.jpeg)

(Sursă: http://hram-dimitria.ru/sait/Icon/17.jpg)

+ * + * +

Biserica Rusă, Bucureşti

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/e1/Biserica_rusa_sf_nicolae.jpg)

+ * + * +

Biserica Mihai Voda, Bucureşti

(Sursă: http://www.ipedia.ro/o_stiri/1159.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Sfântul Apostol Andrei, Dobrogea

(Sursă: http://v22.nonxt6.c.bigcache.googleapis.com/static.panoramio.com/photos/original/34377724.jpg?redirect_counter=1)

(Sursă: http://static.panoramio.com/photos/original/26147190.jpg)

(Sursă: http://static.panoramio.com/photos/original/26147226.jpg)

(Sursă: http://static.panoramio.com/photos/original/26145747.jpg)

Sfântul Cuvios Nectarie Ascultătorul de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina (29 noiembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1504/s1504002.jpg)

Acesta s-a nevoit ca monah al marii Lavre a Peşterilor în veacul al XII-lea. Pentru desăvârşita sa ascultare, tăcerea, smerenia şi râvna sa în împlinirea oricărui lucru, fu numit Ascultătorul.

Pomenirea sa se mai săvârşeşte la 28 septembrie (Soborul Sfinţilor Părinţi ai Lavrei Peşterilor) şi în a doua Duminică a Marelui Post.

+ * + * +

Moaştele Sfântului Cuvios Nectarie Ascultătorul

(Sursă: http://www.kplavra.kiev.ua/img_site/6/big/pb_37_1.jpg)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1504/s1504001.jpg)

Sfântul Mucenic Ştefan cel Nou Mărturisitorul, Constantinopol, Turcia (28 noiembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1956/s1956005.jpg)

Acesta trăi în vremea împărăţiei lui Atanasie, căruia îi zic şi Artemie, şi a sfântului patriarh Gherman, în veacul al VIII-lea, fiind născut şi crescut în cetatea Constantinopolului şi fiind fiu din părinţi creştini, anume Ioan şi Ana.

Din tânără vârstă se îndeletnicea cu cartea şi se afla în toate zilele cu maica sa în biserica lui Dumnezeu, dându-se pe sine la post şi la viaţă aspră. Pentru aceasta luă şi cinul îngeresc la vârsta de şaisprezece ani şi de atunci mai mult spori la duhovniceştile nevoinţe, biruind toate pornirile trupului.

Nu după multă vreme minunatul Ioan, egumenul său, se odihnit cu pace şi fu aşezat fericitul Ştefan egumen la acel vestit munte al lui Auxentie, săvârşind calea nevoinţei.

Iar când semănătorul de zâzanie, diavolul, voi a porni război mare şi neîncetat asupra Bisericii, adică să nu se mai închine credincioşii la sfintele şi cinstitele icoane, a cărui cea dintâi unealtă a acestui lucru s-a făcut Leon Isaurul, care şi conon se numi, îl înfruntă fericitul Gherman şi îl dojeni din destul.

Iar cel dintr-însul născut, Constantin Copronim, a făcut şi mai mari răutăţi decât tatăl său, prădând şi pustiind Biserica, şi arzând sfintele icoane, şi izgonind şi chinuind în tot felul pe monahi.

Deci acesta aflând şi de Sfântul Ştefan că se închina la icoane şi că-l numeşte pe el eretic, neascultând de porunca lui şi nevrând să iscălească la eres, trimise de îl prinse şi după multe chinuri îl închise în temniţa ce se numeşte Pretorion, unde erau închişi şi alţi aleşi părinţi, pentru pricina aceasta adunaţi, fiind toţi la număr 42. Încă erau şi alţii cu de prin multe ţări, 300 la număr, dintre care unii aveau nasurile tăiate, alţii urechile, alţii ochii scoşi şi mâinile tăiate şi bărbile rase. Pe care aflându-i fericitul Ştefan îi săruta şi-i îndemnă la luptă, făcând la închisoarea Pretoriului toată rânduiala şi slujba călugărească, aşa precum s-ar fi aflat în mănăstire.

Aflând împăratul de aceasta şi cum că Pretoriul a fost prefăcut în mănăstire prin Ştefan, după 11 luni de când fusese închis în acel Pretoriu, îl scoase din închisoare şi îl aduse înaintea lui. Atunci împăratul porunci de îl aruncară jos şi îl bătură cu pietre şi cu lemne. Iar unul din ucigaşii aceia luă un lemn şi îl lovi în moalele capului de îi despică cinstitul capul. Astfel îşi dădu cuviosul părinte sufletul în mâinile lui Dumnezeu şi luă cununa mărturisirii, în anul 766.

Iar cinstitul său trup fu aruncat de pâgânii aceia în mare. Apoi fu îngropat de nişte creştini la locul unde se află şi astăzi.

+ * + * +

Lămurindu-te cu sihăstria ca aurul în ulcea, ai strălucit, înţelepte, cu pătimirea cea după lege şi ai luat cunună asemenea numirii tale. Pentru aceasta bucurându-ne prăznuim presfântă pomenirea ta, cinstindu-ţi nevoinţele tale, pururea pomenite Ştefane. (Sedealna ce se cântă la Utrenie)

Pomenirea ta cea strălucită astăzi luminează marginile pământului cu razele darurilor Duhului cele prealuminoase. Şi pe noi, cei ce o prăznuim pe dânsa acum cu bucurie, luminează-ne şi ne sfinţeşte, de Dumnezeu fericite Ştefane. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

Întregul Canon al Sfântului Mucenic Ștefan cel Nou Mărturisitorul poate fi aflat aici:

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-cuvios-mucenic-stefan-cel-nou-catre-cei-impreuna-cu (clic aici)

+ * + * +

Viaţa sa pe larg, aşa precum s-a scris la 42 de ani de la pătimirea sa, în anul 808, poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/11-28-cv_stefan_cel_nou.html (clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1956/s1956004.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1956/s1956006.jpg)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/ih3847.jpg)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im3848.jpg)

Sfântul Nou Mucenic Cronid Liubimov, arhimandrit, Rusia (27 noiembrie)

(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/1389/full_1258406445.jpg)

(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/1389/full_1298746027.jpg)

Sfântul Nou Mucenic Kronid, în lume Constantin Petrovici Liubimov, se născu în anul 1859 în satul Levkievo, din apropierea Moscovei. Mânat de dorul de o viaţă închinată numai Domnului, părăsi cele deşarte ale lumii acesteia şi alese viaţa monahală. Pentru petrecerea sa aleasă, în 1915 fu numit stareţ al marii Lavre a Sfântului Serghie din Moscova unde rămase până la închiderea lavrei de către bolşevici din anul 1920.

Închiderea Lavrei Sfintei Treimi de către bolşevici, 1920

(Sursă: http://2.bp.blogspot.com/_6WRcJM7SGZY/SfRSe0kUWCI/AAAAAAAABu8/qsYw7yLVybo/s1600-h/novomucheniki8.jpg)

Sfântul părinte Cronid petrecu apoi 17 ani în Zagorsk (cunoscut în vremea aceea ca Serghiev Posad, oraşul care înconjura Lavra Sfintei Treimi a Sfântului Serghie), vreme în care continuă să fie în taină stareţ şi duhovnic al obştii lavrei.

În toată viaţa sa, acesta fu un cald şi neclintit apărător al dreptei credinţe, prin a cărui dragoste şi purtare de grijă părintească mulţi fură mângâiaţi şi întăriţi în vremuri grele, căci de la oameni simpli până la renumiţi intelectuali ai vremii aflau tămăduire sub îndrumarea plină de căldură a sfântului părinte.

În noiembrie 1937, fu arestat, moment în care orbi, şi fu dus în închisoarea Taganka din Moscova. Dintre cei cu care fu arestat 11 fură împuşcaţi, iar 4, printre care şi dânsul, condamnaţi la 10 ani de muncă silnică. Mărturisind dinaintea anchetatorilor că regimul ateu este o încercare a credinţei poporului rânduită de Dumnezeu, sfântul părinte fu împuşcat în Butovo şi îngropat într-o groapă comună, primind astfel cununa cea nestricăcioasă a muceniciei, în anul 1937.

(Sursă: http://1.bp.blogspot.com/_6WRcJM7SGZY/SfRSIokEP5I/AAAAAAAABu0/oLhrvNhpQhA/s1600-h/novomucheniki12.jpg)

Sfântul părinte Cronid fu canonizat dimpreună cu alţi noi mucenici şi mărturisitori de către Biserica Ortodoxă Rusă în anul 2000.

De la stânga la dreapta: Sfântul Nou Mucenic Cronid, părintele Macarie şi Sfântul Cuvios Alexie de la Schitul lui Zosima (pomenit la 19 septembrie, al cărui chip poate fi aflat aici, clic, şi a cărui viaţă poate fi aflată aici, clic)

(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/1389/full_1298746027.jpg)

În închisoarea Taganka din Moscova, orb din momentul arestării, în anul trecerii sale la cele veşnice

(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/1389/full_1258405859.jpg)

+ * + * +

Cuvinte, predici şi memorii ale Sfântului Nou Mucenic Cronid

(Sursă: http://www.blagovest-moskva.ru/cgi-bin/dsp.pl?from=250&event=show_cat_all_page&cl=search&sort_by=price&sort_order=desc)

Sfântul Ierarh Clement, episcopul Romei, Italia (24 noiembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1183/s1183008.jpg)

Acesta se născu la Roma părinţi de  neam imperial, căci se trăgea din împăraţii cei de demult ai Romei, şi închinători la idoli, şi avu alţi doi fraţi gemeni, Faust şi Faustinian. Maica lui, Matidia, cu cei doi fraţi ai lui, călătorind pe mare, se pierdură într-un naufragiu, fiind aruncaţi fiecare în alt loc. Mai apoi, tatăl său, Faust, plecă pe mare să-şi caute soţia şi pe cei doi fii şi se pierdu şi el.

 Ajungând la vîrsta de 24 de ani, sfântul Clement porni la rândul lui să îşi caute părinţii şi pe cei doi fraţi.

Atunci îl află la Alexandria pe sfântul apostol Barnaba (pomenit la 11 iunie, al cărui chip poate fi aflat aici, clic), urmându-i mai apoi sfântului apostol Petru, care deja îi avea ucenici pe fraţii lui, Faustin şi Faustinian. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, sfântul Apostol Petru fu cel care o descoperi şi pe maica lor, care era bătrână şi cerşea pâinea, iar mai apoi îl află şi pe tată. Aşa se aflară cu toţii, tată, mamă şi cei trei fii, şi aşa să reîntoarseră ei cu toţii la Roma şi slujeau Adevăratului Dumnezeu.

Sfântul Clement nu se mai despărţi de marele apostol Petru, care îl sfinţi episcop mai înainte de plecarea sa la Domnul. După sfârşitul mucenicesc al sfântului Petru, episcop al Romei, pentru scurtă vreme, fu preasfinţitul Lin, căruia îi urmă preasfinţitul Anaclet, care de asemenea păstori puţin timp Roma. Acestora le urmă în scaunul episcopal al Romei sfântul Clement.

El păstori Biserica lui Dumnezeu de la Roma cu râvnă fierbinte, aducând zilnic la sânul ei mulţime de oameni izbăviţi din rătăcirea închinării la idoli. Pe lângă aceasta, el rândui şapte cronicari care să însemneze întocmai vieţile sfinţilor mucenici care în acele vremuri erau omorâţi pentru Hristos cu miile.

Împăratul Traian îl surghiuni pe sfântul Clement într-o cetate pustie la hotarele Hersonului (Crimeea de astăzi), unde sfântul păstor află ca la două mii de creştini surghiuniţi şi ei acolo. Ei toţi erau siliţi a munci ca ocnaşi în carierele de piatră din prăţile acelea, în locuri cu totul lipsite de apă. Creştinii îl primiră pe sfântul Clement cu bucurie mare, iar dânsul li se făcu izvor viu de
mângâiere duhovnicească.

Sfântul Clement cu rugăciunea făcu să izvorască apă în acel loc uscat. El aduse o mulţime atât de mare de locuitori ai Hersonului la Hristos, încât în timpul unui an fu nevoie a se zidi 75 de biserici, dărâmându-se toate capiştile idoleşti din partea aceea.

Înştiinţându-se de aceasta împăratul Traian, trimise un ighemon care venind omorî mulţi creştini cu felurite chinuri. Aflându-l pe sfântul Clement şi văzându-i neclintirea, îl osândi la  moarte, legându-i o piatră de gât şi aruncîndu-l în mare, la anul 101.

Sfintele lui moaşte făcătoare de minuni fură scoase din apele mării de abia în vremea sfinţilor Chiril şi Metodiu, după 700 de ani, şi de atunci săvârşesc mulţime de minuni.

+ * + * +

Fiind plin de înţelepciune şi de dar, părinte, ai izvorât adâncime de învăţături şi râuri dumnezeieşti de tămăduiri, prin care usuci şuvoaiele patimilor noastre, cu ploile Duhului, Clemente, podoaba mucenicilor! (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Sositu-ne-a nouă pomenirea ta, slăvite, cea de Dumnezeu luminată şi sfinţită şi preaaleasă, sfântă şi vestită şi lăudată şi de lumină purtătoare, veselind inimile şi sufletele celor ce după datorie te laudă pe tine. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Bucură-te, limanul cel luminat şi dătător de bucurie al dumnezeiescului Duh, înţelepte, cel ce eşti viţa cea înmugurită şi cu mult rod pentru adăpările cele de taină, preafericite! Din care a picurat dulceaţa adăpătoare a învăţăturilor de mântuire şi care bucură totdeauna inimile celor ce te cinstesc pe tine, preafericite! Mucenice nebiruit, omule ceresc, stâlpul Bisericii, întărirea celor binecredincioşi, pe Hristos roagă-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă!

+ * + * +

Acatistul Sfântului Ierarh Clement, episcopul Romei (clic aici)

Viaţa Sfântului Ierarh Clement pe larg poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/11-24-sf_clement.html (clic aici)

Din roada evlaviei vrednice de laudă pentru Sfântul Ierarh Clement, episcopul Romei:

http://miriamturism.wordpress.com/2009/11/24/crimeea-sf-clement-24-noiembrie/ (clic aici)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Ierarh Clement aflate la Mănăstirea Inkerman din Sevastopol, Crimeea, Ucraina

(Sursă: http://pics.livejournal.com/julia_karlova/pic/000e63ty)

Paraclisul Sfântului Ierarh Clement, Mănăstirea Inkerman

(Sursă: http://www.travel-2-crimea.com/img/inkerman/church1.JPG)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1183/s1183009.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1183/s1183007.jpg)

Pictogramă din Mineiul rusesc de la începutul veacului al XVII-lea

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1183/s1183001.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Inkerman din Sevastopol, Crimeea, Ucraina

(Sursă: http://static.panoramio.com/photos/original/8257021.jpg)

(Sursă: http://pics.livejournal.com/julia_karlova/pic/000e2g0r)

(Sursă: http://pics.livejournal.com/julia_karlova/pic/000e33df)

(Sursă: http://pics.livejournal.com/julia_karlova/pic/000e4qfq)

(Sursă: http://pics.livejournal.com/julia_karlova/pic/000e5qfz)

(Sursă: http://www.travel-2-crimea.com/img/inkerman/room.JPG)

Paraclisul şi peştera Sfântului Apostol Andrei de unde sfântul şi-a împlinit propovăduirea pe acele pământuri

(Sursă: http://pics.livejournal.com/julia_karlova/pic/000e7dza)

(Sursă: http://02varvara.files.wordpress.com/2011/03/02d-st-kliment-monastery-inkerman-sevastopol-special-municipality.jpg)

(Sursă: http://02varvara.files.wordpress.com/2011/03/02f-st-kliment-monastery-inkerman-sevastopol-special-municipality.jpg?w=1000&h=1500)

(Sursă: http://sevastopol.russian-women.net/big/sevastopol_n07531.shtml)

(Sursă: http://sevastopol.russian-women.net/big/sevastopol_n07528.shtml)

Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcea, România (23 noiembrie)

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=149005)

Acest cuvios părinte a trăit la sfârşitul veacului al XVII-lea şi începutul veacului următor. Având din copilărie o viaţă aleasă şi multă evlavie pentru nevoinţa călugărească, mergea adesea să se închine pe la numeroasele mănăstiri, schituri şi chilii ale sihaştrilor din părţile Vâlcei.

Mai apoi, urmând sfatul egumenului de la schitul Iezeru-Vâlcea, luă crucea lui Hristos, îmbrăţişând calea monahală în acest schit cu totul retras de lume, unde se nevoiau pe atunci câţiva schivnici iubitori de linişte, de rugăciune şi post, care îi dădură tânărului monah Antonie o creştere cu totul duhovnicească, deprinzându-l cu tăcerea, cu postul, cu privegherea de noapte, cu smerenia şi mai ales cu neîncetata rugăciune.

După o vreme, văzând viaţa cuvioşilor care sihăstreau în adâncul codrilor cărora le cerea sfat şi binecuvântare şi aprins de dorul pustniciei, dori a urma viaţa sihăstrească şi prin anul 1690 plecă la câţiva kilometri mai sus de schit. Aici află o peşteră mică unde îşi săpă singur o bisericuţă în care fericitul părinte se rugă ziua şi noaptea lui Dumnezeu, împreună cu îngerii din cer, până la sfârşitul vieţii sale.

Aspra petrecere şi ispitele răbdate de dânsul au rămas acoperite de taină. Niciodată nu dormea mai mult de două sau trei ore pe noapte, nici nu mânca altceva decât pesmeţi de pâine înmuiată în apă şi sare, cu puţine legume pe care singur le cultiva în mica lui grădină. Neîncetat repeta Rugăciunea lui Iisus din inimă şi citea Psaltirea, cu multe lacrimi de umilinţă. Pentru acestea primi de la Dumnezeu darul mai-înainte-vederii şi al vindecării suferinţelor omeneşti, căci oricine venea la peştera lui cerându-i cuvânt de folos şi rugăciune îndată i se împlinea cererea.

Uneori, mai ales la marile praznice, cuviosul părinte cobora de la peştera sa la schitul Iezeru pentru a asculta Sfânta Liturghie şi a se împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului. Apoi, după ce lua masa dimpreună cu fraţii şi dădea sfaturi folositoare de suflet ucenicilor săi, se urca din nou la peştera sa tăinuită pe munte, în desişul codrilor. Însă nu numai prin mănăstiri avea ucenici, ci şi prin sate şi prin oraşe, chiar şi peste Carpaţi, până în nordul Transilvaniei, avea credincioşi care, auzind de sfinţenia vieţii lui, alergau la schitul Iezeru şi la peşteră, să primească sfat şi rugăciune de binecuvântare.

Se spune că marele sihastru contribui el însuşi la rezidirea bisericilor şi a chiliilor de la Iezeru.

După 28 de ani de aspră nevoinţă sihăstrească bineplăcută lui Dumnezeu, sfântul Antonie Sihastrul, îşi dădu sufletul în mâinile Lui, mai înainte de anul 1714.

De atunci, pustnicii, monahii şi credincioşii mergeau la chilia sfântului părinte pentru a aprinde lumânări şi a-i cere mijlocirea şi izbăvirea de ispite şi necazuri, iar apoi coborau de pe munte, fiecare la ale sale, încredinţaţi de ajutorul şi rugăciunile părintelui lor sufletesc.

După îngroparea sa, cuviosul se arătă de mai multe ori în vis ucenicilor săi, ca fiind în Biserică si purtând o cruce strălucitoare la piept. Ucenicului său celui mai apropiat i să arătă de asemenea zicându-i:

– Nu te întrista pentru ducerea mea din această lume, ci mai mult bucură-te că sunt la odihnă veşnică. De aici mă voi ruga pururea pentru voi.

Mutarea sa la Domnul se petrecu în anul 1719, luna noiembrie 23, ceasul al nouălea din zi. Proslăvirea sa cu sfinţii se săvârşi în anul 1992 de către Biserica Ortodoxă Română.

+ * + * +

Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat şi cu suspinurile tale cele din adânc, spre însutite osteneli o ai făcut roditoare. Şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Antonie, Părintele nostru; roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre. (Troparul Sfântului, glasul 8 )

Soare luminos pe tine Biserica te cunoaşte, care cu podoaba faptelor bune şi cu razele tămăduirilor pe toţi luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru aceasta, prăznuim prea lăudată pomenirea ta şi cinstim nevoinţele tale, Preacuvioase Părinte Antonie. (Condadul Sfântului, glasul 8 )

+ * + * +

Acatistul Sfântului Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcea (clic aici)

Din roada ostenelii şi evlaviei vrednice de laudă pentru sfinţii neamului nostru românesc

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/136/sfinti_noiembrie.html (clic aici)

Dintre Stihirile de la Litia pentru Sfântul Antonie

http://video.crestinortodox.ro/Mg5QkSubAX0/Maica_de_la_Manastirea_Iezer___Stihira_de_la_Litia_Sf_Cuv_Antonie_Ieze.html (audio, clic)

+ * + * +

+ * + * +

Moaştele Sfântului Cuvios Antonie de la Iezeru

+ * + * +

Izvorul tămăduitor al Sfântului Cuvios Antonie de la Iezeru

+ * + * +

Peştera Sfântului Cuvios Antonie de la Iezeru

+ * + * +

Schitul Iezerul

Sfântul Alexandru Nevski, mare cneaz al Vladimirului şi Novgorodului, Rusia (23 noiembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0099/s0099025.jpg)

(Sursă: http://varvar.ru/arhiv/gallery/parsuna/images/alexandr_nevskiy_parsuna.jpg)

Gravură din 1807

(Sursă: http://www.liveinternet.ru/users/stephanya/post191664184/)

Acesta a fost fiu al cneazului Iaroslav, „un cneaz dăruit cu blândeţe, jertfelnicie şi minte sclipitoare”. Copilăria şi-o petrecu în Novgorod. Era înalt şi chipeş, viteaz şi cu multă credinţă. Încă din pruncie se deprinse cu citirea Sfintei Scripturi, limbile latină şi greacă, iar mai apoi deprinse meşteşugul războiului.

Îşi începu domnia în anul 1236, iar în anul 1239 se căsători. La logodnă primit de la tatăl său o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni numită Teodorovskaia (după numele de botez al tatălui său, prăznuită la 14 martie şi 16 august, al cărei chip poate fi aflat aici, clic) dinaintea căreia se rugă întreaga viaţă.

În acea vreme, Rusia era ameninţată din partea de apus, căci cu binecuvântarea papei, cavalerii apuseni puseseră stăpânire pe Livonia şi pe Finlanda şi urmau a supune stăpânirii catolice şi nordul Rusiei.

În 1240, nemţii cuceriră Pskovul. În acelaşi an, din porunca papei, suedezii se porniră pe neaşteptate cu o uriaşă armată asupra ruşilor. Corăbiile suedeze se opriră pe râul Neva, vrând să urce mai departe spre Novgorod. Dimpreună cu oastea suedeză erau şi preoţi, ca să-i boteze pe ruşi.

În acest timp, sfântul cneaz Alexandru nu putu să adune decât o mică armată. Însă mai înainte de bătălie, la revărsatul zorilor, un străjer al său văzu pe sfinţii mucenici Boris şi Gleb (pomeniţi la 24 iulie şi 2 mai, al căror chip poate fi aflat aici, clic) înveşmântaţi în straie împărăteşti purpurii. Sfântul Boris rosti către sfântul Gleb:

– Frate Gleb, să ajutăm pe cel de-un neam cu noi, prinţul Alexandru.

Descoperindu-i străjerul vedenia avută, sfântul Alexandru îi porunci să nu spună nimănui despre aceasta. Îmbărbătat de această descoperire, tânărul cneaz dimpreună cu oastea sa porniră împotriva duşmanilor şi îi nimiciră. Un înger al Domnului ajută în chip nevăzut armata dreptcredincioasă: când se iviră zorile, pe malul celălalt al râului Izora, unde oastea sfântui Alexandru nu putuse ajunge, se afla mulţime de ostaşi ai armatei duşmane doborâtă la pământ. De la această biruinţă, sfântul Alexandru primi numele de Nevski, întrucât bătălia se purtă pe râul Neva.

În 1246 trebui să meargă şi el să se închine la hanul tătar Batie, care supusese pe ceilalţi domni ai Rusiei. Se plecă aşadar în faţa împăratului însă nu primi să se închine focului, după obiceiul idolesc, ci zise cu bărbăţie şi înţelepciune:

– Împărate, ţie mă închin, căci Dumnezeu te-a cinstit cu împărăţia, dar făpturii nu mă închin, căci toate sunt zidite pentru om. Eu sunt creştin şi nu mi se cade a mă închina făpturii, ci lui Dumnezeu cel slăvit în Sfânta Treime, Care a zidit cerul şi pământul şi toate cele dintr-însele.

Deci, împăratul, văzând vitejia şi frumuseţea sfântului, nu îi făcu nici un rău, ci îl lăudă, dându-i cinste mare.

După aceea, sfântul se înfruntă din nou cu primejdia din apus. Văzând că nu poate cu oştile să supună pe ruşi, papa trimise misionari să-i aducă la înşelăciunea sa, însă sfântul Alexandru apără cu tărie credinţa ortodoxă. Atunci puterile catolice porniră o adevărată cruciadă împotriva lui, o mulţime de oşti suedeze, daneze, finlandeze şi teutonice năvălind asupra Novgorodului, însă sfântul le înfrânse pe toate, ba chiar ocupă din Finlanda.

Cuprins de boală năpraznică, în drumul de spre Vladimir, îşi dădu sufletul în mâinile Domnului la mănăstirea Goroneţ, unde mai înainte de plecarea la cele veşnice îmbrăcă haina monahală cu numele Alexie, ca un fiu ascultător al Bisericii şi cald apărător al dreptei credinţe şi al poporului rus.

Mitropolitul Chiril, părintele său duhovnicesc, la slujba de înmormântare spuse:

– Soarele a apus pentru pământul Suzdalului, căci nu va mai fi astfel de prinţ pe pământul rusesc.

Multe minuni şi arătări se săvârşiră la mormântul său, iar în 1380 fură aflate moaştele sale necuprinse de stricăcine, răspândind bună mireasmă şi săvârşind minuni până astăzi.

Trecerea sa în rândul sfinţilor se săvârşi în anul 1547 în vremea mitropolitului Macarie la Catedrala din Moscova. Pomenirea sa se săvârşeşte la 23 noiembrie (ziua înmormântării sale, 1263), 30 august (mutarea cinstirelor sale moaşte la Sankt Petersburg, 1724), precum şi la 30 mai (Soborul sfinţilor din Rostov şi Iaroslav, a căror cinstire dimpreună s-a pus în anul 1964).

Soţia sfântului Alexandru este şi ea cinstită de către Biserică: Sfânta Alexandra Briacislavovna. Deşi se ştiu foarte puţine despre viaţa ei, a rămas în conştiinţa poporului rus pentru viaţa sa plină de cucernicie şi smerenie.

+ * + * +

Hristos te-a arătat pe tine, o binecuvântate Alexandru, ca pe un nou şi slăvit făcător de minuni; bărbat neînfricat şi conducător ce bine ai plăcut lui Dumnezeu, comoara dumnezeiască a pământului Rusiei. Astăzi cu credinţă şi cu dragoste ne-am adunat ca prin pomenirea ta cea întru bucurie să slăvim pe Dumnezeu. Darul tămăduirii primit-ai de la El, deci cu stăruinţă către Dânsul roagă-te pentru fii tăi duhovniceşti cei aflaţi întru nevoi şi să mântuiască pe toţi creştinii ortodocşi. (Troparul Sfântului, glas 4)

Te cinstim ca pe o stea a călăuzirii noastre duhovniceşti mult strălucitoare, ce de la răsărit se ridică; şi spre apus se îndreaptă, ca cel ce ai îmbogăţit poporul rus cu lucrări şi cu minuni, aşa ne luminează şi pe noi cei ce te pomenim cu credinţă, o, binecuvântate Alexandru. Astăzi când pomenim adormirea ta, te rugăm către Domnul cu osârdie să mijloceşti ca pe slujitorii săi cei aflați întru nevoi să-i întărească şi să mântuiască pe toţi creştinii ortodocşi. (Condacul Sfântului, glas 8 )

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în

și

+ * + * +

Icoana Sfântului cu o părticică din moaşte sale

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0099/s0099018.jpg)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0099/s0099013.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0099/s0099008.jpg)

Chipul Sfântului Alexandru dimpreună cu istoria icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului Teodorovskaia

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0099/s0099005.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0099/s0099011.jpg)

+ * + * +

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=103377)

(Sursă: http://www.varvar.ru/arhiv/gallery/russian/vasnetsov_v_m/images/vasnetsov_7.jpg)

(Sursă: http://www.bg-gallery.ru/images/5267/aab3238922bcc25a6f606eb525ffdc56autor_id.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0099/s0099002.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0099/s0099003.jpg)

+ * + * +

Film despre bătălia de pe Neva purtată de Sfântul Alexandru Nevski, realizat în anul 1938

(Sursă: http://img15.nnm.ru/2/e/7/d/1/85cd287f945addf37c29204fd60.jpg)

http://www.youtube.com/user/openflix#p/search/0/tPT6sjgPGHk (video, clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://www.peterikon.ru/photoalbum/content/1/2008_10_29_12_56_04.jpg)

(Sursă: http://www.icon-art.ru/icons/info/454/Svjatojj_blagovernyjj_knjaz_Aleksandr_Nevskijj.html)

(Sursă: http://petragrad.spb.ru/site/sunt/alexnevs/icon/images/2.jpg)

(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/_tLkxDhRU-9g/S_fU-qXQuQI/AAAAAAAACyA/DKK_AIj_7EM/s1600/St-Alexander-Nevsky-2.jpg)

Sfinţii Cuvioşi Varlaam şi Ioasaf, India (19 noiembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0359/s0359002.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1002/s1002002.jpg)

Aceştia au fost mari asceţi în ţara Indiei, care a fost luminată de sfântul apostol Toma. Sfântul Ioasaf a fost fiul şi moştenitorul împăratului Avenir al Indiei.

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, sfântul Ioasaf fu cercetat de bătrânul Varlaam, care îl învăţă dreapta credinţă şi îl boteză. Apoi, sfântul bătrân se retrase într-un munte pustiu pentru viaţă sihăstrească, iar sfântul Ioasaf rămase să lupte cu ispitele lumii pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le birui.

Sfântul Ioasaf reuşi în cele din urmă să îl aducă la Hristos şi pe tatăl lui, împăratul Avenir. După botezul său, împăratul mai trăi patru ani în pocăinţă şi aspră nevoinţă, căci viaţa lui de mai înainte şi-o dusese în păcate foarte grele, fiind un prigonitor sângeros şi ucigaş al creştinilor. Murind împăratul şi trecând la o viaţă mai bună, tânărul prinţ moştenitor Ioasaf încredinţă ocârmuirea ţării prietenului său, Varahie, şi se retrase în pustie spre a-şi închina cu totul viaţa lui Hristos, întru sihăstreştile nevoinţe. Singura lui dorinţă pe pământ mai rămase să îl mai vadă măcar o dată pe sfântul şi iubitul său bătrân, cuviosul Varlaam.

Dumnezeu întru a Sa milostivire îi împlini această dorire şi într-o zi sfântul Ioasaf stătu dinaintea peşterii învăţătorului său şi strigă:

– Binecuvântează-mă pre mine, părinte!

Bătrânul părinte, auzindu-i glasul, ieşi din peşteră şi cu lacrimi de bucurie spuse:

– Bine ai venit, iubite fiule, fiule al lui Dumnezeu şi moştenitor al împărăţiei cerului. Domnul să-ţi dea cele veşnice în locul celor vremelnice şi pe cele nestricăcioase în locul celor stricăcioase. Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, că bine ai voit ca sămânţa cuvânului Tău cea semănată de mine în sufletul robului Tău Ioasaf, să odrăslească şi să aducă rod însutit.

Deci fiind către seară, îi puse dinaintea hrană pustnicească, iar mai apoi săvârşind rugăciunea de noapte, iarăşi grăiră vorbe duhovniceşti până la vremea slujbei de dimineaţă.

Astfel petrecură sfinţii Ioasaf şi Varlaam împreună mulţi ani precum îngerii cei din ceruri.

Pe când avea 100 de ani, simţindu-şi plecarea din lumea aceasta aproape, sfântul Varlaam îi zise sfântului Ioasaf:

– Eu, fiule, de mult doream să te văd pe tine mai înainte de sfârşitul meu şi când mă rugam pentru tine mi s-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos şi mi-a făgăduit că te va aduce la mine. Acum iată că a împlinit Domnul dorinţa mea, căci te văd lepădat de lume şi de toate cele ce sunt în lume şi unit cu Hristos. Iar acum de vreme ce a sosit vremea plecării mele, tu dar, fiule, acoperă trupul meu cu pământ şi dă ţărânii ce este al ţărânii; iar tu să petreci în locul acesta, ţinându-te de viaţa aceasta duhovnicească şi aducându-ţi aminte de smerenia mea.

Tânguindu-se îndelung îngropă trupul ostenit şi uscat de anii îndelungaţi de nevoinţe al bătrânului său părinte, şi petrecând şi el anii rânduiţi de Domnul, la vârsta de 60 de ani se mută cu pace la odihna cea veşnică, iar un pustnic sfânt care vieţuia în apropiere, înştiinţându-se cu duhul de mutarea acestuia la cele veşnice, cântându-i obişnuitele cântări îi îngropă cinstitul său trup alături de moaştele cuviosului Varlaam, pentru ca cei doi nedespărţiţi cu duhul să se odihnească nedespărţiţi şi cu trupurile.

După îngropare, făcându-i-se pustnicului aceluia o oarecare descoperire dumnezeiască, merse la împăratul Indiei Varahie şi îl vesti de mutarea la Domnul a prietenelui său Ioasaf. Deci venind împăratul cu alai în inima pustiei află peştera cuvioşilor şi descoperind mormântul lor află moaştele celor doi răspândind bună mireasmă. Deci luându-le cu cinste le duse în biserica ridicată de sfântul Ioasaf pe când acesta se afla în lume de unde cuvioşii Varlaam şi Ioasaf se făcură izvor de tămăduire, izbăvire şi mângâiere tuturor.

+ * + * +

Viaţa Sfinţilor Varlaam şi Ioasaf, scrisă de Sfântul Ioan Damaschin (pomenit la 4 decembrie, al cărui chip poate fi aflat aici), poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/11-19-cv_varlaam_si_ioasaf.html (clic aici)

+ * + * +

Cântarea Sfântului Ioasaf, împăratul Indiei, când a lăsat împărăţia şi umbla prin munţii Sinaretului căutând pe stareţul său Varlaam, cânta această cântare

O, preafrumoasă pustie (clic aici)

(cântată de părinţii Mănăstirii Putna, clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0359/s0359003.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1002/s1002003.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1002/s1002001.jpg)

Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei (17 noiembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0580/s0580001.jpg)

Acesta se născu în ceteta Neocezareei din părinţi păgâni. Rămas orfan din fragedă pruncie, se dărui studiului învăţăturii elineşti. Luminat de Dumnezeu, află înţelepciunea cea adevărată a Adevăratului Dumnezeu din care cel ce bea nu mai însetează în veac, astfel luă botezul şi începu a petrece bineplăcut Domnului, în feciorie desăvârşită pe care o păzi cu mare înfrânare până la sfârşitul vieţii sale.

Ajuns la şcoala din Alexandria, tineri de-o vârstă cu el care petreceau în dezmăţuri şi desfrâuri îl pizmuiră pentru înţelepciunea şi curăţia vieţii sale, pentru care era cinstit de mulţi dintre filosofii cei mai vestiţi şi dintre cetăţeni, şi îndemnară o desfrânată să grăiască fărădelege despre dânsul. Aceasta îi ceru în văzul multor oameni vestiţi ai cetăţii şi dascăli cu care sfântul Grigorie vorbea atunci, preţul pentru păcatul pe care spunea că l-ar fi săvârşit cu dânsul. Sfântul Grigorie, blând şi fără de răutate, nu se mânie şi nu căută să îndrepte cele neadevărate, ci spuse către un prieten al său:

– Dă-i degrabă preţul pe care îl cere, ca să se ducă de la noi şi să nu ne supere mai mult.

Însă Dumnezeu vădi îndată înşelăciunea, căci femeia aceea nelegiuită căzu la pământ chinuită de diavol, de care nu se izbăvi decât după ce robul cel blând al lui Dumnezeu se rugă pentru dânsa.

Lăsând învăţătura lumii, merse dimpreună cu prietenul său, Firmian, la Origen care la acea vreme nu căzuse în erezie şi cu care petrecură vreme îndelungată.

Mai apoi, se întoarse în Neocezareea unde oamenii îl cinsteau pentru înţelepciunea lui cea mare.

Fugind însă de slava cea deşartă şi de mulţimea împletiturilor ce sunt în lume, ieşi din cetate şi se sălăşlui în pustie unde se nevoi neştiut de nimeni. Acolo îl află fericitul Fedim, episcopul Amasiei, care văzând în dânsul darul lui Dumnezeu, se sârgui a-l îndupleca să lase pustia spre folosul oamenilor. Văzându-i neclintirea, fericitul Fedim săvârşi lucru neobişnuit, căci îl sfinţi episcop al Bisericii deşi nu era de faţă.

Devenit episcop fără voia sa şi văzând răspândinu-se erezia lui Pavel din Samosata,  sfântul Grigorie începu a se ruga cu sârguinţă lui Dumnezeu să îi descopere credinţa cea adevărată şi într-o noapte, în timp ce se ruga, îi apărură Preacurata Maică a Domnului şi sfântul apostol Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu. Atunci Maica Domnului îi ceru sfântului aspotol Ioan să îl înveţe taina Sfintei Treimi. Deci în puţină vreme sfântul Grigorie fu învăţat mari taine dumnezeieşti.

Mergând sfântul Grigorie în cetatea Neocezareea, aflată în întunericul închinării la idoli, şi poposind pentru a înnopta în apropierea unei capişti idoleşti, izgoni de acolo cu rugăciunea sa şi cu binecuvântarea  sa pe toţi dracii care sălăşluiau acolo, iar a doua zi când veni slujitorul cel idolesc nemaigâsindu-i şi chemându-i, aceştia strigau de departe:

– Nu putem să intrăm acolo unde a poposit străinul acela care mergea din pustie la Neocezareea.

Văzând aceasta şi alte minuni săvârşite de robul lui Dumnezeu în drumul său din pustie spre locul unde fusese asezat episcop, slujitorul cel idolesc primi Botezul.

Ajungând sfântul Grigorie în cetate află numai 17 credinioşi, ceilalţi slujind idolilor.

Rugându-se lui Dumnezeu în ascunsul inimii sale să caute spre zidirea Sa şi să lumineze atâta mulţime de popor, săvârşea multe minuni, izgonea duhurile cele viclene, poruncea apelor şi munţilor, tămădia bolile, hrănea pe săraci, se îngrijea de cei aflaţi în nevoi, se făcea nevăzut dinaintea prigonitorilor săi, vedea gândurile oamenilor şi cele ce aveau să se întâmple. Astfel, din zi in zi vestea episcopului sfânt se răspândea, turma celor dreptcredincioşi sporea, iar capiştile idoleşti se pustiau.

Ajuns la adânci bătrâneţi, întrebă pe cei ce stăteau dinaintea lui:

– Câţi necredincioşi se mai află încă în Neocezareea?

Aceştia îi răspunseră că numai 17 locuitori ai cetăţii se mai închină la idoli.

Bucurându-se cu duhul, sfântul zise:

– Slavă lui Dumnezeu, căci atunci când am venit eu în Neocezareea la episcopie numai 17 creştini am aflat, toată cetatea fiind drăcească. Iar acum, mergând către Dumnezeu, rămân atâţia necredincioşi câţi credincioşi s-au aflat mai întâi; şi toată cetatea este a lui Hristos.

Zicând acestea, îşi dădu sufletului în mâinile lui Dumnezeu, la anul 270, veselindu-se acum fără încetare în Împărăţia Cerurilor.

+ * + * +

Strălucind cu lumina vieţuirii celei alese, acum stai înaintea Luminii celei mari, fiind încununat de faceri de minuni lucrate de Dumnezeu, ca un biruitor, cuvioase Părinte Ierarhe Grigorie, făcătorule de  minuni, gânditorule de Dumnezeu, luminătorule al Bisericii, podoaba dreptcredincioşilor.  (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Pe Ierarhul Grigorie, care s-a arătat ales în lume cu multe feluri de minuni, să-l lăudăm, iubitorilor de prăznuire, cu cântări dumnezeieşti, ca prin rugăciunile lui să luăm dezlegare de greşeli. (din Luminânda Sfântului)

Luând lucrarea multor minuni, cu semne înfricoşătoare pe demoni i-ai îngrozit, şi bolile oamenilor ai alungat, preaînţelepte Grigorie. Şi făcător de minuni eşti numit, din fapte luându-ţi numele.  (Condacul Sfântului)

+ * + * +

Viaţa Sfântului Grigorie pe larg poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/11-17-sf_grigorie_ep_neocezareei.html (clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0580/s0580005.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0580/s0580003.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0580/s0580004.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0580/s0580006.jpg)