Sfântul Ioan cel nebun pentru Hristos din Ustiug, Rusia (29 mai)

(Sursă: http://pravicon.com/)

În apropiere de străveciul oraș Ustiug sau Ustiuga, în orașul Vnukovo, unor săteni înstăriți binecredincioși Sava și Maria li s-a născut un fiu căruia i-au dat numele Ioan. Încă din copilărie ducea o viață aspră, deosebindu-se de ceilalți tineri. În zilele de miercuri și vineri nu mânca deloc, iar în celelalte zile se mulțumea cu pâine și apă.

Când mama sa îl mustră zicându-i:

– De ce postești la anii tăi?

Tânărul Ioan îi răspunse:

– Ca să mă izbăvesc de păcate fiindcă numai Dumnezeu este fără de păcat. Să nu nutrim trupul păcătos ca să ni-l facem dușman.

Când părinții săi se mutară în orașul Orleț, la 30 de verste de Ustiug, tatăl avea să moară acolo, iar mama se călugări la Mănăstirea Sfintei Treimi din Orleț, luând numele Natalia. Adolescentul Ioan îi fu o vreme aproape, tăcea, nu scotea o vorbă, începu a se face nebun pentru Hristos, încât mama sa îl lăsă în plata Domnului.

Sfântul Ioan se întoarse în orașul natal Ustiug, așezându-se în apropierea Bisericii Adormirea Maicii Domnului, într-o coșmelie făcută anume pentru dânsul de un creștin cucernic pe nume Andrei Mișnev. Acolo își petrecea nopțile în rugăciune, iar ziua alerga pe ulițele orașului aproape gol, purtând doar niște zdrențe cu care își încingea mijlocul, orpindu-se uneori să se odihnească pe un morman de gunoaie, după exemplul dreptului Iov și al marelui nevoitor Procopie cel nebun pentru Hristos de la Ustiug.

Sfântul Procopie cel nebun pentru Hristos din Ustiug (pomenit la 8 iulie)

(Sursă: http://iconsv.ru/)

Nu avea astâmpăr nici ziua, nici noaptea, oamenii îl hărțuiau mereu în fel și chip glumind pe seama lui, înjurându-l sau luându-l la bătaie uneori, fiindcă nu înțelegeau de ce se poartă astfel. El însă îndura toate cu adevărată smerenie.

Fericitul Ioan își ascundea viața de ochii oamenilor temându-se de faima păgubitoare pentru suflet ce i-ar putea veni de la ei. Însă nu arareori nu reușea să scape cu totul de curiozitatea oamenilor.

Preotul Grigorie de la catedrală, om cucernic, dorea să știe ce face noaptea fericitul Ioan în coșmelia lui. Deci urmărindu-și gândul, se așeză într-o încăpere alăturată ca să privească printr-o crăpătură. Fericitul Ioan, știindu-se singur, se ruga cu mâinile ridicate spre cer, după cum îi era obiceiul, ceasuri întregi pentru cei ce fac nedreptăți și nu slujesc adevărul. Isprăvindu-și rugăciunea, începu să pună și să amestece cărbuni din sobă fiindcă era o iarnă aspră, apoi îngrădindu-se cu semnul crucii și rostind cuvintele „Însemnatu-ne-ai pe noi, Doamne, cu lumina Feței Tale!”, se culcă pe cărbunii aprinși. Înspăimântat de gândul că Ioan avea să ardă, preotul dădu buzna în odaie. Fericitul se dădu jos de pe sobă, îi aruncă o privire aspră spunându-i:

– Să nu te-ncumeți să povestești cuiva ce-ai văzut până la moartea mea.

Preotul își dădu cuvântul că-i va respecta întocmai voința.

Soția căpeteniei orașului Ustiug, cneazul Feodor Crasnîi, fusese  lovită de boală grea, ardea ca focul. Trimise o slugă la feicitul Ioan să-i spună să se roage pentru ea. Nu apucă trimisul să se apropie de mormanul de gunoi pe care stătea Ioan că fericitul strigă către el dintr-o dată:

– Trăiască bunul cneaz Feodor cu soția lui.

Întorcându-se sluga acasă, o găsi pe cneaghină vindecată.

Sfântul Ioan se mută în sălașurile cele de Sus la 29 mai 1494 și fu înmormântat lângă catedrală, nu departe de locul în care se nevoise.

La Sinodul de la 1547, se îngădui să se țină pentru dânsul sărbătoare la Ustiug.

Cinstitele sale moaște se odihnesc neașezate la vedere în Biserica Înălțării Sfintei Cruci ridicată pe mormântul sfântului. Slujba sfântului Ioan fu alcătuită sub țarul Ioan Vasilievici Gorznîi de către Teofan de la Ustiug cu rugăciuni anume întocmite pentru țar și pentru Ustiug.

În anul 1612, locuitorii din Ustiug cu rugăciunile făcătorilor de minuni din orașul lor ținură piept atacurilor polonezilor asupra orașului și îi puseră pe fugă.

+ * + * +

Emisiune radio despre Sfântul Ioan cel nebun pentru Hristos din Ustiug, avându-l invitat pe Î.P.S. Serafim Joantă, mitropolit al Germaniei, Europei Centrale și de Nord:

http://www.crestinortodox.ro/cateheze-audio/sfantul-ioan-la-ustiug-nebun-pentru-hristos-141502.html (clic aici)

+ * + * +

Sfinții Procopie și Ioan cei nebuni pentru Hristos din Ustiug

(Sursă: http://pravicon.com/)

(Sursă: http://pravicon.com/)

(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Nicolae cel nebun pentru Hristos din Pskov, Rusia (28 februarie)

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta luă asupra sa nevoința nebuniei pentru Hristos vreme de peste 30 de ani. Cu mult înaintea mutării sale odihna cea de Sus, se învrednici de darul facerii de minuni și al înaintevederii. Locuitorii Pskovului din vremea sa îl numeau Micula, Micola sau Nicola cel nebun sau, în semn de evlaviei, îl mai numeau Micula sfântul.

În februarie 1570, după campania devastatoare împotriva novgorodenilor, țarul Ivan cel Groaznic se îndreptă către Pskov, bănuindu-i de trădare. Și după cum povestesc cronicile, acesta veni „plin de mânie, răcnind ca un leu, sfârtecând oameni nevinovați și vărsând mult sânge”.

În prima sâmbătă a sfântului și marelui post, întreaga cetate se rugă pentru izbăvire de mânia țarului. Auzind bătaia clopotelor pentru Utrenie în Pskov, inima țarului de înmuie când citi însemnarea „fiți blânzi cu inima” de pe o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni din veacul al XV-lea Umilenie din Smolensk (prăznuită la 19 martie), aflată la Mănăstirea Sfântului Nicolae unde poposise dimpreună cu oastea sa. Atunci țarul spuse celor ce-l însoțeau:

– Tociți săbiile de pietre, să nu mai fie vărsare de sânge.

Copie din veacul al XIX-lea a icoanei Maicii Domnului Umilenie din Smolensk (prăznuită la 19 martie)

(Sursă: http://pravicon.com/)

 Atunci toți locuitorii Pskovului ieșiră pe străzi, iar fiecare familie îngenunche în poarta casei lor ținând pe mâini pâine și sare pentru a-l întâmpina pe țar.

Pe una dintre străzi fericitul Nicolae alergă către țar călare pe un băț în chip de cal strigând:

– Ivanușco, Ivanușco, mănâncă pâinea și sarea noastră, nu sânge creștin.

Atunci țarul porunci să fie prins, însă acesta dispăru.

Chiar de îi opriră pe soldații săi de la vărsarea de sânge, țarul Ivan tot dorea să prade cetatea. Participând la rugăciunile săvârșite la catedrala Sfintei Treimi, se închină la cinstitele moaște ale sfântului cneaz Vsevolod-Gavriil.

Sfântul Vsevolod-Gavriil, cneaz de Pskov (pomenit la 11 februarie)

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/)

Iar mai apoi spuse că dorește să primească binecuvântarea sfântului Nicolae cel nebun.

Acesta îi spuse țarului să oprească vărsarea de sânge și prădarea locașurilor lui Dumnezeu, căci altfel se va coborî pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui. Însă țarul neluând aminte la vorbele acestuia porunci să fie coborât clopotul catedralei Sfânta Treime. Din această pricină, după cum profețise sfântul Nicolae, calul cel mai ales al țarului căzu mort la pământ.

Sfântul Nicolae chemă țarul la dânsul în chilia sa aflată sub clopotniță. Când dechise ușa chiliei, sfântul Nicolae îi spuse:

– Vino să bei apă alături de noi, căci nu este nicio pricină să te ferești de noi.

Apoi sfântul îi puse dinainte o bucată de carne crudă.

(Sursă: http://www.logoslovo.ru/)

– Sunt creștin, spuse țarul Ivan, și nu mănânc carne în post.

Însă sfântul îi răspunse:

– Dar bei sânge de om.

Înfricoșat de împlinirea profețiilor sfântului și de vădirea slăbiciunilor sale, Ivan cel Groaznic porunci sutelor de ostași oprirea jefuirii cetății și plecarea grabnică de acolo.

Sfântul Nicolae se mută la odihna cea de Sus la 28 februarie 1576, fiind îngropat în catedrala Sfânta Treime a cetății pe care o izbăvise de primejdie. De o asemenea cinste se învredniceau numai cnejii, iar mai târziu, episcopii.

Cinstirea locală a sfântul începu la 5 ani după mutarea sa la Domnul, căci în vremea asediului cetății din anul 1581 de către regele Ștefan Bathory și oastea sa, Maica Domnului îi apăru fierarului Dorotei dimpreună cu sfinți ai Pskovului rugându-se pentru cetate. Printre aceștia se afla și sfântul Nicolae

Prăznuirea icoanei înfățișând ocrotirea Pskovului de către Maica Domnului așa cum i se arătase fierarului Dorotei se săvârșește la 1 octombrie.

Icoana Maicii Domnului din Pskov (1 octombrie)

(Sursă: http://pravicon.com/)

În catedrala Sfânta Treime sunt cinstite până astăzi cinstitele moaște ale sfântului Nicolae cel nebun pentru Hristos din Pskov care, după cum spune troparul său, a fost „sfânt nebun în trup, însă îmbrăcând haina sfintei nebunii s-a învrednicit a fi cetățean al Ierusalimului ceresc” și „a preschimbat gândurile sălbatice ale țarului în milă”, după cum spune condacul său.

+ * + * +

(Sursă: http://pskov-palomnik.ru/)

Sfântul Cuvios Mihail cel nebun pentru Hristos din Mănăstirea Klops, Novgorod, Rusia (11 ianuarie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1461/s1461010.jpg)

Acesta se trăgea din neam de nobili, fiind rudă cu Sfântul Dimitri Donskoi, mare cneaz al Moscovei (pomenit la 19 mai) (1363-1389). Pentru a fugi de slava deşartă, luă asupra sa crucea nebuniei pentru Hristos. astfel, părăsind Moscova, merse la mănăstirea Klops, în apropiere de Novgorod.

Nimeni nu ştia cum pătrunse în chilia încuiataă a iermonahului Macarie care cădea în chilie în timpul cântării a noua a Canonului. Un om îbrăcat în straie monahale zdrenţuite şedea acolo sub o candela copiind Epistolele sfinţilor apostoli. La sfârşitul Utreniei egumenul veni cu câţiva fraţi şi îl întrebară pe străin cine este şi care este numele lui, însă străinul în loc de răspuns repeta întrebările, fără a-şi dezvălui obârşia.

În biserică, străinul cânta în cor şi citea Apostolul, precum şi Vieţile Sfinţilor la masa de obşte. Toţi cei care ascultau erau mişcaţi de frumuseţea şi dulceaţa citirii sale. După praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, Mănăstirea Klops fu vizitată de cneazul Constantin Dimitrievici (fiul sfântului Dimitrie Donskoi).

După săvârşirea slujbei, merse la trapeză cu cneaghina sa, în timp ce străinul citea din cartea lui Iov. Auzind ce se citirea, cneazul de apropie de cel care citea  privindu-l. Apoi se închină dinaintea lui, rostindu-i numele: Mihail Maximovici. Nebunul spuse:

– Numai Dumnezeu mă cunoaşte şi ştie cine sunt.

Însă încuviinţă că numele său era Mihail

Sfântul Mihail se arătă pildă de nevoinţă pentru întrega frăţime a mănăstirii în sânul căreia vieţui 44 de ani, petrecând în munci ostenitoare, privegheri şi nenumărate lipsiri şi primind de la Dumnezeu darul înainte-vederii. Dădea în vileag patimile oamenilor, netemându-se de puterea lumii acesteia trecătoare. Prooroci naşterea mareul cneaz Ivan al III-lea la 22 ianuarie 1440.  Îl dădu în vileag pe cneazul Dimitrie Şemiaka care îl orbise pe marele cneaz Dimitrie cel Întunecat (1425-1462).

Într-un loc secetos se ivi în chip minunat un izvor după ce scrise pe pământ: „Paharul mântuirii viu lua” (Psalmul 115, 4), să se ivească izvor cu bună apă în acest loc. Iar, în vreme unei foamete, proviziile de grâu ale mănăstirii nu se împuţinară, oricâtă milostenie dădură celor sărmani.

Una dintre minunile săvârşte de dânsul fu înmulţirea grâului mănăstirii în vremea unei foamete, din care putură da multă milostenie celor sărmani.

Arătând locul unde avea să fie îngropat, sfântul se săvârşi în pace la 11 ianuarie 1453.

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1461/s1461009.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1461/s1461007.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1461/s1461006.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1461/s1461011.jpg)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Mihail Klopski cel nebun pentru Hristos

(Sursă: http://www.vsetsaritsa.ru/dsQsdsEndsAmodedsEarticlesdsAoptiondsEfulldsAsdsEndsAiddsE6032.htm)

+ * + * +

Izvorul Sfântului Mihail Klopski cel nebun pentru Hristos

(Sursă: http://www.vsetsaritsa.ru/dsQsdsEndsAmodedsEarticlesdsAoptiondsEfulldsAsdsEndsAiddsE6032.htm)

Sfântul Lavrentie cel nebun pentru Hristos din Kaluga, Rusia (10 august)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1245/s1245001.jpg)

Acesta a trăit în veacul al XVI-lea de o jumătate de verstă de vechea cetate a Kalugăi, în apropiere de biserica de lemn a Naşterii Domnului aşezată pe un deal înalt.

Sfântul Lavrentie avea un tunel lung pe sub pământ de la coliba sa până la biserică unde mergea la slujbe sau pentru a se ruga în linişte. A mai petrecut si în casa din Kaluga a prinţului Simeon Ianovici. Se spune ca sfântul provenea dintr-o familie nobilă, însă alese greutatea crucii nebuniei pentru Hristos. Mergea descuţ fie iarnă sau vară, purtând o singură cămaşă şi o blană de oaie pe dânsul. Pentru adânca sa smerenie şi multa nevoinţă, se învrednici a face multe minuni încă din timpul vieţii sale.

Când tătarii se năpustiră asupra Kalugăi, în mai 1512, sfântul Lavrentie care se afla pe atunci în casa prinţului Simeon, strigă dintr-o dată:

– Daţi-mi toporul meu cel ascuţit, căci trebuie să îl apăr pe prinţul Simeon de năpasta care s-a abătut asupra lui!

Zicând aceasta înşfăcă toporul şi plecă. Dintr-o dată apăru pe nava pe care se afla prinţul, chiar alături de dânsul, începând a încuraja soldaţii. În acel ceas, tătarii fură înfrânţi.

Pentru aceasta sfântul Lavrentie este zugrăvit în icoane cu un topor cu mâner lung în mâna sa dreaptă.

Prinţul Simeon (+ 1518), în semn de mulţumire pentru salvarea de la moarte, ridică o mănăstire pe locul nevoinţelor sfântului Lavrentie, în preajma bisericii de lemn a Naşterii Domnului.

Sfântul trecu la cele veşnice la 10 august 1515, în ziua sa de nume.

Proslăvirea sa cu sfinţii se săvârşi în a doua jumătate a veacului al XVI-lea. Astfel, ţarul Ivan cel Groaznic  într-un act de donaţie către mănăstirea sfântului (1565) scrise: „Mănăstirea Naşterii Domnului, unde se află aşezat Lavrentie cel nebun pentru Hristos”. În viaţa sa stă scris că cea dintâi minune săvârşită după fericita sa adormire se petrecu în anul 1621: boierul Kologrivov, fiind paralizat, se rugă sfântului Lavrentie şi primi tămăduire.

(Sursă: http://www.mospat.ru/calendar/icons-MDA/%7B10Q9I40-MUF14O4JK6HK3-DF5P850%7D/Header_m.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1245/s1245003.jpg)

(Sursă: http://pravuzor.ru/image.php?type=P&id=24955)

+ * + * +

Mănăstirea Sfântului Lavrentie cel nebun pentru Hristos din Kaluga

(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/get/4304/anmoka.26/0_423c1_63aeede_L)

Mic paraclis ridicat la mormântul Sfântului Lavrentie

(Sursă: http://svyato.info/2008/09/02/rodnik-svjatojj-istochnik-lavrentija-kaluzhskogo.html)

(Sursă: http://eparhia-kaluga.ru/images/morfeoshow/____________-6312/big/05813_20050830_0758181.jpg)

De-a lungul vremii evlavia credicioşilor dăinui, sfântul Lavrentie săvârşind multe minuni cu cei care i-au cerut ajutorul. După curmarea tăvălugului regimului ateu, şi acest loc, asemeni multora de pe pământul rusesc, reînvie, reînfiinţându-se mănăstirea de călugări.

Sfântul Vasile cel nebun pentru Hristos din Moscova, Rusia (2 august)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0392/s0392005.jpg)

Sfântul Vasile făcătorul de minuni din Moscova s-a născut în decembrie 1468 într-o familie de oameni obişnuiţi. La vârsta cuvenită fu trimis de părinţi să deprindă meşteşugul cizmăriei.

În vremea uceniciei sale, cizmarul fu martor unei întâmplări din care îşi dădu seama că ucenicul său nu este om de rând. Un negustor merse cu grâne la Moscova, iar apoi trecu pe la cizmărie pentru a-şi repara încălţările astfel încât să fie bune la anul când va merge iară la Moscova. Tânărul Vasile îi spuse:

– Mai bine aţi aluna comanda, de vreme ce nu le veţi mai purta.

Când cizmarul curprins de uimire îl întrebă pe ucenic de ce îi vorbise astfel, acesta răspunse că negustorul va muri curând. După câteva zile cuvintele sale se împliniră.

Pe când avea 16 ani, sfântul ajunse în Moscova şi luă pe urmeri greutatea crucii nebuniei pentru Hristos. În arşiţa verii şi în gerul iernii, mergea cu picioarele goale pe străzile Moscovei. Purtarea sa era neobişnuită, iar oamenii îl ocărau, până când văzură că toate faptele sale aveau un tâlc şi astfel începură a-l privi ca pe un om al lui Dumnezeu care din spatele nebuniei sale îi mustra spre îndreptare.

Îndemnându-i pe toţi la mila de cei sărmani, el însuşi se ostenea pentru a-i ajuta pe toţi cei aflaţi în nevoi. Odată, a dăruit un cadou scump unui negustor străin care sărăcise şi nu mâncase de trei zile, fiindu-i ruşine să cerşească.

Sfântul Vasile era aspru cu cei care făceau milosteni din motive egoiste şi nu din milă pentru cei aflaţi în nevoi, dorind a primi pe o cale uşoară binecuvântarea lui Dumnezeu peste afacerile lor. Odată, sfântul căzu un diavol cu chip de cerşetor şezând la porţile Bisericii Maicii Domnului şi dând grabnic ajutor în afaceri celor care îi dădeau milostenie. Sfântul îi dezvălui viclenia şi îl izgoni.

Pentru mântuirea aproapelui, sfântul Vasile cerceta uneori şi tavernele unde încerca să obţină măcar puţină bunăvoinţă, chiar şi de la oamenii aceia aproape ruinaţi, pentru a-i întări şi a-i încuraja să fie binevoitori.

Mulţi văzură că în casele unde oamenii benchetuiau, sfântul plângea şi cuprindea colţurile casei aceleia. Fiind întrebat de ce face asta, dânsul răspunse:

– Îngerii stau la casa aceea întristaţi pentru păcatele oamenilor, însă eu îi rog fierbinte cu lacrimi să se roage lui Dumnezeu pentru pocăinţa păcătoşilor.

Pentru marile înalta sa petrecere, sfântul Vasile primi de la Dumnezeu darul înainte-vederii. În anul 1547 avertiză despre un incendiu care va izbucni în Moscova, iar prin rugăciunie depărtă focul spre Novgorod. Odată îl mustră pe ţarul Ivan cel Groaznic pentru că în timpul slujbei se gândea la zidirea unui palat pe dealul Vorobiev.

Sfântul Vasile plecă la cele veşnice la 2 august 1557. Sfântul Macarie, mitropolitul Moscovei, dimpreună cu multi preoţi slujiră la înmormântarea sa. Trupul său fu înmormântat în cimitirul Bisericii Sfânta Treime.

Patriarhul Iov îl proslăvi cu sfinţii la 2 august 1588.

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0392/s0392011.jpg)

+ * + * +

Catedrala Sfântul Vasile din Moscova, Rusia

unde se află mormântul Sfântului Vasile cel nebun pentru Hristos

(Sursă: http://parratts.files.wordpress.com/2008/07/st-basils.jpg)

Mormântul Sfântului Vasile cel nebun pentru Hristos

Lângă de mormântul Sfântului Vasile

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/18/Lower_church_of_Saint_Basil%27s_Cathedral_07.jpg)

Sfântul Nicolae Koncianov cel nebun pentru Hristos din Novgorod, Rusia (27 iulie)

(Sursă: http://pics.livejournal.com/iidia/pic/0000cswk)

Acesta s-a născut într-o familie aleasă din Novgorod. Din anii tinereţii îndrăgea toate cele ale evlaviei, era nelipsit de la Biserică şi se îndeletnicea cu postul şi rugăciunea. Văzându-i buna petrecere şi buna cuviinţă, oamenii începură să îl laude, iar sfântul Nicolae dorind a fugi de slava cea deşartă a lumii acesteia, luă pe umeri greaua cruce a nebuniei pentru Hristos. Astfel, cutreiera oraşul îmbrăcat în zdrenţe, îndurând bătăi, ocări şi batjocuri, iar el, asemeni sfântului Teodor cel nebun pentru Hristos (pomenit la 19 ianuarie), spunea fără înconjur locuitorilor Novgorodului despre meandrele primejdioase ale vieţii acesteia în care fiecare dintrei ei se lăsa prins.

Odată, merse de-a lungul Volkovului ca pe un pământ tare şi aruncă cu un capăt de varză către sfântul Teodor, de unde numele de Koncianov („capăt de varză”).

Sfântul Nicolae primi de la Dumnezeu darul străvederii şi al facerii de minuni.

Altădată, fiind izgonit de la o sărbătoare unde fusese chemat, plecă. Îndată însă, vinul din butoi dispăru. Nedumeriţi, oamenii îşi dădură în cele din urmă seama că pentru izgonirea sfântului Nicolae se întâmplase aceasta. Numai după întoarcerea şi rugăciunea sa, vinul reapăru după cum era.

După fercitita sa adormire, întâmplată la 1392, sfântul fu înmormântat în cimitirul catedralei Iakovlev.

Astăzi, moaştele sfântului Nicolae se află sub biserica sfântului mare mucenic Pantelimon care s-a ridicat deasupra mormântului său de unde nu încetează a izvorî minuni celor ce se roagă cu credinţă.

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1551/s1551003.jpg)

(Sursă: http://lh6.ggpht.com/_DsC70bvsA5k/SxzeJ6lSoXI/AAAAAAAAGIo/olajmGnPhnQ/d71xavdl.jpg)

+ * + * +

Râul Volkov, Rusia

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/92/VolkhovRiver.jpg)

Sfântul Maxim cel nebun pentru Hristos din Totma, Rusia (16 ianuarie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1345/s1345001.jpg)

Sfântul Maxim a trăit în veacul al XVII-lea în oraşul Totma, guberia Vologda. Acesta vreme de 45 de ani a luat pe umeri crucea nebuniei pentru Hristos, petrecând neîncetat în postiri, rugăciuni, goliciunea şi neîngrijirea de trup, pentru aceasta primi se la Dumnezeu darul facerii de minuni.

La adânci bătrâneţi, încununat de mulţimea anilor nevoinţelor sale, adormi cu pace în ziua de 16 ianuarie 1650, fiind înmormântat în biserica Învierii Domnului din satul Varniţa.

Cinstirea sa locală începu în anul 1715, în urma mulţimilor de minuni ce izvorau de la mormântul său.

Pomenirea sa se săvârşeşte în ziua adormirii sale, la 16 ianuarie.

+ * + * +

Glasul Apostolului Tău, Pavel, care zice: Noi nebuni pentru Hristos, auzind robul Tău Maxim, Hristoase Dumnezeule, nebun s-a făcut pe pământ. Pentru aceea săvârşind pomenirea lui, Ţie ne rugăm, Doamne, mântuieşte sufletele noastre. (Troparul Sfântului)

+ * + * +

(Sursă: http://iconsv.ru/index.php?option=com_joomgallery&func=watermark&catid=504&id=1979&Itemid=3)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1345/s1345002.jpg)

+ * + * +

Biserica Învierii din satul Varniţa

Trecere peste râul Kovda

Intrarea în biserică

Sfântul Altar

Urcarea la etajul al doilea

Etajul al doilea

(Sursă: http://azbyka.ru/forum/showthread.php?t=7120)