Sfinţii Mucenici Anania preotul, Petru temnicerul şi cei 7 ostaşi împreună cu dânșii, Fenicia (26 ianuarie)

Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Aceştia au trăit pe vremea împăratului Diocleţian şi a lui Maxim, ocârmuitorul Feniciei. La acesta fiind adus preotul Anania, mărturisi pe Hristos, batjocorind pe idoli. Pentru aceasta fu bătut cu toiege şi ars pe spate cu frigări înroşite, apoi fu uns cu oţet şi cu saramură, pe părţile arse. Prin rugăciunea lui, el zgudui templul idolilor, iară idolii căzând, se zdrobiră.

Fiind închis în temniță, se împărtăşi de hrană dumnezeiască şi aduse la credinţa în Hristos pe păzitorul închisorii împreună cu 7 ostaşi paznici.

Toţi aceştia, din porunca dregătorului, fură chinuiţi cu tot felul de chinuri, iar mai târziu fură înecaţi în mare, izbăvindu-se astfel de chinurile cele cumplite și mutându-se la odihna cea de Sus, în anul 295.

Sfântul Cuvios Macedonie (24 ianuarie)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Acest sfânt părinte s-a nevoit în liniştea munţilor. El nu sălăşluia într-un loc anumit, ci se găsea când într-o parte, când într-alta: în Fenicia, în Siria, în Cilicia, fugind de mulţimea celor ce năzuiau spre dânsul.

45 de ani a petrecut aşa, fără cort, fără colibă, ci stând numai prin vreo crăpătură adâncă de stâncă. După ce se făcu preot, cedă stăruinţelor ce i se făcură şi îşi făuri o colibă. Mai târziu locui şi prin străini. Şi trăi alţi 25 de ani în colibă şi prin străini. Deci anii luptelor sale fură de 70.

40 de ani se hrăni numai cu orz şi cu apă, iar mai târziu, fiind neputincios, se hrănea cu o bucăţică de pâine şi cu apă.

Acest minunat părinte, primind darul minunilor, izgonea demonii din oameni, vindeca bolile şi săvârşea şi alte minuni. Şi sfântul slujind lui Dumnezeu cu sârguinţă şi în curăţie, se mută către Domnul fiind până astăzi cald mijlocitor pentru cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Miniatură sinaxar pentru ziua de 24 ianuarie din veacul al XIV-lea aflată în Oxford, Anglia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sfântul Cuvios Dionisie din Olimp, Grecia (23 ianuarie)

(Sursă: http://oodegr.co/)

Sfantul Dionisie din Olimp este unul dintre sfinții isihaști care au trăit veacul al XVI-lea.

Acesta se născu spre sfârșitul veacului al XV-lea în localitatea Sklataina, din regiunea Karditsa, Grecia. Deprizându-se încă din copilărie cu rugăciunea și citirea cărților duhovnicești, după trecerea la cele veșnice a părinților săi, sfântul Dionisie urmă calea monahală.

Mergând la mănăstirea Marea Meteora, după o vreme îmbrăcă haina monahală cu numele Daniil.

Căutând un loc de nevoință și mai singuratic, merse în Sfântul Munte Athos unde la început viețui alături de un bătrân îmbunătățit, ieromonahul Serafim, sub povățuirea căruia începu să înainteze în viața ascetică, postind aspru și lucrând virtuțile. În Sfântul Munte Athos primit schima mare cu numele Dionisie și fu hirotonit diacon și preot.

Vreme de mulți ani trăi ca pustnic lângă mănăstirea Caracalu, ostenindu-se în curățirea și păzirea minții prin rugăciunea lui Iisus. Deasupra mănăstirii în pădure se afla o peșteră în interiorul căriea sfântul Dionisie construi o capelă pe care o închinată Sfintei Treimi. În acea capelă se retrăgea nopțile pentru a se ruga.

Cu timpul, viata îmbunătățită a sfântului Dionisie deveni cunoscută în Sfântul Munte și mulți monahi veneau la dânsul pentru sfat duhovnicesc.

Viața sa îngerească duse la alegerea sa ca stareț al mănăstirii Filoteu, care pe atunci aparținea bulgarilor, pe care o renovă și o reformă, transformând-o în mănăstire grecească. Reacțiile față de aceste schimbări nu întârziară să apară din partea unor membri ai obștii, iar pentru a pune capăt tulburărilor sfântul Dionisie hotărî să meargă la mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul din Veria. Însă de aici, pentru a nu fi hirotonit episcop, fugi în ascuns pe Muntele Olimp.

Acolo înființă o mănăstire în Pelion, la Zagora, și alta pe Olimp, la înălțimea de 1.000 m. Lui i se datorează, de asemenea, construirea a două biserici situate pe piscuri: Sfântul Prooroc Ilie și Schimbarea la Față.

După ce așeză rânduială a vieții de obște în mănăstirea de pe Olimp, sfântul se retrase nu departe, în munte, într-o peșteră.

Acolo construi, ca loc de rugăciune, o altă biserică, despre care se crede că este cea mai mică din Grecia (are loc să se închine doar un singur credincios), chiar sub bolta de piatră.

Seara, după ce slujba Pavecerniței se încheia în mănăstire, sfântul pleca spre peșteră, unde petrecea întreaga noapte în rugăciune și înainte de a se lumina se întorcea la mănăstire pentru Sfânta Liturghie. Ucenicii sfantului Dionisie mărturisesc faptul că, deși era noapte, pe drumul către și dinspre peșteră sfântul nu folosea lumânări sau făclii. Lumina care îl călăuzea era lumina dumnezeiească.

Sfantul Dionisie din Olimp a fost nu numai un reprezentant de seamă al vietii isihaste a vremii sale, ci și un misionar și cărturar. Purtând de grijă grecilor ce se aflau sub ocupația turcă, sfântul Dionisie mergea adesea în satele și orașele din Macedonia și Tesalia, oferindu-le oamenilor povățuire duhovnicească și sprijin. De asemenea, în vremea vieții sale în mănăstirea Sfânta Treime s-a desfășurat o intensă activitate scriitoricească.

Sfantul Dionisie din Olimp trecu la cele veșnice către sfârșitul veacului al XVI-lea, într-o zi de 23 ianuarie, în peștera sfântul Lazăr aflată lângă mănăstirea Sfânta Treime.

(Sursă: http://agioritikesmnimes.blogspot.ro/)

+ * + * +

Peștera Sfântului Cuvios Dionisie din Olimp

(Sursă: http://www.panoramio.com/)

(Sursă: http://7lt-laris.lar.sch.gr/)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/)

(Sursă: http://www.crestinortodox.ro/)

(Sursă: http://agioritikesmnimes.blogspot.ro/)

(Sursă: http://history-of-macedonia.com/)

Icoană zugrăvită în anul 1884

(Sursă: http://www.panagialarisis.gr/)

(Sursă: http://www.dionolympos.gr/)

(Sursă: http://www.madatoforos.com/)

(Sursă: http://photothessaloniki.ning.com/)

+ * + * +

Mănăstirea Sfântul Dionisie din Olimp, aflată pe Muntele Olimp, Grecia

(Sursă imagini: http://www.doxologia.ro/)

Sfântul Apostol Timotei, episcopul Efesului, Turcia (22 ianuarie)

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta s-a născut în cetatea Listra din ținutul Licaoniei din tată necredincios, vestit pentru credința sa păgânească. Mama și bunica lui erau evreice de neam, însă amândouă sfinte și drepte, precum însuși sfântul apostol Pavel mărturisește despre dânsele:

„Doresc să te văd, aducându-mi aminte de lacrimile tale, ca să mă umplu de bucurie, luând pomenire de credinţa cea nefăţarnică, care este întru tine şi care s-a sălăşluit mai înainte în bunica ta Loida şi în maica ta Eunike; deci, încredinţat sunt că şi întru tine va fi aşa” (II Timotei, 1, 4-5).

Pe când sfântul apostol Pavel veni în Licaonia cu ucenicul său, sfântul apostol Barnaba, ucenicul şi apostolul lui Hristos, unde tămădui un şchiop din pântecele maicii sale, numai cu cuvântul, lucru pe care văzându-l popoarele, se minunară foarte.

Fiind văduvă după bărbatul său, mama sfântuli Timotei îl primi pe sfântul apostol Pavel în casa ei dăruindu-i-l pe fiul său pentru a sluji adevăratului Dumnezeu.

Văzându-l blând şi cu minte bună, apoi, văzând mai înainte de a fi darul lui Dumnezeu, sfântul apostol Pavel îl iubi mai mult decât părinţii cei trupeşti, însă, de vreme ce atunci era copil şi neputând să călătorească cu dânsul, îl lăsă acasă, punându-l lângă dascăli iscusiţi, ca să înveţe de la dânşii dumnezeiasca Scriptură.

După câţiva ani, venind iară în Listrași aflându-l pe sfântul Timotei înaintat în vârstă și fapte bune, îl luă cu sine la apostolie şi-l făcu împreună călător, nedezlipit la toate ostenelile şi călătoriile sale şi împreună slujitor întru Domnul, precum mărturiseşte despre dânsul iarăşi apostolul Pavel, zicând: „Iar tu ai urmat învăţăturii mele, vieţii, aşezământului, credinţei, îndelung răbdării, dragostei, îngăduinţei, izgonirilor şi pătimirilor” (II Timotei, 3, 10-11).

Pentru multele mărturii ale sfântului apostol Pavel despre dânsul, sfântul Timotei nu se înălţa, ci vieţuind în smerita cugetare şi pază, prin post şi prin ostenelile cele de-a pururea, atât de mult se trudea, încât chiar învăţătorul lui, văzându-i nevoinţele şi postul, îi era milă de el foarte mult, pentru că, văzându-l trudit, îl îndemna să nu bea apă, ci să primească puţin vin pentru stomacul său şi pentru multele neputinţe, de care, deşi neîncetat trupul îi era cuprins, dar sufletul lui cel bun îi era sănătos şi petrecea liber de toată vătămarea.

Astfel merse sfântul Timotei alături de învățătorul său în Efes, Corint, Macedonia, Italia, Spania, încât este drept a zice despre dânşii: în tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor. Era sfântul Timotei ascuţit la minte, grabnic la răspunsuri, retor ales în propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu, dascăl preadulce în împlinirea Sfintelor Scripturi, păstor prea vrednic în ocârmuirea bisericească şi în apărare, dar mai ales a câştigat îndestulat dar, căci din îndoit izvor a scos învăţătura. Astfel, nu numai pe Pavel îl avea învăţător, ci şi de la iubitul ucenic a lui Hristos Ioan învăţa, căci fiind trimis de Domiţian, împăratul Romei (81-96), în exil în insula Patmos, Timotei fu în locul acestui sfânt Ioan, episcop al cetăţii Efesului, unde nu după multă vreme a și pătimit pentru mărturisirea lui Iisus Hristos.

Era odată un praznic vestit în Efes, ce se numea Catagoghion, în care închinătorii de idoli, bărbaţi şi femei, luând asemănări de feţe neobişnuite, purtând în mâini ciomege şi idoli, înconjurau uliţele cetăţii fără de ruşine şi cu glasuri fără de rânduiala, strigând, pe cei ce-i întâlneau că tâlharii se repezeau asupra lor şi ucideau pe mulţi şi făceau alte fărădelegi cu care socoteau că aduc slujbă zeilor.

Văzând acestea sfântul Timotei şi aprinzându-se cu focul râvnei celei dumnezeieşt, intră cu îndrăzneală într-acea privelişte de Dumnezeu hulitoare, propovăduind pe Unul adevăratul Dumnezeu, arătând înşelăciunea şi rătăcirea zeilor lor.

Iară ei,  orbiți de închinarea la idoli, nu cunoscură, nici nu înţeleseră cele grăite de apostol, ci repezindu-se cu un suflet asupra lui cu ciomegele ce aveau în mâini, îl bătură cumplit pe sfânt, târându-l pe pământ şi călcându-l, îl chinuiră până la moarte.

Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Venind mai apoi creștinii  şi văzându-l încă puţin suflând, îl duseră afară din cetate şi după ce muri, îi îngropară cu cinste trupul lui în locul ce se numea Pion, adică „gras”.

Iar după multă vreme, cinstitele sale moaşte, după porunca împăratului Constanţiu (337-361), fiul marelui Constantin, fură duse din Efes la Constantinopol, de sfântul Artemie mucenicul şi fură puse în biserica Sfinţilor Apostoli, alături de ale sfinților apostoli Luca şi Andrei. Dumnezeu binevoind astfel, ca celor ce în viaţa aceasta toate de obşte le-au fost, obiceiurile, învăţătura şi propovăduirea Evangheliei, de obşte la fel şi mormântul după moarte să le fie, de vreme ce şi odihna lor în ceruri este una, întru împărăţia Domnului nostru Iisus Hristos dinaintea Căruia mijlocesc fără oprire pentru întreaga lume.

+ * + * +

Preacinstite Timotei, simţind mireasma duhovnicescului mir al lui Hristos, Care pentru noi S-a deşertat în Trup, te-ai făcut părtaş al bunei miresme a Lui; şi ai împărtăşit pe cei ce vin la tine cu credinţă, cunoscătorule al Tainelor, sfinte, din dăruirea Lui cea înţelegătoare.

Vărsatu-s-a harul cu îndestulare în buzele tale, preafericite şi a izvorât râurile dogmelor, care adapă Biserica lui Hristos şi aduc roadă înmulţită, propovăduitorule a lui Hristos, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Apostole Timotei. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Întregul Canon al Sfântului Apostol Timotei poate fi aflat aici:

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-apostol-timotei (clic aici)

+ * + * +

Frescă zugrăvită în preajma anului 1350 și aflată în Mănăstirea Decani, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Miniatură săvârșită în anul 1030 și păstrată în Baltimore, Statele Unite ale Americii

(Sursă: http://pravicon.com/)

Frescă zugrăvită în anul 1546 și aflată în Mănăstirea Stavronikita, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

(Sursă: http://pravicon.com/)

Frescă săvârșită în anul 1721 și aflată în Mănăstirea Vatoped, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfinții Mucenici Evghenie, Valerian, Candid şi Achila din Trapezunt, Turcia (21 ianuarie)

Icoană săvârșită în anul 1577 și aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Aceşti sfinţi şi buni biruitori mucenici au pătimit în vremea împărăţiei lui Diocleţian şi Maximian, din partea lui Lisie, în preajma sfârșitului veacului al III-lea și începutul celui de-al IV-lea.

Mai întâi au fost prinşi sfinții Valerian, Candid şi Achila, în Munţii Trapezuntului.

Prigonirea cumplită stând asupră-le, își lăsaseră casele şi averile lor, precum şi toată lumea cea deşartă, şi ieşind în munţi, rătăceau, voind mai bine să locuiască cu fiarele, decât cu închinătorii la idoli.

După ce prinseră pe aceşti 3, în ţara Laziei, într-o cetăţuie ce se numea Până, păgânii i-au trimis în surghiun, într-o temniţă strâmtă ce era acolo. Apoi, după o vreme, îi aduseră la Trapezunt şi îi puseră dinaintea lui Lisie.

Fiind aflați cercetați și aflați neclintiți, mai întâi fiind dezbrăcați, fură bătuți cu vine, apoi  spânzurați şi strujiți cu unghii de fier şi și arși cu făclii aprinse. Însă dumnezeiasca putere întărea și ajuta pe sfinţii răbdători de chinuri atât de mult încât chinuitorii se înfricoşară și căzură cu feţele la pământ, ca morţi, iar Lisie, văzând acestea, se spăimântă şi porunci să-i ducă în temniţă.

 Nu după multe zile fu prins şi sfântul Evghenie şi foarte tare îl bătură pentru mărturisirea lui Iisus Hristos. Apoi, mergând Lisie în capiştea idolească, fu dus şi Evghenie mucenicul, care intrând înăuntru şi rugându-se lui Dumnezeu, îndată căzură idolii şi ca praful se sfărâmară. Apoi, după porunca tiranului, legându-l slujitorii cu frânghie de mâini şi de picioare pe Sfântul Evghenie şi întinzându-l la pământ, îl bătură mult cu beţe groase. După aceea, spânzurându-l gol, cu unghii de fier îi strujiră trupul şi cu făclii îl arseră, apoi îi udară cu oţet tare amestecat cu sare rănile lui.

Mai apoi, pe toţi aceşti 4 sfinţi mucenici îi aruncară într-un cuptor înfocat, din care ieşind fără vătămare, prin tăiere de sabie se mutară întru odihna cea de Sus gătită lor de Domnul dinaintea Căruia se roagă pentru toți cei ce le săvârșesc pomenirea cu credință.

Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

+ * + * +

Sfântul Mucenic Evghenie din Trapezunt

(Sursă: http://www.ikonu.ru/)

(Sursă: http://pravicon.com/)

Icoană zugrăvită în anul 1375, aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfânta Muceniță Eufrasia din Nicomidia, Turcia (19 ianuarie)

Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Aceasta a fost din cetatea Nicomidiei şi a trăit pe vremea împăratului Maximian. Era de neam vestit, fiind împodobită cu obiceiuri înţelepte şi bune.

Deci, nevrând să jertfească demonilor, fu bătută cumplit. Şi rămânând mai departe neînduplecată fu dată unui bărbat barbar, să fie batjocorită. Însă ea îl amăgi pe acesta zicându-i că, dacă nu o va necinsti, îi va da o doctorie care îl va feri de loviturile săbiilor şi de năvălirile vrăjmaşilor. Şi ca dovadă a tăriei acestei doctorii, îi zise să-şi încerce sabia pe gâtul ei, care ar rămâne neatins de orice lovitură.

Acel barbar crezând spuselor ei îşi repezi cu putere sabia în grumazul sfintei muceniţă și aşa i se tăie capul, în anul 303.

Sfântul Cuvios Prohor Vranski, Pșina, Bulgaria (15 ianuarie)

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta a viețuit în veacul al X-lea și a fost ucenic al sfântului cuvios Ioan de Rila.

Sfântul Cuvios Ioan de Rila (pomenit la 18 august)

(Sursă: http://pravicon.com/)

Mult iubind viața sihăstrească s-a nevoit în ținutul Bransk, de pe râul Pșina. Fiind un mare nevoitor, vestea despre darurile duhovnicești ce se sălășluiseră într-însul se răspândi în împrejurimi, iară cu timpul venind și alți iubitori de nevoință pentru a viețui sub îndrumarea părintească a sfântului Prohor,  întemeie mai apoi pe locul acela o mănăstire. Pentru ostenelile sale, primi de la Dumnezeu darul facerii de minuni încă din timpul vieții.

Mare parte din cele despre viața și nevoința sa fură acoperite de negura vremii,  însă tradiția păstrează o întâmplare minunată.

Se spune că în vreme ce se nevoia sfântul Prohor în peștera sa, veni pentru a se ascunde la dânsul o căprioară pe care o vâna Roman Diogenes. Când ajunse acesta dinaintea peșterii, fu rugat de sfântul părinte să nu o omoare și îi prezise că va ajunge împărat al Bizanțului. În semn de recunoștință pentru cuviosul părinte împăratul Roman IV Diogenes (1068-1071) ridică o biserică.

De asemenea, cronicile sârbești păstrează faptul că evlaviosul rege Miliutin (1276-1320) ridică o biserică în cinstea sfântului Prohor.

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/)

(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Peștera în care s-a nevoit Sfântul Cuvios Prohor Vranski

(Sursă imagini: http://svetimesta.com/)

La 15 ianuarie, blogul Sfinți și icoane a împlinit 4 ani

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Mănăstirea Diaconești – Slavă la Adormirea Maicii Domnului:

https://www.youtube.com/watch?v=28-rIMT9WvY (clic aici)

Sfântul Cuvios Ștefan, ctitorul Mănăstirii Hinolacul, Turcia (14 ianuarie)

Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Acesta a trăit în veacul al VIII-lea, fiind din părţile Răsăritului și de neam bun.

Din tinereţe râvnind după viaţa sihăstrească, umblă prin mănăstirile de la Iordan şi din pustiu, a sfântului Eftimie cel Mare (pomenit la 20 ianuarie), a sfântului Sava cel Sfințit (pomenit la 5 decembrie) şi a sfântului Teodosie, începătorul vieții de obște (pomenit la 11 ianuarie). Iar după ce cunoscu bine viețuirea fiecăreia, veni la Constantinopol pe vremea împăratului Leon Isaurul şi fu primit de patriarhul Gherman pe lângă care, rămânând câtăva vreme, învăţă multe lucruri bune de la acesta,  ajungând apoi apropiat sfetnic al său.

Mai apoi, întemeie mănăstirea Hinolacul pe muntele Oxya, în apropiere de Calcedon, şi nevoindu-se într-însa, se adună acolo mulţime de călugări care erau povăţuiţi de părinteasca purtare de grijă a sfântului Ștefan.

Deci binevieţuind, i se descoperi de sus timpul când sufletul lui avea să zboare către locaşurile dumnezeieşti de unde dăruirește până astăzi ocrotire și izbăvire de nevoi tututor celor ce îi săvâșesc pomenirea cu credință.

Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic, România (13 ianuarie)

Sfântul Mucenic Ermil

Frescă săvârșită în anul 1547, aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Mucenic Stratonic

Frescă săvârșită în anul 1547, aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

În vremea prigoanei împăratului Liciniu, trăia un oarecare diacon cu numele Ermil. Fiind pârât de unul dintre ostași, fu prins și adus dinaintea împăratului. Aflând pricina pentru care ostașii veniră după dânsul, nu numai că se bucură cu duhul, dar îi și rugă pe aceștia să nu îl lege căci se va înfățișa de bunăvoie dinaintea împăratului căruia i se arătă neînduplecat. Văzând aceasta, Liciniu porunci să fie bătut peste față cu un bici de metal, însă el se arăta plin de răbdare și credință tare. Apoi îi spuse împăratului:

– Mai greu te vei chinui tu, împărate, căci vei da faţă cu Cel Atotputernic, pentru că tu nu numai că prigoneşti pe unii, ci opreşti şi pe alţii să caute adevărul.

După cazne şi mai grele, împăratul porunci ca sfântul să fie dus vreme de 3 zile în temniţă, poate se va întoarce căindu-se de îndrăzneala lui.

În temniţă, Sfântul Ermil se rugă mereu lui Dumnezeu Care trimise un înger al Său, mângâindu-l şi întărindu-l cu vorbe ca acestea:

– Îndrăzneşte, Ermile, şi nu te teme, căci în curând vei birui pe tiran şi vei primi cununa luminoasă a muceniciei!

După 3 zile, şezând iarăşi pe scaunul de judecată, Liciniu ceru să-i fie înfăţişat din nou diaconul Ermil, întrebându-l dacă nu cumva s-a răzgândit în cugetul său.

– Ţi-am spus odată, împărate, răspunse Ermil, că eu de Domnul Hristos nu mă voi despărţi, ci numai Lui Îi voi sluji, căci ştiu că de la El voi şi avea mare ajutor.

Iară împăratul porunci la 6 ostaşi să-l ia pe sfânt şi să-l întindă la pământ şi atâta să-l căznească în bătăi până se va întoarce de la astfel de gânduri. În vremea pătimirii sale, el nu scotea nici măcar un geamăt, ci, cu toate că trupul său era ciuruit cu totul în urma loviturilor, totuşi de la el nu se auzeau decât rugăciuni prin care cerea Domnului să-l întărească până la sfârşit.

La un moment dat se auzi un glas din înaltul cerului care-i vestea că peste 3 zile va fi izbăvit de chinuri. Ostaşii care-l munceau auziră şi ei glasul ceresc şi înştiinţară îndată pe împărat despre acest lucru. Cu toate că se îngrozi de vestea aflată, Liciniu nu vru să se recunoască înfrânt, de aceea porunci ca statornicul creştin să fie dus din nou în temniţă.

În faţa celor întâmplate, Stratonic, temnicerul încredinţat cu paza sfântului, se răni la inimă de durere văzând multele chinuri cu care fusese încercat de către nemilostivul împărat, căci în taină și el era creștin. Însă văzându-i puterea cu care purta chinurile, se  bucura cu inima, îngrijindu-i cu multă căldură rănile.

Fiind adus Ermil a doua zi dinaintea împăratului și aflat statornic în credință, Liciniu porunci ostașilor să rupă cu unghii de fier pântecele sfântului.

Văzând unul dintre ostași că Stratonic plânge la vederea chinurilor suferite de Ermil, merse pe dată și îl înștiință de aceasta pe Liciniu care cuprins de cumplită mânie ceru să-l dezbrace pe Stratonic și să-l bată peste tot trupul cu bețe.

În timp ce îl băteau, Stratonic ridica mângâiat privirea către îndrumătorul său, Ermil, cerându-i să se roage lui Dumnezeu să-l întărească.

Apoi împăratul porunci să fie duși iară în temniță pentru a suferi durerile rănilor și ale bătăilor. Însă sufletele lor erau tot mai stăruitoare în rugăciune.

În cele din urmă, împăratul hotărî ca sfântul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul să-i fie ciopârţit cu cuţitele, după care să fie aruncat în valurile Dunării.

Aducând apoi la judecată şi pe Stratonic şi încercând să-l înduplece măcar pe el să aducă jertfe idolilor, acesta îi mărturisi că nu cunoaşte moarte mai fericită decât martiriul îndurat pentru credinţa în Hristos şi că bucuria cea mai mare pentru el ar fi să-l poată însoţi în viaţa cea veşnică pe bunul său prieten, Ermil diaconul.

Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Şi astfel, în ziua de 13 ianuarie anul 303, ostaşii duceau spre moarte pe amândoi mucenicii, la 18 stadii (puțin peste 3 kilometri) de oraşul Singidunum sau Belgradul de azi, poate înspre localitatea Panciova, pe unde şi acum se văd multe sate cu populaţie românească.

La 3 zile după aceea, trupurile sfinţilor mucenici fură adunate laolaltă într-un sicriu ca să rămână pomenire netrecătoare pentru două suflete care au petrecut şi în temniţă şi în chinuri, ca şi în chipul cum şi-au sfârşit viaţa, uniţi pentru totdeauna în dragostea lor pentru Hristos dinaintea Căruia mijlocesc fără încetare pentru toți cei ce le săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Plini fiind de ape făcătoare de viată, ati fost aruncaţi în apele râurilor; şi întru acelea primind sfârşitul, aţi înecat pe întâistătătorul răutăţii; iar acum ne izvorâţi nouă izvoare de tămăduire, prealăudaţilor.

Astăzi Biserica lui Hristos săvârşind sfântă pomenirea nevoinţelor voastre, preafericiţilor, prăznuieşte sărbătoare de veselie şi purtătoare de lumină, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce v-a dat vouă cununi şi mărindu-vă pe voi ca pe nişte robi. (Din Canonul Sfinților ce se citește la Utrenie)

În ape dimpreună aţi luat fericitul sfârşit, înţelepţilor, înecând pe Veliar în ele, cu harul Dumnezeului nostru, mucenicilor. Pentru aceasta primind cununi, ca nişte purtători de biruinţă, vă veseliţi cu Cetele îngerilor, cu care, împreună, aduceţi-vă aminte şi de noi. (Sedelna Sfinților, glasul I)

+ * + * +

Canonul Sfinților Mucenici Ermil și Stratonic poate fi aflat aici:

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfintii-mucenici-ermil-stratonic (clic aici)

Din evlavie vrednică de laudă pentru sfinții neamului nostru românesc:

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/27/sfinti_ianuarie.html (clic aici)