onisim | Sfinti si icoane

Sfântul Apostol Onisim (15 februarie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1599/s1599003.jpg)

Acesta a fost unul dintre cei 70 de apostoli. El era robul lui Filimon care, crezând în Hristos, se învrednici mai apoi de treapta episcopiei, apoi se numără în ceata celor 70 de apostoli. Onisim, rob fiind şi greşind ceva stăpânului său, fugi la Roma, unde, aflând pe sfântul apostol Pavel în legături şi auzind propovăduirea lui, fu botezat de sfântul apostol.

De vreme ce, sfântul apostol Pavel adesese la credinţă şi pe Filimon, îl trimise pe Onisim la acesta cu epistola care s-a păstrat până astăzi, fiind una dintre cele mai duioase scrieri din Sfânta Scriptură. Înduioşat de epistolă, Filimon îl primi pe Onisim ca pe un frate, slobozindu-l din robie.

Mai apoi, sfântul Onisim merse la Roma unde sluji apostolilor până la fericitul lor sfârşit. Apoi, merse şi propovădui în cetăţi din Spania, Carpetania, Colose şi Patra, iar apoi luă scaunul din Efes, după sfântul Timotei şi sfântul Ioan cuvântătorul de Dumnezeu.

Fiind prins de necredincioşi, în vremea îmmpăratului Traian, fu dus la Roma, dinaintea eparhului Tertil. La stăruinţa acestuia de a-l îndupleca să lepede dreapta credinţă, sfânul Onisim răspunse:

– Muncile tale nu pot să mă înfricoşeze, chiar dacă ar fi oricât de cumplite, pentru că, mântuindu-mă prin aşteptarea bunătăţilor ce vor să fie şi întărindu-mă cu puterea Hristosului meu, cu înlesnire voi suferi toate cele puse de tine asupra mea.

Atunci porunci eparhul să îl arunce în temniţa cea mai întunecată şi înfricoşătoare, unde petrecu vreme de 18 zile ca în raiul cel luminos şi în locul cel răcoros, veselindu-se în Domnul.

Deci se adunau la dânsul credincioşii care îi fericeau pătimirea lui, iar pe cei necredincioşi îi povăţuia la calea cunoştinţei adevărului.

După 18 zile, eparhul îl trimise în surghiun la Putiol, unde sfântul Onisim nu înceta a propovădui şi a povăţui pe mulţi spre viaţa veşnică. Înştiinţându-se de aceasta Tertil, iarăşi fu prins şi adus dinaintea judecăţii sale. Deci aflându-l neînduplecat în credinţă, porunci să fie întins, 4 oameni să îl bată cu toiege, fără cruţare. Bătându-l fără milostivire, îi sfărâmară foarte rău fluierele picioarelor şi alte oase. Apoi, tăindu-i capul, sfântul Onisim se sălăşlui în cămările de Sus gătite de Dumnezeu apostolilor Săi.

Iar o oarecare femeie de neam împărătesc, fiind creştină, luă trupul sfântului, îl puse în raclă de argint, săvârşind pomenirea mucenicului, câştingându-şi ei, prin rugăciunile lui, pomenire la Domnul, întru cereasca Împărăţie.

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1599/s1599003.jpg)

Totdeauna ai ocrotit pe cei ce te laudă pe tine, fericite Onisim, şi cinstesc pururea prăznuirea ta, stând înaintea Stăpânului cu totul luminat, cu totul strălucit şi cu totul acoperit de fulgerele de acolo. (Din Canonul Sfânului ce se citeşte la Utrenie)

Ca o rază dătătoare de lumină te-a luminat pe tine Soarele lumii şi Învăţătorul, ca să luminezi lumea cu lumina propovăduirii şi cu fulgerele cele dumnezeieşti să pierzi întunericul înşelăciunii; şi să luminezi cugetele credincioşilor, mărite, prin lucrări de minuni de multe feluri. (Dintre Stihirile ce se cântă la Vecernie)

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în