Sfântul Apostol Parmena, unul din cei 7 diaconi (2 martie)

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta a fost între cei dintâi diaconi ai Bisericii lui Hristos. În Faptele sfinților apostoli se spune că cei 12 apostoli au ales 7 bărbați plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, Ștefan, Filip, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae, pentru slujba de diaconi.

După ce sluji ca diacon la Ierusalim, iar mai apoi propovădui mulţi ani în Asia Mică ca apostol, sfântul Parmena se stabili în Macedonia unde își continuă ostenelile propovăduirii. Ipolit Romanul spune că fu rânduit episcop în Soli.

Despre mutarea sa la odihna cea de Sus, sunt două izvoare diferite: unul spune că a primit cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei în Filipi, Macedonia, în vremea domniei împăratului Traian, la anul 98, iar altul că a trecut cu pace la Domnul, în ziua de 2 martie, în urma unei boli, fiind prohodit de către apostoli. Până acum însă sfântul este cald și grabnic ocrotitor al tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Pomenirea sfântului Prohor se mai săvârșește şi la 28 iulie, dimpreună cu sfinţii apostoli Prohor, Nicanor și Timon, precum şi la 4 ianuarie (Soborul sfinţilor 70 de apostoli).

+ * + * +

Ca pe o stea luminoasă, Biserica totdeauna te-a agonisit pe tine, Apostole Parmena, cu minunile tale cele de multă dăruire luminându-se. Pentru aceea strigăm lui Hristos: Mântuieşte pe cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea Apostolului Tău, ca un milostiv. (Condacul Sfântului, glasul al 4-lea)

Sfântul Apostol Timotei, episcopul Efesului, Turcia (22 ianuarie)

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta s-a născut în cetatea Listra din ținutul Licaoniei din tată necredincios, vestit pentru credința sa păgânească. Mama și bunica lui erau evreice de neam, însă amândouă sfinte și drepte, precum însuși sfântul apostol Pavel mărturisește despre dânsele:

„Doresc să te văd, aducându-mi aminte de lacrimile tale, ca să mă umplu de bucurie, luând pomenire de credinţa cea nefăţarnică, care este întru tine şi care s-a sălăşluit mai înainte în bunica ta Loida şi în maica ta Eunike; deci, încredinţat sunt că şi întru tine va fi aşa” (II Timotei, 1, 4-5).

Pe când sfântul apostol Pavel veni în Licaonia cu ucenicul său, sfântul apostol Barnaba, ucenicul şi apostolul lui Hristos, unde tămădui un şchiop din pântecele maicii sale, numai cu cuvântul, lucru pe care văzându-l popoarele, se minunară foarte.

Fiind văduvă după bărbatul său, mama sfântuli Timotei îl primi pe sfântul apostol Pavel în casa ei dăruindu-i-l pe fiul său pentru a sluji adevăratului Dumnezeu.

Văzându-l blând şi cu minte bună, apoi, văzând mai înainte de a fi darul lui Dumnezeu, sfântul apostol Pavel îl iubi mai mult decât părinţii cei trupeşti, însă, de vreme ce atunci era copil şi neputând să călătorească cu dânsul, îl lăsă acasă, punându-l lângă dascăli iscusiţi, ca să înveţe de la dânşii dumnezeiasca Scriptură.

După câţiva ani, venind iară în Listrași aflându-l pe sfântul Timotei înaintat în vârstă și fapte bune, îl luă cu sine la apostolie şi-l făcu împreună călător, nedezlipit la toate ostenelile şi călătoriile sale şi împreună slujitor întru Domnul, precum mărturiseşte despre dânsul iarăşi apostolul Pavel, zicând: „Iar tu ai urmat învăţăturii mele, vieţii, aşezământului, credinţei, îndelung răbdării, dragostei, îngăduinţei, izgonirilor şi pătimirilor” (II Timotei, 3, 10-11).

Pentru multele mărturii ale sfântului apostol Pavel despre dânsul, sfântul Timotei nu se înălţa, ci vieţuind în smerita cugetare şi pază, prin post şi prin ostenelile cele de-a pururea, atât de mult se trudea, încât chiar învăţătorul lui, văzându-i nevoinţele şi postul, îi era milă de el foarte mult, pentru că, văzându-l trudit, îl îndemna să nu bea apă, ci să primească puţin vin pentru stomacul său şi pentru multele neputinţe, de care, deşi neîncetat trupul îi era cuprins, dar sufletul lui cel bun îi era sănătos şi petrecea liber de toată vătămarea.

Astfel merse sfântul Timotei alături de învățătorul său în Efes, Corint, Macedonia, Italia, Spania, încât este drept a zice despre dânşii: în tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor. Era sfântul Timotei ascuţit la minte, grabnic la răspunsuri, retor ales în propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu, dascăl preadulce în împlinirea Sfintelor Scripturi, păstor prea vrednic în ocârmuirea bisericească şi în apărare, dar mai ales a câştigat îndestulat dar, căci din îndoit izvor a scos învăţătura. Astfel, nu numai pe Pavel îl avea învăţător, ci şi de la iubitul ucenic a lui Hristos Ioan învăţa, căci fiind trimis de Domiţian, împăratul Romei (81-96), în exil în insula Patmos, Timotei fu în locul acestui sfânt Ioan, episcop al cetăţii Efesului, unde nu după multă vreme a și pătimit pentru mărturisirea lui Iisus Hristos.

Era odată un praznic vestit în Efes, ce se numea Catagoghion, în care închinătorii de idoli, bărbaţi şi femei, luând asemănări de feţe neobişnuite, purtând în mâini ciomege şi idoli, înconjurau uliţele cetăţii fără de ruşine şi cu glasuri fără de rânduiala, strigând, pe cei ce-i întâlneau că tâlharii se repezeau asupra lor şi ucideau pe mulţi şi făceau alte fărădelegi cu care socoteau că aduc slujbă zeilor.

Văzând acestea sfântul Timotei şi aprinzându-se cu focul râvnei celei dumnezeieşt, intră cu îndrăzneală într-acea privelişte de Dumnezeu hulitoare, propovăduind pe Unul adevăratul Dumnezeu, arătând înşelăciunea şi rătăcirea zeilor lor.

Iară ei,  orbiți de închinarea la idoli, nu cunoscură, nici nu înţeleseră cele grăite de apostol, ci repezindu-se cu un suflet asupra lui cu ciomegele ce aveau în mâini, îl bătură cumplit pe sfânt, târându-l pe pământ şi călcându-l, îl chinuiră până la moarte.

Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Venind mai apoi creștinii  şi văzându-l încă puţin suflând, îl duseră afară din cetate şi după ce muri, îi îngropară cu cinste trupul lui în locul ce se numea Pion, adică „gras”.

Iar după multă vreme, cinstitele sale moaşte, după porunca împăratului Constanţiu (337-361), fiul marelui Constantin, fură duse din Efes la Constantinopol, de sfântul Artemie mucenicul şi fură puse în biserica Sfinţilor Apostoli, alături de ale sfinților apostoli Luca şi Andrei. Dumnezeu binevoind astfel, ca celor ce în viaţa aceasta toate de obşte le-au fost, obiceiurile, învăţătura şi propovăduirea Evangheliei, de obşte la fel şi mormântul după moarte să le fie, de vreme ce şi odihna lor în ceruri este una, întru împărăţia Domnului nostru Iisus Hristos dinaintea Căruia mijlocesc fără oprire pentru întreaga lume.

+ * + * +

Preacinstite Timotei, simţind mireasma duhovnicescului mir al lui Hristos, Care pentru noi S-a deşertat în Trup, te-ai făcut părtaş al bunei miresme a Lui; şi ai împărtăşit pe cei ce vin la tine cu credinţă, cunoscătorule al Tainelor, sfinte, din dăruirea Lui cea înţelegătoare.

Vărsatu-s-a harul cu îndestulare în buzele tale, preafericite şi a izvorât râurile dogmelor, care adapă Biserica lui Hristos şi aduc roadă înmulţită, propovăduitorule a lui Hristos, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Apostole Timotei. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Întregul Canon al Sfântului Apostol Timotei poate fi aflat aici:

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-apostol-timotei (clic aici)

+ * + * +

Frescă zugrăvită în preajma anului 1350 și aflată în Mănăstirea Decani, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Miniatură săvârșită în anul 1030 și păstrată în Baltimore, Statele Unite ale Americii

(Sursă: http://pravicon.com/)

Frescă zugrăvită în anul 1546 și aflată în Mănăstirea Stavronikita, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

(Sursă: http://pravicon.com/)

Frescă săvârșită în anul 1721 și aflată în Mănăstirea Vatoped, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Apostol Lin, episcopul Romei, Italia (5 noiembrie)

(Sursă: http://www.saint.gr/)

Acesta fu unul dintre cei 70 de apostoli, iară numele său este amintit în epistola a doua către Timotei, în care sfântul apostol Pavel îi scrie acestuia din urmă:

„Te îmbrăţişează Eubul şi Pudenţiu şi Linos şi Claudia şi fraţii toţi.” (2 Timotei 4, 21)

Pentru vrednicia vieții sale, sfântul apostol Lin fu urmașul sfântului apostol Petru la Roma. Sfântul Lin păstori turma sa vreme de 11 ani și tâindu-i-se capul, se mută la odihna cea de Sus de unde mijlocește cu căldură pentru toți cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Sfântul Apostol Evod, unul din cei 70, episcopul Antiohiei, Turcia (7 septembrie)

Fragment dintr-o icoană zugrăvită în anul 1698

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta s-a numărat printre cei 70 de apostoli mai mici.

Sfântul Ignatie Teoforul (pomenit la 20 decembrie) îl pomenește pe sfântul Evod cu mare cinste în epistola sa către antiohieni: „Amintiţi-vă de binecuvântatul părinte Evod, care a fost făcut de către Apostoli primul vostru păstor”.

Sfântul Evod a fost ucenic al sfântului apostol Petru și l-a avut urmaș pe sfântul Ignatie Teoforul în scaunul păstoresc al Antiohiei.

El a slujit ca episcop vreme de 27 de ani, învrednicindu-se de cununa muceniciei în anul 66, pe vremea împăratului Nero (54-68).

Sfântul Evod ne-a lăsat mai multe scrieri între care una despre viața Maicii Domnului, arătând cum a fost adusă la Templu la vârsta de 3 ani, rămânând acolo timp de 11 ani și cum, pășind în al 15-lea an al vieții, fu dată sfântului Iosif spre pază și Îl născu pe Domnul. Iar istoricul bisericesc Nichifor Calist pomenea în veacul al XIV-lea de o scriere a sfântului Evod numită „Luminătorul” sau „Steaua”. Însă ambele scrieri fură nimicite în vremea prigoanei împotriva creștinilor.

Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Bartolomeu la Lipari, Sicilia, Italia (25 august)

Frescă săvârșită în anul 1546, aflată în Mănăstirea Stavronikita, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta a propovăduit Evanghelia mai întâi în Siria și Asia de sus, apoi în India, unde petrecu multă vreme și îi întoarse pe mulți la Hristos. Apoi se duse în cetatea Armeniei unde fu răstignit cu capul în jos, iar pielea trupului său fu jupuită și tăindu-i-se capul se încunună.

Pătimitea Sfântului Apostol Bartolomeu. Mozaic din veacul al XII-lea aflat în Biserica Sfântul Marcu din Veneția, Italia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Iar sfintele lui moaște, creștinii ce se aflau acolo, punându-le într-o raclă de piatră, le mutară în Urbanopoli, unde izvorau tămăduiri si mântuiau neamurile de bolile ce le bântuiau.

Necredincioșii, văzând acestea, luară racla aceea cu sfântul trup al apostolului și o aruncară în mare, împreună cu alte patru racle care aveau în sine moastele a patru sfinți mucenici: Papia, Luchian, Grigorie si Acachie. Plutind însă apostolul pe deasupra mării și trecând adâncurile cele strâmte ale Elespontului, sosi în Marea Egee, iar de acolo la Marea Adriatică și lăsând în stânga ostrovul Siciliei având împreună următori și pe bunii biruitori mucenici ce se aflau în celelalte racle, sosi la ostrovul Lipariei.

De aici, bunii biruitori mucenici, lăsând pe marele apostol să odihnească în locul ce și-l alesese, ei se întoarseră iarăsi unde dumnezeiasca pronie vru să odihnească fiecare dintr-înșii, și anume: Papia în Amila, cetatea Siciliei, Luchian în Mesina, Grigorie în Colimna din Calabria și Acachie în cetatea Ascalus.

Tradiția locală spune că cinstitele moaște ajunseră la Lipari la 13 februarie 264.

Apoi se arătă dumnezeiescul apostol Bartolomeu lui Agaton, episcopul Lipariei, care pogorându-se la malul mării și văzând acel mare și minunat lucru, zise:

– De unde ți-a venit Liparia această multă bogăție? Iar tu, apostolul Domnului, bine ai venit.

Voind fericitul Agaton a aseza racla la loc cinstit si văzând că nu o poate mișca cu nevoințele mulțimii, din dumnezeiască descoperire aduse o pereche de junice și legându-le cu o funie, traseră acea mare raclă cu ușurință acolo unde era voia apostolului. Aici făcu episcopul și biserică înfrumusețată apostolului si puse într-însa fericitele și cinstitele lui moaște cu racla, ca pe un odor scump, unde în toate zilele se săvârșeau minuni.

Miniatură sinaxar pentru ziua de 25 august din veacul al XIV-lea aflată în Oxford, Anglia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Deci trecând mulți ani, în zilele împăratului Teofil, pentru mulțimea păcatelor noastre, luând agarenii cetățuia aceea în care se afla sfântul apostol si ramânând tot ostrovul Lipariei nelocuit de oameni, stăpânul cetății Venendului, întelegând apostoleștile minuni, se îndreptă cu înfierbântată credință către sfântul si chemă din cetatea amalfinilor niște oameni corăbieri si dându-le o sumă de bani, aduseră odorul cel scump.

Deci stăpânul cetății aflându-se departe de mare, porni pe episcopul locului și pe multi clerici și popor și se duse să întâmpine pe apostol ale cărui sfinte moaște aducându-le în cetatea Venendei, le puse în loc cinstit de unde săvârșea marele apostol tămăduiri tuturor celor ce se aflau acolo.

Pomenirea sfântului apostol al Domnului Bartolomeu se mai săvârșește și în ziua de 11 iunie, dimpreună cu cea a sfântului apostol Barnaba.

+ * + * +

Arătatu-te-ai ca un soare mare Bisericii, cu strălucirile învățăturilor și cu înfricoșătoare minuni, luminând pe cei ce te cântă pe tine, Batrolomeu, apostolul Domnului. (Condacul Sfântului, glasul al 4-lea)

Păzește turma ta de furtuna păcatelor și a primejdiilor și a necazurilor celor potrivnice, povățuindu-ne pe noi, mărite, prin darul tău pururea, către limanurile cele mântuitoare.

Pomenirea ta cea plină de lumină și vestită văzătorule de Hristos, înțelepte Bartolomeu, ne-a strălucit nouă luminând pe toți. Pentru care te rugăm pe tine, adu-ți aminte de noi toți, mântuindu-ne de toată împrejurarea cea potrivnică, prin rugăciunile tale. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Nou Mucenic Apostol din satul Aghios Lavrentios, Grecia (16 august)

(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Acesta a viețuit în vremea sultanului Murad al IV-lea, în satul Aghios Lavrentios, Grecia.

Rămas orfan la 15 ani, se mută la Constantinopol unde își găsi o slujbă într-o cârciumă unde lucră vreme de 4 ani.

În acea vreme, creștinii ortodocși din satul de unde se trăgea el precum și din împrejurimi nu mai puteau îndura birurile grele puse asupra lor de musulmani. Pentru aceea, hotărâră să trimită împuterniciți la Contantinopol, la oamenii de încredere ai sultanei mame, „valide sultana”, care stăpânea multe din satele acelui ținut, printre care și Aghios Lavrentios, să ceară unele despăgubiri de pe urma faptelor dregătorului musulman.

Însă toate silințele trimișilor satului fură zadarnice fiindcă scrisorile cu care se întoarseră de la Constantinopol nu fură luate în seamă de către dregător. Mai mult, el îi prinse pe trimișii satului și îi duse la Constantinopol unde fură învinuiți că sunt răufăcători și aruncați în închisoare.

Când sătenii aflară ce se întâmplase cu trimișii lor, hotărâră să încerce să-i scape și să-l învinuiască pe dregător înfățișându-se sultanei mame. Când ajunseră la Constantinopol, sătenii merseră la consăteanul lor Apostol care știa bine limba turcă și îi cerură ajutorul. Ei hotărâră să meargă la căpetenia eunucilor palatului numit Kizla Aga.

(Sursă imagini: http://anolehonia.blogspot.ro/)

Însă întâlnirea cu acesta nu merse prea bine, în ciuda argumentelor sfântului Apostol. Căpetenia se mânie de îndrăzneala sfântului, îi respinse cererea, îl arestă punându-l în lanțuri și trimițându-l la închisoare să plătească haraciul pe următorii 4 ani.

Cu un alt prilej, aflându-se dintaintea aceleiași căpetenie a eunucilor, sfântul Apostol susținu iară cauza fraților săi creștini și din pricini necunoscute, acesta se mânie și îl aruncă în închisoare pentru învinuiri mincinoase.

Apoi își trimise slugile în temniță ca să-l bată.

În timpul bătăilor la care căpetenia era martor, sfântul Apostol îi zise:

– De ce pui să mă bată și să mă chinuiască? Știi bine că sunt mult mai puțin vinovat decât tine și decât slugile tale?

Uimit, căpetenia răspunse:

– Nu cumva ești musulman ca mine și de aceea zici că ești mai bun?

– Nu am zis asa ceva, răspunse sfântul Apostol.

– Minți, răspunse căpetenia. Dar să știi că n-o să te lăsăm să părăsești islamul.

Între timp căpetenia trimisese după bărbier să-l taie împrejur pe sfântul Apostol. Auzind aceasta, sfântul spuse cu îndrăzneală că voiește mai bine să-și piardă capul pentru Hristos decât să primească să se taie împrejur. Deci strigă cu vitejie:

– Eu sunt creștin ortodox și nu-mi voi părăsi niciodată sfânta mea credință.

Pentru aceasta fu aruncat în închisoare și zăvorât în celula osândiților la moarte. Însă la oricât cazne îl puneau, sfântul mucenic spunea căpeteniei:

– Nu mă înspăimânt de amenințările tale, tiranule necinstitor, și nici nu mă lepăd de preadulcele meu Iisus Hristos.

Mai apoi, sfântul Apostol fu dus la mai mulți înalți dregători înaintea cărora fu învinuit de a fi mărturisit islamul și de a se fi lepădat de el. Văzându-i tinerețea, dregătorilor le păru rău de sfântul Apostol și îi făcu tot felul de făgăduieli, oferindu-i bogății și o dregătorie înaltă dacă primește islamul. Însă nimic din toate acestea nu îl atraseră pe Apostol, care mai apoi fu dus chiar dinaintea marelui vizir.

Acesta începu a-l sili pe sfânt să se lede de dreapta credință, dar curând își dădu seama că acesta rămânea nesimțitor la tot ce îi spunea, așa că porunci să se aducă un cal minunat împodobit împreună cu o grămadă de bani și îi spuse lui Apostol:

– Dacă te învoiești la cuvintele mele, îți voi da nu numai cele ce vezi, ci te voi răsplăti cu cinstiri și dregătorii.

La aceasta sfântul Apostol răspunse:

– Nu mai zăbovi pierzând vremea zadarnic, ci grăbește și fă ce ai de gând să faci. Te încredințez că sunt creștin ortodox cinstit, că pentru Hristos sunt gata să primesc orice moarte îmi vei hotărî. Deci nu mai zăbovi. De vrei să mă arzi, eu însumi am să adun lemnele și am să fac focul. De mă vei spânzura, eu însumi am să-mi pun ștreagul cu mâinile mele. Dacă îmi tai capul, dă-mi sabia ca s-o ascut cum se cuvine. Orice altă cale, oricât de dureroasă vei alege, eu voi fi cel dintâi slujitor și învățăcel al ei. Dar sfârșește ceea ce cugeți să faci.

Sfântul fu aruncat înapoi în închisoare unde întreaga noapte fu supus la cazne.

Iar a doua zi în zori, luni, 16 august 1686, fu scos la locul de osândă, spre care se grăbea cu bucurie, găsindu-și sfârșitul în fața moscheii Ieni. Acolo, sfântul Apostol avu parte și de alte ademeniri, numai să primească islamul. Însă el lepădându-le pe toate, i se tăie capul.

Cinstitul său cap fu dus la palat ca mărturie a morții sale. Când cei de la Patriarhie fură vestiți de mucenicia sfântului Apostol, trimiseră să ceară capul pe care îl primiră. Iară ei îl așezară cu adâncă evlavie într-o raclă de argint.

Curând așezară racla cu cinstitul cap în biserica Sfântul Dimitrie din Tatavlis. Iară, mai târziu, în anul 1795, mitropolitul Dositei al Seleukiei, consătean al sfântului Apostol, trimise capul în sat împreună cu hainele sale. Întru pomenirea sa fu ridicată și o biserică în care capul sfântului Apostol se află până astăzi.

Astfel, sfântul Apostol. cârciumarul din satul Aghios Lavrentios, își jertfi viața pentru Hristos în cetatea Constantinopolului, la 16 august 1686, pe când avea 19 ani. De atunci este nesecat izvor de mângâiere și tămăduiri celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Cinstitul cap al Sfântului Nou Mucenic Apostol

(Sursă: http://imd.gr/)

+ * + * +

Viața Sfântului Nou Mucenic Apostol poate fi aflată în:

+ * + * +

(Sursă: http://anolehonia.blogspot.ro/)

(Sursă: http://xristianos.gr/)

(Sursă: http://imd.gr/)

+ * + * +

Biserica Sfântului Nou Mucenic Apostol care adăpostește cinstitul său cap, Grecia

(Sursă: http://imd.gr/)

Sfântul Apostol Matia (9 august)

Acesta a fost ales în rândul celor 12 apostoli, în locul lui Iuda Iscarioteanul, prin tragere la sorți, după cum ne spune sfântul evanghelist Luca:

„și au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iustus, și pe Matia. Și, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată pe care dintre aceștia doi l-ai ales să ia locul acestei slujiri și al apostoliei din care a căzut Iuda, ca să meargă în locul lui. Și au tras la sorți; și sorțul a căzut pe Matia; și el s-a rânduit împreună cu cei unsprezece apostoli” (Fapte 1, 23-26).

Sfântul Matia s-a născut în Betleem, în tribul lui Iuda și a cercetat Cărțile Legii cu sfântul și dreptul Simeon (clic aici, pomenit la 3 februarie).

El propovădui Evanghelia în Iudeea, Macedonia și Etiopia. În Etiopia sau, după alții, în Iudeea, primi cununa martiriului. Fiind învinuit de iudei că propovăduiește un prooroc fals și văzându-i-se neclintirea, sfântul apostol Matia fu bătut cu pietre până la moarte.

Frescă din anul 1547 aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Însă pentru a nu fi învinuiți de romani pentru ucidere nedreaptă, iudeii îi tăiară capul sfântului apostol cu o secure. Întrucât romanii săvârșeau această pedeapsă pentru ridicarea cuiva împotriva Cezarului,  moartea sfântului Matia păru a avea pricină nerespectarea legii romane și nu credința în Hristos.

În anul 324, cinstitele sale moaște fură aduse la Roma de sfânta împărăteasă Elena (pomenită la 21 mai).

+ * + * +

Ca un soare cu raze luminoase, în toată lumea ieșind vestirea ta, a luminat Biserica păgânilor cu darul, purtătorule de minuni, Matia Apostole.  (Condacul Sfântului, glasul al 4-lea)

Mie, celui ce cu laude, cânt prăznuirea ta cea purtătoare de lumină, Matia, roagă-te să mi se dea din cer raza mântuirii. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/)

(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Apostol Toma (6 octombrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/11/11042.jpg)

Acesta a fost unui din cei doisprezece apostoli. Prin necredința sa în Învierea lui Mântuitorului Hristos, se adeveri încă o dată că Învierea Domnului căci Se arătă pentru a doua oară ucenicilor Săi, spre a-l încredința pe Toma de Învierea Sa.

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/ih4515.jpg)

Domnul îi zise lui Toma:

– Adu-ți degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta mea și nu fi necredincios, ci credincios.

Iar Toma răspunse:

– Domnul meu și Dumnezeul meu. (Ioan 20, 27-28)

După Pogorârea Sfântului Duh, când apostolii aruncară sorții să vadă unde va merge fiecare să propovăduiască Evanghelia, lui Toma îi se rândui să meargă în India. El fu puțin mâhnit că avea să meargă atât de departe, însă Domnul i se arătă în vedeni întărindu-l.

În India, sfântul Toma aduse pe mulți la credința cea adevărată, bogați și săraci deopotrivă, și întemeie acolo Biserica, sfințind preoți și episcopi.

El aduse la credință două surori, Tertiana și Migdonia, amândouă soții se mari voievozi indieni. Pentru credința lor, amândouă fură prigonite de bărbații lor, deoarece nu mai voiau să viețuiască împreună cu dânșii după primirea botezului. Însă mai pe urmă fură lăsate să plece. Slobozindu-se de legătura nunții, ele duseră viață bineplăcută Domnului până la fericita lor adormire.

Dionisie și Pelaghia, care fuseseră făgăduiți unul altuia spre însoțire, auzind de propovăduirea sfântului apostol, nu se mai uniră prin însoțirea nunții, ci își îmbrățișară o viață de nevoință închinată Domnului. Pelaghia primi la sfârșitul vieții sale cununa muceniciei, iar Dionisie fu rânduit episcop de sfântul apostol.

Mai înainte de plecarea sa la Domnul, sfântul apostol Toma, asemenea celorlalți apostoli, fu adus în chip minunat la Ierusalim, pentru a fi de față la îngroparea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

(Sursă: http://www.cirota.ru/)

Sosind prea târziu, el plânse cu amar pentru că nu se învrednicise a mai vedea o dată chipul Preacuratei Maici a Domnului, iar atunci mormântul Preasfintei Fecioare se deschise dinaintea sa, împlinindu-i dorirea. Însă trupul Presfintei Maici nu fu aflat într-însul, căci Domnul îl luase în sălașurile cele de Sus. Astfel, zăbovirea sfântului apostol Toma descoperi minunata proslăvire a Maicii lui Dumnezeu.

Voievodul Mazdai, bărbatul Tertianei, al cărui fiu, Azan, primise și el botezul din mâinile lui Toma, îl osândi pe sfântul apotol la moarte și trimise cinci ostași să-l ucidă.

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/11/11039.jpg)

Ei îl străpunseră cu sulițele și astfel, ostenitorul Domnului, sfântul apostol Toma se sălășlui în locașurile cele de Sus de unde nu contenește rugăciunile sale pentru întreaga lume.

+ * + * +

Icoană a Sfântului Apostol Toma din Kratovo, Macedonia

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/19/19779.jpg)

Ca pe un mărgăritar luându-te Hristos, Iubitorul de oameni, din marea tulburării lumești, prin tine a îmbogățit pe cei lipsiți și cuprinși de sărăcia nevoilor, Toma apostole. Pentru aceasta pe tine te fericim și mărim cu laude pomenirea ta cea întru tot prăznuită, cinstindu-te cu bună credință. (Dintre Stihirile Sfântului Apostol ce se cântă la Vecernie)

Râu de ape tainice te-ai arătat, Toma, care adăpi fața pământului și adunarea Bisericii, cu curgerile cunoștinței de Dumnezeu; și cu repejunea Duhului ai gonit înșelăciunea mulțimii zeilor. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

Car de lumină purtător te-ai arătat, purtând Cuvântul în sufletul tău, cel bine ascultător și de Dumnezeu purtător, care a îndreptat spre mântuire, pe cei ce te laudă pe tine, mărite apostole. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

A ta fericită pomenire săvârșind, te rugăm să ne izbăvim de tot întreitul val al păcatului cu mijlocirea îndrăznirii tale, pe care o ai ca un apostol al lui Hristos, de Dumnezeu văzătorule prea cinstite. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

Astăzi, săvârșind pomenirea ta, Toma apostole, luminează-ne și ne sfințește prin credință, mântuindu-ne de ispite, de primejdii și de toate patimile, cu rugăciunile tale. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Acatistul Sfântului Apostol Toma:

http://www.doxologia.ro/acatist/acatistul-sfantului-apostol-toma (clic aici)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Apostol Toma

(Sursă: http://www.crestinortodox.ro/)

O parte din capul Sfântului Apostol Toma se păstrează în Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul din Insula Patmos.

+ * + * +

Frescă din 1546, aflată la Mănăstirea Stavronichita, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/11/11034.jpg)

Frescă din veacul al IV-lea, aflată în Mănăstirea Gracanica, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Miniatură din veacul al XII-lea, München, Germania

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Miniatură din veacul al XVI-lea, Grecia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sculptură în os de la amvon din veacul al XII-lea, Germania

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Icoană din veacul al XVIII-lea, Rusia

(Sursă: http://www.sobirau.ru/)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/21/21837.jpg)

+ * + * +

Procesiune în cinstea Sfântului Apostol Toma

(Sursă imagini: http://www.crestinortodox.ro/)

Sfânta Ermiona, una din fiicele Sfântului Apostol Filip (4 septembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/20/20450.jpg)

Sfântul Apostol Filip (pomenit la 11 octombrie), care boteză pe famenul Candachiei, avu patru fiice, pe care evanghelistul Luca le mărturiseşte de proorociţe şi fecioare.

Sfântul Apostol Filip vorbindu-i famenului Candachiei despre Adevăratul Dumnezeu

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/10/10965.jpg)

Dintre acestea Ermiona şi Eutihia se duseră în Asia căutând pe sfântul apostol Ioan Teologul, şi neaflându-l căci se mutase la Domnul, aflat-au pe Petronie, ucenicul lui sfântului apostol Pavel, şi luând învăţătură de la dânsul, urmară obiceiurilor lui. Iar Ermiona se deprindea cu meșteșugul doctoriei. Drept aceea venea la dânsa mulţime multă şi tămăduia pe toţi cu harul lui Dumnezeu.

Trecând însă Traian împăratul asupra perşilor, se arătă sfânta că este creştină şi aducând-o înaintea lui căută să o înşele cu amăgiri şi să o despartă de Hristos. Dar de vreme ce nu voia să se supună, porunci ca să o bată peste obraz multe ceasuri. Iar Ermiona văzând pe Domnul șezând la judecată în chipul lui Petronie, care îi grăia şi o întărea, socotea bătăile ca o nimica.

Deci văzând împăratul întărirea şi neînduplecarea gândului ei, ruşinându-se, o liberă. Şi de atunci, deschizând în Asia locaș de oaspeţi, odihnea pe toţi şi le tămăduia sufletele şi trupurile, iar Domnul se preamărea în toate zilele de către tot omul, cât a trăit împăratul Traian.

Iar dacă muri el, împărăţind Adrian, ginerele său, şi înştiinţându-se de cele despre sfânta, trimise slujitori de o aduseră înaintea lui și-i zise:

– Spune-mi, bătrâno, de câți ani eşti, şi de ce neam, şi în ce stare te afli?

Iar sfânta, răspunzând, zise:

– Domnul meu Hristos ştie de câţi ani sunt şi de ce neam.

Împăratul zise:

– Dezbrăcaţi-o de haina ei şi o bateţi fără de milă, zicându-i să răspundă cu smerenie la cele ce o întreabă împăratul.

Iar slujitorii o bătură cumplit. După aceea o supuseră la chinuri îndelungate în căldări cu smoală, din care rămase nevătămată. Şi scoţând-o ea grăi ea către împărat:

– Împărate! Domnul meu m-a întors spre somn în căldare, şi am văzut unde mă închinam marelui zeu Iraclie.

Iar el bucurându-se îi porunci să intre în capiștea idolească. Atunci sfânta făcând rugăciune către Iubitorul de oameni Dumnezeu, îndată se făcu tunet din cer, şi căzând jos la pământ idolii care erau în capiște, se zdrobiră şi se făcură pulbere. Şi ieşind, sfânta zise împăratului:

– Intră înăuntru de ajuta zeilor, că au căzut şi nu pot să se scoale.

Intrând împăratul şi văzând zdrobirea idolilor, porunci să i se taie cinstitul ei cap afară din cetate. Şi luând-o Teodul şi Timotei, ieşiră din cetate şi neîngăduindu-i să-şi facă rugăciunea, se repeziră cu obrăznicie asupra ei, dar li se uscară mâinile. Rugându-se atunci de sfânta şi crezând cu tot sufletul în Dumnezeu se însănătoşiră şi o rugară pe sfânta Ermionia să se roage pentru dânșii să-și dea sufletele lor către Domnul înaintea ei.

Şi aceasta făcându-se își dădu şi ea sufletul în pace în mâinile Domnului, aproape de acelaşi loc. Şi venind oarecare credincioşi binecinstitori, şi luându-le cinstitele lor moaşte le puseră în Efes în loc ales şi însemnat care mai apoi fu izvor necurmat de tămăduiri cu a cărui curgere îmbelșugată pe mulți izbăvi din neputințe și nevoi.

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/18/18837.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/20/20447.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/20/20448.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/16/16343.jpg)

Sfântul Apostol Nicanor, diacon, din cei 70 de Apostoli (28 decembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1519/s1519001.jpg)

Acesta a fost unul dintre cei 70 de Apostoli şi primii diaconi ai Bisericii, alături de Sfântul Întâi Mucenic Ştefan, Filip, Parmena, Timon şi Nicolae.

A primit cununa cea nestricăcioasă a muceniciei în aceeaşi zi cu Sfântul Întâi Mucenic Ştefan, pricină pentru care Biserica îl prăznuieşte în ziua de după pomenirea Sfântului Ştefan, adică pe 28 decembrie, dar şi la 28 iulie, dimpreună cu Sfinţii Prohor, Timon şi Parmena, precum şi la 4 ianuarie (soborul Sfinţilor 70 de Apostoli).

+ * + * +

În ziua în care s-a săvârşit Ştefan, întâiul mucenic, fiind junghiat ca o oaie, Nicanor, împreună cu cei două mii ce au nădăjduit întru Hristos, ai moştenit cinste dumnezeiască, fericite.

Nicanor, vestind viaţa cea fără de sfârşit, Crucea şi patimile Celui ce pentru milostivirea Sa a pătimit cu trupul, a fost omorât de mâinile iudeilor.

Dumnezeiasca şi purtătoarea de lumină şi plină de dar pomenirea voastră, apostolilor, sfinţeşte cugetele tuturor celor ce cu credinţă o săvârşesc pe dânsa, fericiţilor. (din Slujba Sfinţilor Apostoli şi diaconi Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena, ce se citeşte în Biserică la 28 iulie)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1519/s1519003.jpg)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Frescă din Biserica Sfântul Nicolae din Kosovo, Serbia, veacul al XIV-lea