(Sursă: http://pravicon.com/)
Acesta a fost între cei dintâi diaconi ai Bisericii lui Hristos. În Faptele sfinților apostoli se spune că cei 12 apostoli au ales 7 bărbați plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, Ștefan, Filip, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae, pentru slujba de diaconi.
După ce sluji ca diacon la Ierusalim, iar mai apoi propovădui mulţi ani în Asia Mică ca apostol, sfântul Parmena se stabili în Macedonia unde își continuă ostenelile propovăduirii. Ipolit Romanul spune că fu rânduit episcop în Soli.
Despre mutarea sa la odihna cea de Sus, sunt două izvoare diferite: unul spune că a primit cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei în Filipi, Macedonia, în vremea domniei împăratului Traian, la anul 98, iar altul că a trecut cu pace la Domnul, în ziua de 2 martie, în urma unei boli, fiind prohodit de către apostoli. Până acum însă sfântul este cald și grabnic ocrotitor al tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.
Pomenirea sfântului Prohor se mai săvârșește şi la 28 iulie, dimpreună cu sfinţii apostoli Prohor, Nicanor și Timon, precum şi la 4 ianuarie (Soborul sfinţilor 70 de apostoli).
+ * + * +
Ca pe o stea luminoasă, Biserica totdeauna te-a agonisit pe tine, Apostole Parmena, cu minunile tale cele de multă dăruire luminându-se. Pentru aceea strigăm lui Hristos: Mântuieşte pe cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea Apostolului Tău, ca un milostiv. (Condacul Sfântului, glasul al 4-lea)