Sfânta Muceniță Puplia din Antiohia, Turcia (9 octombrie)

(Sursă: http://pravicon.com/)

Aceasta a trăit pe vremea pagânului Iulian, măritată fiind mai înainte și născând roadă vrednică lui Dumnezeu, pe preotul Ioan care fu purtător de grijă pentru orânduiala Bisericii, pururea fugind de vrednicia episcopiei, pentru multa lui smerenie.

Deci mergând atunci împăratul Iulian la Antiohia și silind pe toți să creadă în demoni, această cinstită bătrână începu a cânta în fața împăratului cu niște fecioare:

– Idolii păgânilor argint și aur, lucruri făcute de mâini omenești.

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Pentru aceasta târând-o, o bătutră atât de tare peste obraz încât se roși pământul de sângele ei, însă nu fu omorâtă până la întoarcerea Paravatului. Acela însă fiind înjunghiat nu se mai întoarse, iar ea trăind un an după aceea, cu pace se duse către Domnul, în veacul al IV-lea, pururea mijlocind pentru toți cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Sfânta Muceniță Pelaghia din Antiohia, Turcia (8 octombrie)

(Sursă: http://www.logoslovo.ru/)

Aceasta a fost fecioară de neam slăvit din Antiohia. În vremea domniei împăratului Numerian, cârmuitorul Antiohiei a trimis otași să aducă la judecată pe fecioara Pelaghia despre care toți știau că este creștină. Ostașii înconjurară casa și o chemară pe sfânta fecioară să iasă înaintea porților. Ea le dădu binețe și auzind că avea să fie dusă la judecată, se arătă bucuroasă și le spuse ostașilor să o aștepte să intre în casă și să-și schimbe veșmintele. Apoi se urcă pe acoperișul casei și ridică mâinile către cer rugându-se îndelung lui Dumnezeu să primească sufletul ei și să nu îngăduie a i se întina curăția cea feciorească.

Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Dumnezeu îi primi sufletul, iar trupul căzu fără suflare dinaintea ostașilor.

Sfântul Ioan Gură de Aur scrise despre sfânta muceniță Pelaghia: „Moartea sa nu a venit pe cale firească, ci mai vârtos la porunca lui Dumnezeu” și „Astfel, trupul cel fecioresc, mai curat decât aurul, zăcea la pământ. Îngerii l-au înconjurat, arhanghelii l-au cinstit și Hristos Însuși a stat lângă dânsul”.

Sfântul Cuvios Teodosie din Antiohia, Turcia (11 ianuarie)

Acest cuvios parinte Teodosie este un alt sihastru, care a avut ca patrie cetatea Antiohiei.

Fiu al unor părinți vestiți, ascultând glasul Stăpânului, își lăsă casa, bogăția, rudenia și toate celelalte și se duse în niște locuri retrase, care dădeau spre mare, unde făcându-și o chilie strâmtă, petrecea viața monahicească, îmbrăcat cu haină de păr. Sub haină purta lanțuri grele: unul la gât, altul la mijloc și câte unul la fiecare mână.

Stăruind în rugăciune si în lucrul mâinilor sale, adormea dorința și trufia și celelalte patimi trupești. Părul său era bogat și lung până la picioare. Câteodată împletea coșuri, iar altă dată își făcea de lucru în grădină, unde semăna semințe și aduna de acolo hrană din destul pentru el și pentru străinii ce întâmplător veneau la el.

Ajungând vestea viețuirii sale până departe, mulți veneau la dânsul, cerând să petreacă același fel de viață, astfel că pustiul acela se schimbă într-o altă cetate cerească.

Odată năvălind acolo agarenii, nu îl supărară cu nimic, ci rușinându-se de acest fericit, se duseră de acolo. Însă din pricina năvălirii agarenilor, fericitul, lăsând pustiul, veni în patria sa și făcându-și o chilie mică săvârșea aici duhovniceasca lucrare. Căci zicea:

– Deși s-au rușinat de noi agarenii, dar scris este pentru noi să nu dăm loc urgiei. Când Hristos a fugit de Irod, ne-a învățat să facem și noi așa; si învățătură avem să nu ne aruncăm singuri în ispite; iar patria noastră nu ne oprește de la lucrarea duhovnicească, dacă voim să o săvârșim.

După scurt timp se mută către Domnul.

+ * + * +

Antiohia odinioară, la începutul veacului al XVII-lea

(Sursă: http://ro.wikipedia.org/)

Sfântul Apostol Evod, unul din cei 70, episcopul Antiohiei, Turcia (7 septembrie)

Fragment dintr-o icoană zugrăvită în anul 1698

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta s-a numărat printre cei 70 de apostoli mai mici.

Sfântul Ignatie Teoforul (pomenit la 20 decembrie) îl pomenește pe sfântul Evod cu mare cinste în epistola sa către antiohieni: „Amintiţi-vă de binecuvântatul părinte Evod, care a fost făcut de către Apostoli primul vostru păstor”.

Sfântul Evod a fost ucenic al sfântului apostol Petru și l-a avut urmaș pe sfântul Ignatie Teoforul în scaunul păstoresc al Antiohiei.

El a slujit ca episcop vreme de 27 de ani, învrednicindu-se de cununa muceniciei în anul 66, pe vremea împăratului Nero (54-68).

Sfântul Evod ne-a lăsat mai multe scrieri între care una despre viața Maicii Domnului, arătând cum a fost adusă la Templu la vârsta de 3 ani, rămânând acolo timp de 11 ani și cum, pășind în al 15-lea an al vieții, fu dată sfântului Iosif spre pază și Îl născu pe Domnul. Iar istoricul bisericesc Nichifor Calist pomenea în veacul al XIV-lea de o scriere a sfântului Evod numită „Luminătorul” sau „Steaua”. Însă ambele scrieri fură nimicite în vremea prigoanei împotriva creștinilor.

Sfântul Sfințit Mucenic Vavila, arhiepiscopul Antiohiei și cei împreună cu dânsul, trei prunci, Urban, Prilidian și Epoloniu, și mama lor Sfânta Hristodula, Turcia (4 septembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/4/4458.jpg)

„Omul acesta mare și minunat, de poate fi numit om”, precum a grăit sfântul Ioan Gură de Aur, a fost episcop al Antiohiei în vremea stăpânirii necredinciosului împărat Numerian.

Acest Numerian întări pacea cu un împărat păgân ce se arătă mai cinstitor și mai iubitor de pace decât dânsul. Ca semn al împăcării lor, împăratul păgân îl dădu pe tânărul său fiu spre a fi crescut la curtea lui Numerian.

Într-o zi, Numerian îl junghie cu mâna sa pe tânărul cel nevinovat, aducându-l jertfă idolilor. Cu mâinile calde de sângele nevinovat, ucigașul cel purtător de coroană împărătească merse la o biserică a creștinilor să vadă cele ce se făceau acolo.  Pe când sfântul Vavila se afla cu poporul la rugăciune află că avea să vină împăratul cu alaiul său, voind să intre în biserică. Sfântul Vavila opri slujbam ieși înaintea bisericii și îi spuse împăratului că de vreme ce este închinător la idolim nu poate intra în lăcașul cel sfânt unde se aducea slavă Unuia Dumnezeu Adevărat.

Într-o omilie a sa, sfântul Ioan Gură de Aur spune despre sfântul Vavila:

„De cine s-ar teme cel ce s-a împotrivit cu atâta tărie împăratului? Cu aceasta, el i-a învățat pe împărați să nu-și întindă stăpânirea mai mult decât le-a rânduit Dumnezeu, încă și slujitorilor Bisericii le-a arătat cum să se slujească de puterea dată lor”.

Împăratul se întoarse rușinat, însă începu a pune la cale în ce chip să se răzbune. A doua zi, el porunci să ardă cu foc biserica aceea, iar pe patriarh, punându-l înaintea sa, începu să-l ocărască de lucrul ce a îndrăznit să facă, iar sfântul păstor răspunse:

– Nu caut la împăratul pământesc, nici nu mă ruşinez de faţa lui, ci privesc spre Împăratul ceresc, nădăjduind spre Dânsul. De Acela mă tem, Care m-a pus păstor al oilor Sale şi-mi porunceşte să fiu treaz cînd năvăleşte lupul şi să nu las fiara să intre în turmă. Deci nu pe împărat l-am mustrat, căci ştiu că îndrăzneala de a mustra pe împărat nu este departe de nebunie; ci am oprit pe acela care cu intrarea sa a vrut să necinstească sfinţenia lui Dumnezeu şi să o facă necurată. Pentru aceea este cu dreptate să-mi mulţumeşti că te-am oprit de un plan rău ca acesta prin care ţi-ai fi adus asupra ta pierzarea cea mai de pe urmă, mâhnind cu totul pe Ziditorul tău, de la care a cădea este mai cumplit decît orice moarte.

Văzând neclintirea sa, împăratul porunci să fie legat și aruncat în temniță.

Tot atunci mai dădu spre chinuri și trei copii: pe Urban, de 12 ani, pe Prilidian, de 9 ani și pe Epoloniu, de 7 ani. Când împăratul îl întrebă pe sfântul Vavila cine sunt cei trei copii, acesta răspunse că sunt fiii săi duhovnicești. Aceștia, din dragoste pentru părintele lor duhovnicesc, nu fugiră de lângă dânsul. Ei erau fiii Hristodulei, o cinstită femeie creștină ce pătimise ea însăși pentru Hristos.

Împăratul porunci mai întâi ca fiecare copil să primească lovituri după numărul anilor, iar apoi să fie aruncați în temniță. Mai apoi toți trei se săvârșiră de sabie.

Apoi și sfântul Vavila își plecă cinstitul său cap sub sabie.

El fu îngropat de creștini, după dorința sa, în lanțurile sale, ca să fie acestea şi după moarte podoaba trupului său, fiind pus în același mormânt cu cei trei prunci care pătimiseră împreună cu dânsul, precum ceruse mai înainte de mucenicia sa.

Sufletele lor pline de bună mireasma sfințeniei se înălțară în locașurile cele cerești, iar cinstitele lor moaște făcătoare de minuni le rămaseră credincioșilor mângâiere, mărturisind pururea de neclintirea sfinților mucenici în apărarea dreptei credințe.

Ei pătimiră pe la anul 250.

+ * + * +

Fiind aprins de mărturisirea credinței, ai stins necredința cea rea a înșelăciunii, arătând de ocară nedumnezeirea idolilor; și făcându-te jertfă dumnezeiască arsă de tot, cu minunile răcorești marginile lumii. Părinte cuvioase, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă. (Sedealna Sfântului ce se cântă dimineața la Utrenie)

Ca pe un propovăduitor al dreptei credințe și întărire nevoitorilor, Biserica te mărește pe tine, prealăudate, luminându-se astăzi. Ci, ca unul care ai îndrăznire către Domnul, roagă-te, Vavila, ca în pace desăvârșită să păzească pe cei ce te măresc și te laudă pe tine, o, mult-pătimitorule. (Condacul Sfântului)

Să luăm vindecări de patimi alergând la cortul cel lăudat al nevoitorilor, că întru dânsul sunt de față cetele îngerilor, și duhurile drepților, și mai ales Stăpâna tuturor, împreună cu minunatul Vavila, împărțind tămăduiri. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Frescă din veacul al XIV-lea din Mănăstirea Decani, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Frescă din veacul al XVI-lea, aflată în Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Aducerea moaștelor Sfântului Sfințitului Mucenic Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei, Turcia (29 ianuarie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/6/6319.jpg)

Sfântul Ignatie de Dumnezeu purtătorul sau Teoforul, din porunca lui Traian (98-117), precum se scrie în viața lui, și de fiare fiind mâncat pentru Hristos, au rămas oarecare oase ale lui, pe care luându-le credincioșii ce erau atunci acolo, mai întâi le-au pus cu cinste în Roma, la un loc însemnat; apoi, în vremea împărăției aceluiași Traian, le-au adus în Antiohia, spre apărarea cetății, spre tămăduirea bolnavilor, spre veselia a toată turma lui, și spre slava lui Hristos Dumnezeu, pentru Care a pătimit cu osârdie. Despre care, cel ce va voi știe toate, să caute în viața lui la 20 decembrie.

+ * + * +

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im3989.jpg)

Purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, izbăvește de toată amărăciunea și nedreptatea vrăjmașului pe cei ce cu dragoste prăznuiesc întoarcerea ta cea luminată, dându-le iertare de greșeli, ca unul ce ai luat putere de la Hristos Mântuitorul. (Luminânda Sfântului ce se citește la Utrenie)

Prăpădit fiindu-mi cugetul de cumplitele patimi ale trupului, vindecă-mi-l, mucenice al lui Hristos, Ignatie, pururea lăudate.

Îndreptând către fapta cea bună viața mea, luminează-mă cu lumina harului care locuiește întru tine, purtătorule de Dumnezeu Ignatie; și tulburarea patimilor, cu rugăciunile tale, o risipește. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie) 

+ * + * +

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul (clic aici)

+ * + * +

Pătimirea Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, pomenită la 20 decembrie

(Sursă: http://ruicon.ru/images/iconografy/fresco/Serbia-Pech%20Patriarshia/401-1.JPG)

Grâu al lui Dumnezeu fiind, precum ai zis, prealăudate mucenice, măcinat ai fost de gurile fiarelor și te-ai făcut pâine preacurată Celui ce cu dumnezeiască bunătate hrănește toată lumea. (Din Canonul Sfântului ce se citește la 29 ianuarie la Utrenie) 

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Sfințitului Mucenic Ignatie Teoforul, aflate la Mănăstirea Sireți, Republica Moldova

+ * + * +

Moaștele Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul aflate la Schitul Darvari, București

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/6/6317.jpg)

+ * + * +

Ținutul Antiohiei astăzi, Turcia

(Sursă: http://ro.wikipedia.org/wiki/Antiohia)

+ * + * +

Mănăstirea Sireți, Republica Moldova

(Sursă: http://www.manastirea-sireti.md/uploads/images/news/10aniversare2009/31_2008.jpg)

+ * + * +

Schitul Darvari din București

(Sursă: http://www.autentici.ro/)

Sfântul Ierarh Meletie, arhiepiscopul Antiohiei, Turcia (12 februarie)

La Sinodul al doilea Ecumenic de la Constantinopol, 381

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Acesta se trăgea din Armenia, născut din părinţi creştini şi de bun neam. Deprinzându-se cu învăţăturile cele din afară şi cu cele ale Bisericii, se desăvârşi prin fapte bune. Era iubit de toţi pentru blândeţea, nerăutatea şi smerenia sa. Pentru aceasta fu silit de binecredincioşi să primească a-i păstori. Mai întâi fu episcop al cetăţii Sevastia din Armenia, apoi în Veria Siriei, iar mai apoi fu ales arhiepiscop al Antiohiei.

Când veni să păstorească în Antiohia, răucredincioşii arieni erau mulţi, iar creştinii erau puţini, fiind trecuţi cu vederea.

Atât era de iubit şi atâta evlavie avea poporul către dânsul, încât se povesteşte că după ce intră în cetate, antiohienii îl primiră cu atâta evlavie şi credinţă, încât fiecare dintre dânşii numea pe copii după numele sfântului. Încă îi închipuiră şi icoana lui, punându-i înfăţişarea şi pe peceţile inelelor, scrisorilor, paharelor, pe pereţii camerelor, pretutindeni, pentru ca văzându-l să aibă îndoită mângâiere. Atât de cinstit era numele lui înaintea antiohienilor, pentru faptele lui bune, dar şi pentru smerenia şi blândeţea lui.

Deci şezând sfântul Meletie pe scaunul Antiohiei, mai întâi învăţă pe popor viaţa cea îmbunătăţită şi obiceiurile cele bune, smulgând spinii din holdele inimilor lor.

Pe atunci, pe sfântul Vasile cel Mare l-a hirotonit diacon, iar sfântul Ioan Gură de Aur, care pe atunci era copil, primi din sfintele sale mâini Sfântul Botez.

Sfântul Meletie a fost un neîntrecut tâlcuitor şi apărător al Ortodoxiei. De 3 ori a fost izgonit din scaunul său.

Odată, pe când propovăduia poporului în biserică despre Sfânta Treime cea deofiinţă, diaconul său, un eretic, se repezi la dânsul şi îi astupă gura sa cu mâna. Însă bunul păstor, cu glasul curmat de mâna cea răucredincioasă, ridică pumnul închis în sus, desfăcând mai întâi trei degete şi arătându-le poporului. Mai pe urmă, închizând iar mâna, ridică spre popor doar un singur deget.

Sfântul păstor fu de faţă la cel de-al doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol, din anul 381, la care împăratul Teodosie îi arătă o cinste fără seamăn. La acest sinod, Dumnezeu săvârşi o minune prin ierarhul Său. Pe când sfântul Meletie îi tâlcuia lui Arie dogma Sfintei Treimi, ridicând mai întâi trei degete, unul câte unul, iar mai pe urmă arătându-le laolaltă, în ceasul acela, înaintea tuturor, din mâna sa străluci o lumină ca o văpaie.

Tot la acest sinod, sfântul Meletie îl puse pe sfântul Grigorie Teologul în scaunul episcopal al Constantinopolului.

După puţine zile, neinsprăvindu-se soborul, sfântul Meletie, cuprins de boală, adormi în Domnul, pricinuind multă plângere împăratului, arhiereilor şi la tot poporul binecredincios.

Cinstitele sale moaşte au fost mai apoi mutate în Antiohia, în sânul turmei pe care o păstorise cu neîntrecută râvnă şi dragoste părintească.

+ * + * +

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/ih4034.jpg)

Făcându-te, ierarhe, casă de sfinţenie, sfinţeşti pe toţi cei ce sârguiesc a chema numele tău şi zugrăvesc cu dragoste chipul tău, părinte, spre aducerea aminte de tine, şi cu credinţă cântă, preoţi bine cuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci. (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Stând înaintea Dătătorului de lumină, cu totul luminat, luminează ochiul cel întunecat al sufletului meu, cu lumina cunoştinţei şi alungă negura patimilor, cu rugăciunile tale; că tu ai îndrăzneală ca un ierarh, cuvioase Meletie. (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

Viaţa sa şi cuvântul rostit la înmormântatea sa de către Sfântul Grigorie de Nyssa pot fi aflate în

+ * + * +

La Sinodul al doilea Ecumenic

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1424/s1424002.jpg)